 |
|
| Anatol Țăranu | |
Conferința de Securitate de la Munchen este o conferință internațională anuală, convocată prima dată în februarie 1963, în cadrul căreia politicieni, lideri militari și de afaceri, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și experți în securitate poartă discuții în afara uzanțelor diplomatice și protocolare. Scopul principal al conferinței este de a discuta probleme de actualitate ale politicii externe, de securitate și de apărare. Aceasta este cea mai mare conferință din lume pe astfel de probleme. La conferințele anuale de la Munchen nu se adoptă decizii concrete, însă dezbaterile și mesajele formulate în marja întrunirii formează un discurs internațional, care cu timpul se traduce în decizii concrete politice ale țărilor.
În anul curent, conferință din capitala Bavariei a urmărit obiectivul principal de trasare a unei viziuni strategice, care a transpus din conținutul raportului pregătit în mod tradițional pentru conferință și care a animat discuțiile despre situația actuală din lume. Într-un mod firesc, în centrul discuțiilor și dezbaterilor din acest an s-a aflat războiul ruso-ucrainean, iar viziunea strategică a inclus rezultatele analizei proceselor catalizate de acest război. Marele absent al Conferinței din acest an a fost Rusia, oficialii căreia nu au primit invitații de participare de la organizatori ca semn de dezaprobare a agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei.
Re:vision = reviziuire
Raportul pregătit pentru Conferința de la Munchen 2023 poartă denumirea Re:vision. Însăși numele raportului a sugerat problema principală, care s-a rezumat la necesitatea unei revizuiri a ceea ce era considerat anterior o viziune comună și acceptată de majoritate asupra organizării lumii de după Războiul Rece. Făcând o astfel de revizuire, autorii raportului au propus pentru dezbateri o nouă viziune asupra lumii globale în schimbare, care transpare într-un tablou împărțit în spații formate din diferite infrastructuri – comerciale, financiare, tehnologice, informaționale. Concursul pentru controlul asupra acestor sfere poate deveni mobilul principal al noii competiții mondiale.
Războiul ruso-ucrainean a adunat și a consolidat blocul occidental, reprezentat de G7 și care se erijează în unul din polii dominanți ai lumii globale. Dar în interiorul comunității de civilizație occidentală se profilează o tendință amenințătoare privind eroziunea democrației, care anterior îi asigura unitatea. Pe de altă parte, China de azi este capabilă să meargă pe propriul său drum de model de civilizație și demonstrează deja că își poate controla infrastructurile economice și informaționale, ceea ce o face un competitor global pentru Occident.
Competiția pentru influența în zona Sudului global
La Munchen din anul curent s-a profilat pregnant ideea despre competiția dintre puterile dominante pentru influența în zona Sudului global, care a fost în mare parte până în al Doilea Război Mondial o colonie a Vestului. Însă perioada post-colonială a fost și o dezamăgire în multe privințe pentru țările din Sud, în primul rând, fiindcă majoritatea dintre ele nu au reușit să construiască o democrație de calitate occidentală și, prin urmare, nu au reușit să devină Occidentul. În schimb, China le-a oferit un viitor care nu necesita dezvoltare democratică și a reușit să atragă aceste țări către infrastructurile sale economice și de comerț. Dar competiția Occidentului cu China pentru Sudul global este în plină desfășurare și rezultatele acestei competiții încă defel nu sunt clare.
Pentru Occident problema de concurență cu China se rezumă la întrebarea: în ce constă oferta occidentală pentru Sudul global, cu excepția unei democrații în erodare, în condițiile când fără de o nouă ofertă victoria în competiția cu China este imposibilă? Raportul pregătit pentru Conferința de Securitate de la Munchen se rezumă la propunerea ca efortul civilizațional occidental să se concentreze nu pe atașamentul formal la normele democrației, ci pe regulile de conduită care decurg din organizarea democratică a societăților. În consecință, se propune evaluarea partenerilor Occidentului nu după scara autocrație-democrație, ci după criteriul respectării regulilor globale acceptate de conduita intra-societală, dar și în relația între state.
