Situația post-electorală a scos în vileag modele diferite de comunicare a formațiunilor politice care au acces în Parlament între ele, dar și cu societatea. O parte dintre acestea sunt noi, altele tradiționale, altele neașteptate, o parte dintre ele mizează pe transparență nemaiîntâlnită, iar altele pe fumigene și opacitate cvasitotală.
---
PSRM are mingea, pâinea și cuțitul, dar neașteptat de puțină comunicare
La această fază din realitatea post-electorală a Republicii Moldova, Partidul Socialiștilor deține cele mai multe instrumente pentru a orienta situația într-o parte sau alta, respectiv, spre formarea coaliției majoritare sau spre declanșarea alegerilor anticipate. Și nu doar datorită faptului că anume PSRM are cele mai multe mandate în noul Parlament care îi oferă dreptul prioritar la inițiative privind configurarea viitoarei guvernări. Mult mai mult contează faptul că, dacă există vreo posibilitate reală de constituire a coalițiilor majoritare, legale și legitime, formalizate sau neoficiale, acestea pot să apară doar cu participarea socialiștilor: PSRM-PDM sau PSRM-ACUM. Formula PDM-ACUM a fost, este și va rămâne exclusă în toate configurațiile posibile teoretic.
Până în prezent, PSRM nu și-a valorificat mai deloc potențialul de start și este greu de apreciat, dacă această situație nefirească pentru partidul cu cel mai mare rating în țară este dictată de înțelepciune politică, de prudență politică, de frică politică sau de toate aceste elemente ale comportamentului politic. Astfel, timp de mai mult de o lună, PSRM a fost mai mult sfios decât curajos, mai mult pasiv decât activ în comunicarea pe marginea viitoarei guvernări. De exemplu, în tot acest timp, PSRM și-a delegat la multele și diferitele dezbateri televizate doar o singură persoană - juristul formațiunii care, de multe ori, s-a folosit de privilegiul dreptului de a spune că „eu sunt doar jurist, cunosc lucrurile doar sub acest aspect”. Spre deosebire de perioadele și chiar anii anterior, când fruntașii PSRM au fost prezenți și vocali masiv peste tot unde au fost invitați. Respectiv, prin această filieră, dar și prin conferințele de presă, PSRM nu a spus aproape nimic. De exemplu, nu poate fi considerat drept mesaj politic real invitația făcută blocului ACUM pentru discuții care ar fi urmat să aibă loc la sediul PSRM. Se pare că a fost un gest stângaci sau unul planificat special pentru a fi respins, iar istoria va arăta de ce a fost făcut.
Unicul lucru distinct pe care l-a spus PSRM până acum este că „dezideratul identificării unei soluții pentru guvernarea Republicii Moldova... nu poate fi realizat cu orice preț politic pentru formațiune și contrar obiectivelor de bază ale PSRM”. Declarația a avut și o finalitate expusă clar, chiar curajos, neasumată până acum de alți actori politici din noul Parlament: „În cazul în care nu se va putea avansa pe marginea acestor subiecte în viitorul apropiat, PSRM nu vede altă soluție decât organizarea și desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate”. Până acum, cele trei forțe politice doar s-au acuzat reciproc că ar urmări declanșarea alegerilor anticipate, „ceea ce ar influența catastrofal situația țării și a sărmanilor oameni...”. Iată că PSRM a preferat să sară peste câteva etape de comunicare, să atragă cel mai mare foc posibil pe moment asupra sa, decât să spună mai multe lucruri și mai articulate privind propria viziune asupra scenariilor post-electorale.
Nu este exclus că acesta este un element de comunicare, un mesaj foarte direct, adresat PDM, un fel de „șantaj” politic cu scopul de a obține cât mai multe beneficii, inclusiv sub formă de funcții pe care și le dorește. Aceasta dacă este adevărat că PDM și PSRM negociază deja, în culise, anumite partajări de funcții importante, inclusiv cea a procurorului general. Semnalul este valabil în aceeași măsură, dacă cele două partide doar se pregătesc să negocieze.
Mai multe lucruri și mai directe PSRM va fi în măsură să spună în public săptămâna aceasta, după ședința Comitetului Executiv Politic al formațiunii sau poate și mai înainte, după revenirea președintelui Igor Dodon și a liderei PSRM Zinaida Greceanîi de la Moscova, dacă este adevărat ceea ce a spus presa privind faptul și scopurile deplasării lor. Până la mai multă comunicare cu alte partide parlamentare, cu propriii alegători și cu societatea în ansamblu, PSRM rămâne, formal, cu mingea în terenul său, dar și cu pâinea și cuțitul privind soarta viitoarei guvernări. Dar timp îi rămâne foarte puțin pentru a demonstra, dacă este capabil să gestioneze aceste instrumente sau dacă societatea este în drept să i le retragă, nu este exclus, o dată și pentru totdeauna.
PDM rămâne adeptul comunicării populiste, al conspirațiilor și fumigenelor politice
Chiar dacă nu dispune de cel mai mare număr de mandate, PDM se comportă așa de parcă joacă singur pe terenul post-electoral și nu l-ar interesa deloc „mingea, pâinea și cuțitele” altora. E asemănător cu bancul în care soacra o avertizează pe proaspăta noră că se poate apropia, dar atent, de ea, dacă o vede cu nodul de la broboadă la ceafă și s-o ferească sfântul să se apropie, dacă nodul e în frunte. La care nora: „Da mata, mamă, dacă vii acasă și mă vezi chitită și fardată, picior peste picior și cu țigara în gură, să știi că mi-i în cot unde ți-i nodul de la broboadă...”. Se pare că PDM crede că are două entități politice care ar vrea să-i fie soacre.
