Conflictul transnistrean în cifre şi fapte, partea II

[Material Info-Prim Neo din ciclul „20 de ani de la începutul războiului. Când va fi pace?”] {Conflictul armat dintre cele două maluri ale Nistrului sub forma acţiunilor de luptă cu participarea masivă a formaţiunilor militare, a fost precedat, pe parcursului câtorva ani, de numeroase acţiuni menite să desprindă regiunea de est din componenţa fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) şi, ulterior, Republicii Moldova. Procesele secesioniste au fost inspirate din afară în contextul mişcării de renaştere naţională şi autodeterminare a poporului moldovenesc în raport cu Uniunea Sovietică ce intrase în faza de destrămare, notează Info-Prim Neo cu referire la datele Centrului de Cultură şi Istorie Militară de la Chişinău.} [Continuare din 27 februarie 2012] Potrivit unei publicaţii a Centrului, în noaptea de [31 ianuarie 1992] la Bender s-a comis un atac în urma căruia 5 poliţişti s-au ales cu leziuni corporale grave. Alt atac a avut loc asupra unei patrule de poliţie din acelaşi oraş, 4 poliţişti fiind traumatizaţi. Cazuri similare au avut loc în mod repetat, în regiune creându-se o situaţie de haos. Începând cu luna martie, gardiştii-mercenari şi căzăcimea condusă de liderii de la Tiraspol au declanşat constant acţiuni militare împotriva structurilor legitime ale Republicii Moldova. Formaţiunile paramilitare au început ofensiva asupra sediului poliţiei din Dubăsari, arestând 34 de poliţişti. La [1 martie 1992], ora 22.19, cazacii au atacat secţia de poliţie şi au luat ostatici 32 de colaboratori ai poliţiei şi 2 stagiari. La [2 martie 1992], gardiştii şi cazacii, înarmaţi cu automate au patrulat şoseaua Tiraspol-Dubăsari, blocând podurile de peste Nistru în direcţia localităţilor Vadul lui Vodă, Lunga şi barajul Hidrocentralei de la Dubăsari, blocând trecerea transportului pe podurile din oraşele Bender, Râbniţa, precum şi spre oraşul Camenca. Posturile de gardişti şi miliţieni erau asigurate şi cu maşini blindate din dotarea armatei ruse. La ora 20.00, în oraşul Bender, 16 gardişti înarmaţi au reţinut 6 colaboratori ai Batalionului serviciului de pază şi patrulare a Secţiei orăşeneşti de poliţie, pe care i-au dezarmat, ducându-i la sediul aşa-zisului „soviet unificat al colectivelor de muncă”, cunoscut sub abrevierea „OSTK”. Tot la Bender, în noaptea de [3 martie], cazacii au cerut, în cadrul adunării OSTK, luarea cu asalt a Secţiei orăşeneşti de poliţie din Bender. Străzile au fost patrulate pe parcursul întregii nopţi de trei automobile cu gardişti înarmaţi. La ora 11.00, gardiştii au atacat, cu maşini blindate, unitatea militară a Statului-major al Apărării Civile. În drum spre satul Cocieri, au tras cu arma în populaţia paşnică. Între gardişti şi poliţiştii susţinuţi de populaţia băştinaşă s-au purtat lupte timp de trei ore. Ca rezultat, gardiştii au fost forţaţi să părăsească localitatea. În timpul luptei au fost ucişi mai mulţi locuitori ai raionului Dubăsari, dar şi gardişti. Zeci de persoane au fost rănine. La ora 16.00, în oraşul Bender, la intersecţia străzilor Kişiniovskaia-Ermakov a fost instalat un post din 8 gardişti cu arme automate şi cu o mitralieră. La [4 martie 1992], ora 16.40, în oraşul Bender, pe strada Suvorov, 6 gardişti înarmaţi au atacat postul mobil al poliţiei auto, cauzând leziuni corporale grave inspectorilor, deposedându-i de maşina de serviciu şi plecând în direcţia oraşului Tiraspol. La ora 17.40, în oraş, lângă memorialul „Vulturul gloriei”, gardişti au atacat echipa de medici a Secţiei de reabilitare narcologică a Secţiei orăşeneşti de poliţie, provocându-i leziuni corporale şoferului poliţist şi deposedându-l de automobilul de serviciu. La [6 martie], între orele 24.00 – 06.00, în oraşul Bender, pe strada Zavodskaia nr. 27, un grup de gardişti cu arme a pătruns pe teritoriul arendat de Secţia poliţiei auto a Serviciului de patrulare şi pază (PPS) a Secţiei orăşeneşti de poliţie distrugând câteva automobile. La [7 martie 1992], în jurul orei 02.00, în oraşul Bender, pe strada Zavodskaia în apropierea Secţiei de poliţie rutieră, gardişti înarmaţi au capturat doi paznici şi au scos din clădirea Poliţiei auto