Re:vision = Rusia își pierde relevanța
Dacă viziunea conturată la Munchen reflectă o nouă realitate internațională, atunci Rusia lui Putin, supusă unui regim sever de sancțiuni internaționale din cauza încălcării regulilor globale prin declanșarea războiului în Ucraina, își pierde relevanța ca entitate separată cu infrastructură proprie pentru circulația mărfurilor, finanțelor, tehnologiei și informațiilor. În acest sens, Rusia a pierdut deja războiul, deși încă ocupă o mare parte a teritoriului ucrainean, ținând ostatici milioane de cetățeni ucraineni și amenințând lumea cu un război nuclear. Deficitul subiectivității ruse în noua ordine mondială cel mai sincer a fost formulată de președintele francez Emmanuel Macron, care în discursul său la Conferință a cerut restructurarea Consiliului de Securitate al ONU, punând accent pe o mai bună reprezentare a Sudului global și pe revizuirea rolului Rusiei. Aceasta din urmă, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, în loc să respecte regulile comune, conștient le distruge.
Marile puteri își dezvoltă potențialul nu pentru a-l distruge într-un cataclism nuclear
Logica discursului dominant la Conferința de Securitate de la Munchen, prezintă noua ordine mondială în proces de afirmare ca pe un rezultat al procesului de competiție a Occidentului cu China, care vor concura pentru simpatiile Sudului global cu scopul de a câștiga influență asupra infrastructurilor globale. Sensul unei asemenea concurențe între puterile globale, posesoare de potențial nuclear distrugător pentru civilizația umană, constă în imperativul unei competiții pașnice care, în ultima instanță, va conduce la progresul lumii. În logica noii ordini mondiale în formare nu rămâne loc pentru politica războinică și sinucigașă a actualei Rusii lui Putin. Marile puteri internaționale își dezvoltă potențialul nu pentru a-l pârjoli într-un cataclism nuclear.
Există un simbolism important în faptul că, după Conferința de Securitate de la Munchen, principalul diplomat al Chinei Wang Yi a călătorit la Moscova, iar președintele SUA Joseph Biden a sosit la Kiev. Noua ordine mondială este interesată să pună capăt războiului din Ucraina cu respectarea regulilor de joc pe care Rusia atât de obraznic le-a încălcat. Cu siguranță, noul discurs de securitate nu garantează că Ucraina va triumfa mâine. Dar acest discurs înseamnă că noua ordine mondială nu poate să se afirme în condițiile tolerării situației încălcării regulilor de către actuala conducere de la Kremlin. Și dacă comunitatea internațională este axată pe limitele în privința „umilirii” Rusiei lui Putin prin condițiile viitorului tratat de pace, soluția victoriei finale a Rusiei asupra Ucrainei nu mai există, chiar dacă aliații Ucrainei se așteaptă ca victoria acesteia să se limiteze la propriul teritoriu constituțional și să nu se transforme în răzbunare asupra populației ruse pentru atrocitățile ocupației.
Occidentul și China se vor îngriji de soarta potențialului nuclear al Rusiei
Rusia aproape sigur nu are cum să câștige războiul cu Ucraina, numai dacă sindromul schizofreniei suicidale politice nu a devenit o boală pandemică la Kremlin. Iar aceasta înseamnă că atât Occidentul, cât și China vor face totul pentru a se asigura după pacea din Ucraina, că armele nucleare ale Rusiei rămân sub controlul centralizat de încredere al politicienilor raționali și al armatei. În consecință, poftele imperialiste ale Kremlinului vor fi radical reduse, societatea rusă fiind stimulată să-și concentreze efortul pe reforma interioară, în detrimentul expansiunii externe a Rusiei istorice.
Statele ex-sovietice își vor căuta propriul rost, inclusiv Republica Moldova
În atmosfera noii ordini mondiale dominată de Occident și China, fostele republici sovietice vor răsufla ușurat, eliberându-se de tutela sufocantă a Rusiei revanșei imperialiste. Fiecare din noile state din arealul post-sovietic vor avea propria traiectorie de dezvoltare, care va fi trasată în conformitate cu tradiția istorică, particularitățile culturii naționale, atașamentul față de modelele de civilizație existente în lumea contemporană. În cadrul noii ordini mondiale, în societatea moldovenească eliberată de tutela imperialistă a Moscovei, dar și în societatea românească dincolo de Prut, cu siguranță va primi un avânt deosebit dezbaterea cu privire la restabilirea unității naționale românești ca proiect de țară și model de dezvoltare civilizațională. Iar aceasta va însemna, că în anii ce vin, dominația pe Olimpul politic la București și Chișinău va aparține forțelor politice care vor fi capabile corect să sesizeze trendurile de dezvoltare ale ambelor state românești și prin mesajele și acțiunile sale vor fi la unison cu așteptările profunde ale românilor privind desăvârșirea proiectului unității naționale.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.