La 29 iulie se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova. Agenţia de presă IPN a întrebat mai mulţi analişti şi formatori de opinie în ce măsură Legea Supremă asigură astăzi funcţionarea statului de drept şi apără drepturile omului, ce este şi ce trebuie să fie Constituţia pentru ţară şi pentru cetăţeanul simplu.
---
Cât de mult apără Constituţia drepturile omului? Când simplul cetăţean trebuie şi poate să recurgă la prevederile constituţionale?
Anatolie Munteanu, directorul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova:
Constituţia Republicii Moldova, în redacţia actuală, este aptă să asigure protecţia drepturilor omului. Doar că pentru a obţine acest lucru este nevoie de mecanisme care vor acţiona hotărât, în interesul cetăţeanului. În mare parte, Legea Supremă este racordată la prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, la pactele cu privire la drepturile, civile, economice, sociale. Din aceste considerente, pot deduce că principiile fundamentale în materia drepturilor omului sunt suficient de consistente şi pot să asigure protecţia drepturilor omului în teritoriul constituţional al Republicii Moldova.
Deja cât de mult sau în ce măsură este asigurată protecţia reală a acestor drepturi ţine de mecanismele statului care pun în aplicare aceste principii. Pornim de la justiţie, învăţământ, sănătate, ştiinţă – sunt domenii în care drepturile şi libertăţile fundamentale consfinţite în Constituţie îşi găsesc aplicarea realmente în viaţa cotidiană a cetăţeanului.
Unele prevederi ale Constituţiei trebuie îmbunătăţite. De exemplu, Articolul 36, care se referă la „Dreptul la ocrotirea sănătăţii”, prevede în aliniatul doi că „minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit”. Dar care este acest minim garantat de stat? Persoanele angajate în câmpul muncii debursează lunar în fondul asigurărilor medicale obligatorii de stat 0,4% din salariu, iar cei neangajaţi procură o poliţă de asigurare medicală. Deci, nu este nimic gratis. Această prevedere constituţională trebuie interpretată şi mecanismele de lucru care sunt prevăzute de această maximă constituţională trebuie să se regăsească în prevederi clare în legile ordinare.
Ar mai fi nevoie de modificări sau completări la Articolul 16: „Egalitatea”, care spune că „toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”. Acest articol este un text cu criterii protejate exhaustiv. La momentul adoptării Constituţiei existau anumite raporturi juridice, iar acum sunt altele. De exemplu, funcţionarul public care a lucrat mai puţin de patru luni într-o entitate nu poate fi evaluat şi nu i se poate stabili prima pentru performanţă. Astfel, este o discriminare pe criteriul „cât de mult lucrează cetăţeanul” în entitatea publică. Deci, Constituţia, în sensul egalităţii tuturor în faţa legii, ar trebui să fie mai flexibilă.
Un compartiment care ar trebui să se regăsească în Constituţie ar fi instituirea funcţiei de avocat al poporului. Aceasta i-ar oferi ombudsmanului independenţă reală, care l-ar face mai puternic în activitatea sa de mediere a problemelor apărute între cetăţeni. Pe cetăţeanul simplu puţin îl interesează cum ombudsmanul îi va rezolva problema, pe el îl interesează finalitatea şi rezolvarea problemei.
Referitor la întrebarea când simplul cetăţean trebuie şi poate să apeleze la prevederile din Constituţie, apoi oricare cetăţean este liber să recurgă la prevederile constituţionale atunci când o consideră necesar. Totodată, este important ca cetăţenii se adresează la CEDO, aceasta demonstrează că îşi cunoaşte drepturile şi doreşte să şi le apere.
De asemenea, este imperios necesar ca Republica Moldova să fie parte la tratatele internaţionale. Fără de aceasta nu este posibil de a percepe Republica Moldova ca subiect al dreptului internaţional. Aderarea Republicii Moldova la diferite standarde internaţionale se aseamănă cu dorinţa de a îmbunătăţi lucrule şi de a fi mai performanţi. Beneficiile în urma ratificării standardelor sunt evidente. Dar ratificarea standardelor trebuie să fie precedată de o pregătire a situaţiei pe interior.
---
Constituţia Republicii Moldova
Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.
