Copii plasaţi în instituţii rezidenţiale nu au viitor. Interviu Info-Prim Neo cu Tamara Plămădeală, Avocatul Copilului

{Funcţia de Avocat al Copilului, cel de-al patrulea avocat parlamentar din R. Moldova, a fost recomandată de Comitetul privind Drepturile Copilului de la Geneva şi prevăzută de Planul naţional de Acţiuni UE – R. Moldova. Tamara Plămădeală este prima persoană care ocupă această funcţie de la instituire.} [– După 9 luni de aflare în această funcţie care credeţi că sunt posibilităţile reale de intervenţie a Avocatului Copilului în cazuri de încălcare a drepturilor acestora?] – Avocatul parlamentar pentru drepturile copilului, conform art. 23 al Legii cu privire la Avocaţii parlamentari, este în drept să solicite de la autorităţile publice locale şi centrale, de la persoanele cu funcţie de răspundere, orice informaţie, materiale, să solicite explicaţii atunci când sunt încălcate drepturile copilului. Şi, în urma sesizării acestor solicitări, poate să depună o cerere în instanţa de judecată pentru punerea în drepturi a copilului. Avocatul poate să se autosesizeze în cazul în care apar semnale de încălcare a drepturilor copilului. Noi am reacţionat la toate cazurile de încălcare reflectate în presă, facem sesizări, recomandări pentru a lua măsurile necesare. [– Care a fost cel mai grav caz semnalat până acum de Avocatul Copilului? Aţi fost de acord cu modul în care acesta a fost soluţionat?] – Cele mai grave cazuri se referă la violenţă. Unul dintre acestea s-a produs în oraşul Hânceşti, unde colaboratorii de poliţie au maltratat un copil, forţându-l să-şi recunoască vina pentru un furt. Am solicitat Procuraturii Generale intentarea unui proces penal pentru sancţionarea persoanelor vinovate de încălcarea drepturilor copilului. S-a întâmplat în luna decembrie. Părinţii copilului sunt plecaţi peste hotare. Bunica, care îl are în grijă, a depus o plângere la procuratură. A fost intentat proces penal de trei ori şi cazul încă nu este rezolvat, de fiecare dată aceeaşi poveste. Eu ca şi avocat pentru drepturile copilului voi insista să fie sancţionate aceste persoane din organele de poliţie, măcar disciplinar. [– La 20 august, la iniţiativa Avocatului Copilului, în parteneriat cu mai multe organizaţii angajate în protecţia drepturilor omului, a fost lansat Telefonul Copilului 0 800 11116. Cât de eficient s-a dovedit acest proiect?] – Pe parcursul unei luni de când funcţionează această linie avem circa 50 de apeluri, parvenite de la părinţi din teritoriu, avem şi trei copii care s-au plâns de abuz psihologic şi violenţă. Au fost înregistrate 21 de cazuri în care s-a cerut ajutor material pentru copii, în 14 cazuri persoanele au solicitat asistenţă juridică, iar în alte 5 cazuri au cerut convorbiri cu Avocatul Copilului. Acest telefon permite copiilor să stabilească un dialog cu avocatul parlamentar, atunci când le sunt încălcate drepturile. [– Există şi alte mijloace prin care copii pot să ceară ajutor? Cum sunt încurajaţi aceştia să vorbească despre necazurile pe care le au?] – Copii pot expedia petiţii prin poştă, inclusiv prin poşta electronică, dar copii de la ţară mai puţin au acces la internet. Trebuie să încercăm să-i motivăm să aibă încredere în Avocatul Copilului. Copii noştri sunt încă fricoşi, închişi în sine, nu vor să comunice. Am încercat să discutăm cu copii într-o şcoală internat, fără prezenţa profesorilor. Au avut posibilitatea să vorbească nestingherit. Oricum nu au făcut-o. Am încercat metoda comunicării pe hârtie: să descrie în 5-10 min ce probleme au în instituţie. Unui copil nu-i place mâncarea, altuia atitudinea persoanelor responsabile, unii se plâng că li se i-au rechizitele, nu li se permite să meargă acasă. [– Până acum aţi vizitat în jur de 50 de instituţii rezidenţiale de creştere şi educare a copiilor? Cum arată sistemul din interior?] – Eu niciodată nu am fost de acord cu acest sistem şi nici nu vreau să existe în R. Moldova, fiindcă aceste instituţii încalcă drepturile copilului. Există servicii sociale în comunitate, familii extinse. Primăria, asistentul social ar trebui să lucreze în aceste direcţii, să găsească soluţii să plaseze aceşti copii în case de copii de tip familial. Pentru autorităţile locale este mai simplu să plaseze aceşti copii în şcoli internat, dar copilului mult mai bine i-ar sta într-o familie. [ – Guvernul a adoptat în iulie 2007 Strategia şi Planul de Acţiuni cu privire la Reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, cu scopul de a reduce până în anul 2012 cu 50% numărul copiilor ce cresc şi se dezvoltă separat de familie. Ce s-a reuşit până acum?] – Se lucrează la prevenirea instituţionalizării copiilor. Acum este mai complicat să instituţionalizezi un copil. Nu ştiu dacă o să atingă rezultatul scontat – reducerea în jumătate a numărului copiilor din instituţii rezidenţiale. Am mers în multe dintre ele şi foarte puţini copii am văzut dezinstituţionalzaţi şi plasaţi în familii extinse, biologice, sau case de copii de tip familial. [ – Pentru care dintre variante aţi opta, dacă ar fi să alegeţi între lăsarea unui copil într-un mediu familial biologic nefavorabil, de exemplu când părinţii consumă alcool, şi plasarea acestuia într-o instituţie de tip rezidenţial. De ce?] – Nici o variantă nu este binevenită, în familiile în care părinţii sunt alcoolici copii se află în situaţii de risc, iar cei plasaţi în instituţii rezidenţiale nu au viitor, pregătire de viaţă. Aceşti copii necesită să fie plasaţi în sânul familiei unde ar avea şi ei posibilitatea să crească oameni mari. [– Recent aţi propus sancţionarea primarilor care nu întreprind nimic pentru a respecta dreptul copilului de a creşte într-un mediu familial şi decid, fără a încerca şi alte soluţii, instituţionalizarea acestora. La ce fel de sancţiuni v-aţi gândit şi cum pot acestea schimba situaţia?] – Expertul nostru legal lucrează în acest domeniu, noi ne gândim la o modificare de legislaţie – Legea administraţiei publice locale, anume sancţionarea primarilor care nu i-au nici o atitudine, ba chiar încalcă drepturile copilului. Aş propune să fie sancţionaţi şi prin amendă. Poate atunci se va schimba atitudinea faţă de copii, faţă de soarta şi viitorul lor. [– Ce poate face fiecare dintre noi pentru a asigura copiilor din Moldova o viaţă mai bună?] – Fiecare dintre noi trebuie să contribuie pentru a asigura copiilor un viitor mai bun, condiţii de viaţă mai bune, să nu fim indiferenţi de soarta lor. Drepturile copilului nu trebuie să fie pe ultimul plan, aşa cum se întâmplă în R. Moldova. Mi-ar plăcea foarte mult să se vorbească despre drepturile copilului, despre felul cum se ajută copii, cum se protejează, cine le acordă ajutoare.