Procedura de colectare a probelor în cazul evenimentelor de pe 7 aprilie 2009 a fost defectuoasă. Multe dintre persoanele împotriva cărora au fost intentate dosare penale sau administrative pentru fapte de dezordine în masă, au apărut ulterior ca şi victime ale torturii sau relelor tratamente. Asta este, pe de o parte, îmbucurător, însă, pe de altă parte, până în acest moment, dosarele penale nu au niciun sfârşit. Cert este fapt că hotărârile emise de instanţele de judecată pe anumite dosare se tergiversează şi nu este exclus că victimele sunt dezamăgite de această tărăgănare. Declaraţia a fost făcută pentru IPN de coordonatorul de programe la Centrului de Resurse Juridice, Ion Guzun.
Ion Guzun a menţionat că există o hotărâre a Parlamentului conform căreia s-a dat o apreciere politică evenimentelor din 7 aprilie 2009, iar acest document, deşi este unul politic, a arătat în fond anumite probleme sistemice, care marchează activitatea mai multor instituţii de stat. „Documentul conţine recomandări pentru diferite instituţii, atât din cadrul Executivului, cât şi pentru Consiliul Superior al Magistraturii, care este puterea judecătorească şi care trebuia să reacţioneze la aceste recomandări. Acest lucru este valabil şi pentru Procuratura Generală”, a menţionat Ion Guzun.
Juristul a spus că acordarea compensaţiilor pentru victimele din aprilie 2009 este o iniţiativă bună, dar la sigur victimele acelor evenimente ar dori să existe cel puţin o pedeapsă aplicată unei instanţe pe cazurile lor. „Acest fapt este menţionat şi în raportul comisiei care se ocupă de elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, dar şi în raportul comisarului de pe atunci al Consiliului Europei pentru drepturile omului, Thomas Hammamberg. Nu este o invenţie a Parlamentului sau a societăţii civile, ci au fost fapte constatate şi recunoscute şi, cu părere de rău, nimeni nu a pus accent pe aceste dosare. Nimeni nu a fost pedepsit”, a mai subliniat el.
Coordonatorul de programe de la Centrul de Resurse Juridice, a specificat că deja expiră termenul de sancţionare a acţiunilor ilegale comise de unii colaboratori de poliţie în ceea ce priveşte torturarea şi maltratarea în comisariatele de poliţie la momentul reţinerii participanţilor la evenimente. „Odată expirat termenul, persoanele nu vor putea fi trase la răspundere penală şi, respectiv, în mod legal persoana este considerată fără antecedente penale, ca şi cum nu a săvârşit nimic”, a mai spus juristul
Ion Guzun susţine că victimele evenimentelor din 7 aprilie nu vor acţiona într-un anume fel pentru a găsi adevărul, deoarece multe acţiuni civile, intentate de victime, au depins de dosarul penal.
„Dosarul civil a fost suspendat până va fi formulată o hotărâre a instanţei de judecată, deşi aceasta este absolut greşit. Unele dintre victime au reuşit, totuşi, să câştige în instanţa de judecată, indiferent de dosarul penal. Este foarte dureros faptul că avem câteva cazuri câştigate la CEDO pe faptul investigării ineficiente a evenimentelor din aprilie 2009, ceea ce nu avem acum la nivel naţional. Din acest punct de vedere Curtea Europeană a fost mult mai reactivă şi mult mai eficientă”, a mai adăugat Ion Guzun.
Juristul susţine că tărăgănarea investigării rămâne o problemă şi poate fi imputată inclusiv victimelor torturii care, după trecerea timpului, au uitat feţe, detalii şi nu pot să se prezinte în instanţa de judecată cu asemenea probe. De câştigat au doar cei împotriva cărora sunt intentate dosarele penale. „Cu părere de rău, timpul este cel care legalizează acţiunile torţionarilor şi ineficienţa întregului sistem de urmărire penală şi aici vorbesc de unii procurori, judecători şi nu în ultimul rând de avocaţi”, a concluzionat coordonatorul de programe de la Centrul de Resurse Juridice, Ion Guzun.
Pe 7 aprilie se împlinesc 4 ani de când la Chişinău au avut loc ample acţiuni de protest a tinerilor împotriva victoriei PCRM în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. În urma revoltelor, clădirile Parlamentului şi a Preşedinţiei au fost devastate, iar o persoană a decedat.
