Cooperarea instituţională dintre România şi Republica Moldova: o nouă dezmorţire

{[Analiză de Tudor Cojocariu, Centrul Român de Politici Europene, pentru Info-Prim Neo]} Cooperarea dintre România şi Republica Moldova a cunoscut pe parcursul celor aproape 21 de ani de Independenţă a celei din urmă, urcuşuri şi coborâşuri. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre cooperarea instituţională, care a variat de cele mai multe ori în dependenţă de factorii politici. Dincolo de faptul că o asemenea abordare este oarecum moraliceşte incorectă, această inconstanţă a presupus inclusiv o eficienţă variabilă. Din fericire, precum remarca unul dintre oficialii bucureşteni în studiul „De la relansarea relaţiei la acumularea restanţelor”, elaborat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE), „foarte multe activităţi de colaborare se fac în afara acordurilor, prin contacte directe instituţionale sau la nivelul experţilor”. Cu siguranţă, acesta este unul dintre atu-urile statului român în raport cu alţi parteneri ai Republicii Moldova – comunitatea etno-lingvistică împărtăşită. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care societatea din Moldova încă nu „suferă” prea mult de globalizare, iar majoritatea populaţiei, dar şi a funcţionarilor, nu vorbesc alte limbi decât româna şi rusa, factorul lingvistic este unul esenţial. Accentuez acest lucru din simplul motiv că, indiferent de intenţiile şi capacităţile unui alt stat de a veni cu anumite contribuţii pentru dezvoltarea republicii, sau de acordurile de parteneriat semnate, totul se reduce într-un final la colaborarea şi buna înţelegere dintre funcţionari, oameni de afaceri, experţi, studenţi şi aşa mai departe. Prin urmare, premisele unei bune colaborări dintre cele două state cu populaţie majoritar românească există şi e firesc să fie valorificate. În acest context, trebuie să menţionăm acordurile interministeriale încheiate între cele două părţi. Încă în 2010, fuseseră semnate 12 acorduri, dintre care unele au funcţionat, iar altele mai puţin. Situaţia este diferită, cu instituţii care colaborează bine deja, organizând cursuri pentru specialiştii din Republica Moldova, asistând cu expertiză tehnică, făcând diferite donaţii de echipamente etc; instituţii care nu au depăşit faza semnării acordurilor sau a documentelor juridice subsecvente; sau instituţii care au o colaborare tradiţională, însă departe de a fi la standardele de calitate aşteptate. Respectiv, am putea menţiona printre instituţiile din România, care colaborează eficient cu partenerii lor omologi din Republica Moldova, Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Biroul Român de Metrologie Legală. Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii, însă, se remarcau până acum printr-o cooperare greoaie şi ineficientă. În ceea ce priveşte Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, acesta a semnat abia pe 3 martie la Iaşi un acord de colaborare cu ministerul omolog moldovean. Prezenţa României în proiecte de twinning este, de asemenea, un lucru de remarcat. Specialişti români sunt implicaţi constant în proiecte sectoriale de asistenţă tehnică şi de expertiză prin intermediul Comisiei Europene, UNDP, Băncii Mondiale etc. Activităţi de acest fel au fost şi sunt organizate inclusiv cu beneficiul Parlamentului moldovean. În cursul anului 2011 s-au organizat o serie de vizite şi schimburi de experienţă care au vizat atât deplasarea parlamentarilor şi experţilor parlamentari bucureşteni la Chişinau, cât şi viceversa. Aspectele discutate au vizat, în primul rând, cooperarea pentru integrare europeană cu implicarea directă a Comisiei de Afaceri Externe din Senatul României. După o analiză a proiectelor de asistenţă ale UE în Republica Moldova, CRPE concluzionează că România a devenit în 2011 cel mai activ partener de twinning al Chişinăului. Astfel, România are experţi de twinning în Ministerul Finanţelor, Agenţia pentru Concurenţă, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Dezvoltării Regionale. În marea majoritate a proiectelor România este partener alături de alte state membre ale UE, fiind partener principal (prin Consiliul Concurenţei) în proiectul de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. România a dat şi 3 dintre cei 15 experţi europeni din cadrul proiectului {High Level EU Advisers}. Având acestea în vedere, CRPE recomandă ca Ministerul Afacerilor Externe român sau o altă structură de coordonare din Guvern, să monitorizeze stadiul de realizare al acordurilor interministeriale şi eficienţa asistenţei concrete acordate. De asemenea, statul român ar trebui să insiste mai mult pe valorificarea experienţei recente în coordonarea procesului de integrare europeană şi transferarea bunelor practici la nivelul mecanismelor din Republica Moldova. [Tudor Cojocariu, Centrul Român de Politici Europene, pentru Info-Prim Neo]