Comisia Unificată De control – o necesitate, o formalitate sau o frână?

[Articol Info-Prim Neo din ciclul „20 de ani de la începutul războiului. Când va fi pace?”] Reluare din 18 februarie Operaţiile militare întreprinse în conflictul armat din raioanele de est ale ţării au fost stopate în baza „Acordului privind principiile reglementării paşnice a conflictului militar în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, semnat la 21 iulie 1992 la Moscova de preşedintele moldovean Mircea Snegur şi preşedintele rus Boris Elţin. Urmare a acestui acord, la 27 iulie a aceluiaşi an, a fost instituită Comisia Unificată de Control (CUC), abilitată să supravegheze situaţia în teritoriul unde s-au dat luptele. Aceasta este constituită din 3 delegaţii, care reprezintă Republica Moldova, Federaţia Rusă şi administraţia de la Tiraspol. Ucraina şi misiunea OSCE în Republica Moldova sunt prezente în CUC cu statut de observatori. [20 de ani ai CUC în constatări] Pentru a separa părţile implicate în conflict şi a asigura instaurarea păcii, Comisia Unificată de Control a instituit, în 1992, prin hotărârile proprii, Zona de Securitate de-a lungul râului Nistru, compusă din trei sectoare (Nord - Râbniţa, Centru - Dubăsari şi Sud - Bender), cu lungimea de 225 km şi lăţimea 15-21 km. Cele trei contingente ale trupelor de menţinere a păcii din subordinea CUC, alcătuiesc Forţele Mixte de Menţinere a Păcii (FMMP), cu un efectiv de 1200-1300 de militari şi reprezintă Federaţia Rusă, Republica Moldova şi administraţia transnistreană. FMMP au în dotare tehnică transport, armament de infanterie, cu excepţia contingentului Federaţiei Ruse, care, la moment, dispune şi de 15 unităţi de tehnică blindată (TAB), dislocate la posturile fixe de control. Unităţile militare ale contingentului rus sunt dislocate la Bender (cu o subunitate în oraşul Dubăsari), ale Republicii Moldova – la Cocieri, Coşniţa şi Varniţa iar ale administraţiei de la Tiraspol – la Dubăsari şi Grigoriopol. Sub aspect operaţional, Comandamentul Militar Unificat al FMMP se supune CUC, iar problemele asigurării militare, de luptă, logistice sunt în vizorul structurilor de apărare ale părţilor. De regulă, CUC îşi desfăşoară şedinţele planificate în fiecare zi de joi a săptămânii, iar în cazuri excepţionale, la cererea uneia din delegaţii, se convoacă şedinţe extraordinare nu mai târziu de 24 ore de la momentul solicitării. În şedinţele planificate, CUC examinează raportul săptămânal al Comandamentului Militar Unificat cu privire la situaţia din Zona de Securitate, probleme organizaţionale, inclusiv de numire a noilor membri ai Comisiei, Comandamentului Militar Unificat şi observatorilor militari etc. La şedinţele extraordinare se examinează chestiuni privind soluţionarea diferitor probleme şi incidente care au loc în Zona de Securitate şi necesită intervenţie rapidă. Şedinţele planificate, de regulă, se desfăşoară în oraşul Bender, iar cele extraordinare - în locul convenit de delegaţii. Monitorizarea Zonei de Securitate se efectuează prin intermediul posturilor fixe ale FMMP şi a grupurilor de observatori. Aceste grupuri sunt capabile timp de 15 minute să se deplaseze spre locul incidentului, indiferent de starea timpului, ora sau alte circustanţe. La moment, există 15 posturi fixe, care, în funcţie de contingente, activează în regim unilateral sau mixt. Posturile de pe malul Nistrului au efectivul creat după un anumit algoritm - pe partea dreaptă a Nistrului sunt constituite din militari din Moldova şi Federaţia Rusă, iar posturile de control din stânga Nistrului - din forţe ruseşti şi şi ale administraţiei transnistrene. Există şi posturi, efectivul cărora reprezintă integral componenţa FMMP. [20 de ani ai CUC în aprecieri] Colonelul Ion Leahu, membru al delegaţiei Republicii Moldova, a declarat pentru Info-Prim Neo că, deşi îşi desfăşoară activitatea deja de 20 de ani, Comisia Unificată de Control este în esenţă un organ nu prea eficient. El consideră că misiunea de asigurare a păcii nu poate fi îndeplinită în condiţiile când deciziile în CUC se adoptă prin consens, iar la masa de tratative se află oponenţi ce au şi promovează scopuri diametral opuse. Un alt factor care determină ineficienţa Comisiei ţine de permisiunea pe care o are regiunea transnistreană, care nu este subiect al dreptului internaţional, de a avea forţe armate, de a fi la egal cu alţi actori şi de a avea dreptul de veto. „Activitatatea în cadrul CUC a suferit, pe parcursul celor 20 de ani, diferite etape şi a atins diferite limite. Cel mai bine lucrurile au decurs în primii ani de la constituire, atunci când, probabil, nu erau definitivate foarte cert intenţiile anumitor structuri, de a avea în stânga Nistrului o formaţiune statală independentă şi atunci când reprezentanţii Federaţiei Ruse, care au avut şi au în continuare o influenţă incontestabilă, erau mult mai devotaţi buchiei Acordului din 1992. Astfel, în primii ani, atitudinea era mult mai pramatică şi mai rapidă, iar problemele se soluţionau la timpul oportun, nelăsând prilej ca cineva să-şi imagineze că poate fi altfel. Astăzi însă, hotărâri importante, practic, nu se pot lua, pentru că administraţia de la Tiraspol limitează responsabilitatea CUC doar la „menţinere abstractă a păcii”, ce nici pe departe nu coincide cu prevederile Acordurilor din 1992 şi 1998”, spune Ion Leahu. „Principala barieră care îngreunează activitatea CUC, este faptul că delegaţiile membre, de cele mai multe ori, au opinii separate, acestea fiind condiţionate de interese separate, care au apărut demult, sau care încă mai apar şi astăzi cu anumite ocazii. Dacă ar fi sa dăm timpul înpoi, probabil, cel mai mult am fi optat pentru o apreciere oficială a conflictului, efectuată de autorităţile chişinăuene în colaborare cu experţi internaţionali şi am fi solicitat o operaţiune de pacificare, care ar fi bazată strict pe normele internaţionale la acest capitol” a declarat colonelul Ion Leahu. Politologul Veaceslav Berbeca a declarat că, în opinia sa, CUC este astăzi mai mult o formalitate, iar eficienţa acesteia este practic neatestabilă. „Raportând activitatea CUC la evenimentele din ultimul timp, petrecute pe teritoriul Zonei de Securitate, la oamenii din această zonă şi chiar la acele localităţi, vedem că activitatea CUC lasă mult de dorit”, afirmă el. Comisia Unificată de Control este în esenţă o parte componentă a problemei soluţionării conflictului transnistrean, astfel se crează o relaţie strânsă între aceste componente. O dată ce incapacitatea de luare a deciziilor comune stă la baza menţinerii conflictului, aceasta este esenţială şi pentru activitatea CUC. „Nu ştiu dacă mai este posibilă astăzi eficientizarea acestui organ, pentru că principiul de consens care trebuia să stea la baza activităţii lui, este astăzi un lucru, practic, irealizabil”, a menţionat Veaceslav Berbeca. [Svetlana Maftei, Info-Prim Neo]