câteva safeuri cu acte şi fişiere, după care au incendiat clădirea. Paznicii au fost ameninţaţi că vor fi omorâţi dacă vor încerca să anunţe unitatea de pompieri cu privire la incendiu. Echipa de pompieri s-a deplasat la locul faptei abia după o oră, când incendiul mistuise deja întreaga clădire. La [12 martie 1992], în jurul orei 18.30, la ieşirea din oraşul Bender, gardişti înarmaţi au reţinut 2 colaboratori ai secţiei de poliţie Buiucani. La Statul-major al gardiştilor, cei doi poliţişti au fost deposedaţi de armele din dotare şi de actele de identitate, ulterior fiind şi intimidaţi. După aceea, au fost eliberaţi împreună cu maşina şi cu cei doi infractori pe care îi escortau. La [13 martie 1992], în satul Parcani, un detaşament de femei, susţinut de aproximativ 300 de cazaci, au întreprins un atac banditesc asupra unităţii militare a Armatei a 14-a, capturând armament. Acest act a fost regizat de înşişi ofiţerii armatei, se spune în publicaţia Centrului de Cultură şi Istorie Militară de la Chişinău. În seara de [14 martie 1992], gardişti şi cazaci care controlau magistrala auto strategică Tiraspol-Râbniţa, în apropierea satului Roghi, au deschis focul asupra unui grup de 15 poliţişti aflaţi în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Atacatorii şi-au întărit din timp poziţiile lângă şosea şi în pădurea vecină: au săpat tranşee, au construit blindaje, au modificat un tanc, transformându-l în maşină blindată pe şenile. În timpul contraatacului, gardiştilor li s-a alăturat o altă maşină blindată pe şenile şi un camion. O mitralieră de pe una din maşinile blindate a deschis focul asupra unui autobus cu civili, care se apropia din direcţia oraşului Râbniţa. Martorii oculari au povestit că echipajul maşinii blindate a folosit autobuzul ca scut, fiind siguri că poliţiştii nu vor deschide focul asupra unui mijloc de transport civil. Gardiştii, protejându-se cu ajutorul autobuzului, au continuat să tragă din armă, apoi l-au împins în şanţul de pe marginea drumului. Când pasagerii autobuzului au început să părăsească mijlocul de transport, fluturând batiste albe, gardiştii nu şi-au încetinit acţiunile de luptă, iar civilii s-au împrăştiat în grabă, abandonându-şi lucrurile personale. În autobuz se aflau 33 de turişti din or. Harkov (Ucraina), care se îndreptau spre Turcia. Ambii şoferi ai autobuzului erau cetăţeni turci. 20 de pasageri au ajuns în Râbniţa, o femeie grav rănită a fost internată în spitalul din acest oraş. Poliţia Republicii Moldova a transportat doi gardişti răniţi la spitalul din Criuleni, unde li s-a acordat primul ajutor medical. La [15 martie 1992] liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor şi persoanelor demobilizate, acţiune menită să atragă simpatia militarilor. Evoluţia evenimentelor şi crearea unităţilor militare au condus la adoptarea, la [17 martie 1992], a Legii „Cu privire la Forţele Armate ale Republicii Moldova”. Legea, elaborată în baza doctrinei militare, stipula că forţele armate ale Republicii Moldova au scopul de a apăra statul în caz de agresiune armată, de a asigura inviolabilitatea frontierelor şi a spaţiului aerian al republicii. La [20 martie], în baza art. 4 al Legii „Cu privire la Forţele Armate ale Republicii Moldova”, preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi-a asumat obligaţiunile de comandant suprem al forţelor armate ale Republicii Moldova, pentru a coordona operativ şi centralizat acţiunile de luptă ale poliţiştilor, carabinierilor, voluntarilor, rezerviştilor. Tot la 20 martie, la reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului militar din regiunea transnistreană, compus din Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina. După aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Naţiunilor Unite, la 2 martie 1992, preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a expediat secretarului general ONU o telegramă prin care îl informa privitor la acţiunile separatiştilor şi solicita contribuţia ONU la încetarea conflictului militar. [Irina Ţurcanu, Info-Prim Neo] [Notă Info-Prim Neo: Ultima parte a materialului „Conflictul transnistrean în cifre şi fapte” va fi publicată miercuri, 29 februarie]