PDM continuă și acum să se comporte așa cum s-a comportat în alegeri când a confundat cu bună știință noțiunea de „partid de guvernământ” cu cea de „unul din aspiranții la această funcție”. În acest sens, PDM continuă să impună proiecte, preponderent sociale, să majoreze salarii, pensii și indemnizații, chiar dacă se va dovedi ulterior că a fost prejudiciat serios bugetul statului, în special în lipsa unor injectări financiare din afară. În esență, este un comportament populist, care prinde la populație, tot acesta fiind și unicul mod de comunicare reală cu societatea și, indirect, cu ceilalți doi actori politici.
În rest, PDM rămâne adeptul conspirațiilor și fumigenelor politice, care i-au adus multe dividende în cazurile anterioare de negociere a majorităților de guvernământ. Declarațiile publice privind viitoarele scenarii post-electorale sunt făcute mai degrabă cu scopul de a ascunde ceea ce crede și zămislește formațiunea în situația creată. De bună seamă, trebuie ca PDM să creadă clasa politică și societatea moldovenească în ansamblu pline de naivi, dacă ne tot spune că nu-l interesează funcțiile și nici măcar pe interior nu a discutat despre ele, după ce, înainte de alegeri, a avut grijă să-și pună oamenii săi în fruntea și chiar în componențele, practic, tuturor organelor de control și de reglementare din țară. Sau că trebuie să luăm în serios invitația repetată la discuții, făcută blocului ACUM, mult înainte de ce și după care l-a tratat ca pe un dușman de moarte și „trădător de țară”.
PDM continuă să fie lipsă la dezbaterile televizate cu referire la viitoarea guvernare. Lipsește totalmente, chiar dacă și înainte a preferat să-și delege reprezentanții în special la propriile televiziuni, dar și într-un număr foarte restrâns de persoane care au dreptul să vorbească în numele formațiuni. După alegeri, PDM, practic, nu a fost prezent la dezbateri publice, nici măcar la propriile televiziuni chiar dacă acestea fac „dezbateri”, de regulă, cu un singur punct de vedere, cel al democraților. Poziția partidului doar poate fi dedusă din luările de poziție ale unor analiști afiliați acestor posturi și ale unei armate întregi de „trolli” afiliați PDM. De exemplu, din aceste surse indirecte, s-ar putea deduce că PDM ar accepta sau chiar și-ar dori o alianță cu PSRM, nu i-a trecut prin gând vreo dată să se apropie de ACUM și se isterizează când cineva admite o apropiere dintre PSRM și ACUM. (Apropo, nu este exclus ca „opiniile”, lăsate de unii dintre ei pe marginea acestei analize, să confirme justețea acestei idei.) Opțiunile deduse sunt cât se poate de evidente pentru publicul cât de cât inițiat în materie de informație politică, dar nu este clar de ce PDM evită sau refuză să discute direct și sincer cu presa și cu societatea? Din stilul respectiv face parte revenirea la practica de restricționare a accesului unor organe de presă la evenimentele publice ale PDM, precum și refuzul de a participa la dezbaterile publice. Unul dintre răspunsuri ar putea fi că, în comunicare, PDM continuă să mizeze pe jocuri de culise, pe conspirații și fumigene politice. S-ar putea ca tactica respectivă să îi aducă beneficii, cum i-a adus până acum, dar apariția unei forțe politice în Parlament care promovează comunicarea politică transparentă la maximum, cu implicarea masivă a presei și a opiniei publice în general, s-ar putea să îi reducă Partidului Democrat din confortul și efectele considerabile ale comportamentului său politic tradițional. S-ar putea ca, în noile condiții, societatea să nu mai fie de acord să asculte docil, ca până acum, teoretizări despre „principii și valori”, pe care politicienii să i le servească pe parcursul a luni întregi de negocieri netransparente, ca ulterior că se demonstreze că aceștia au „privatizat” înde ei tot ce zboară în țara aceasta, inclusiv ceea ce este ilegal și chiar penal să „privatizezi”. S-ar putea ca societatea să ajungă să considere un astfel de comportament opac drept unul care prezintă pericol social real.
Reprezentanții ACUM sunt mai coerenți în comunicare decât blocul în întregime
Blocul ACUM a spart tiparele comunicării politice post-electorale între partidele care au obținut mandate în Parlament. El nu acceptă discuții și negocieri de modelul practicat până acum în toți anii de independență a Republicii Moldova, adică netransparente, nesupravegheate de presă și societate. Potrivit blocului, discuțiile și negocierile pot avea loc nu „pe la sedii de partide”, nu „pe la ceaiuri conspirative”, ci în exclusivitate în sediul Parlamentului și în prezența presei, adică „pe platformă parlamentară”. Acesta este un model nou, care nu poate să nu placă presei și societății, dar la sigur că nu place celorlalte forțe politice parlamentare, obișnuite să tragă linia între comunicarea din timpul campaniei electorale: publică, chiar excesivă - și cea de după alegeri: netransparentă, conspirativă - care le permitea să înceapă a utiliza beneficiile pe care le oferă statutul de partide parlamentare. .
Este și acesta un anumit gen de populism, pe care ACUM îl justifică prin ceea ce numește „nevoia de eliberare a statului din captivitate”. Lipsa de progrese în procesul de constituire a noii guvernări poate fi explicată și prin incapacitatea sau mai degrabă nedorința celorlalte două formațiuni de a accepta modul de comunicare propus de ACUM, dar și de gradul insuficient de pregătire a blocului de a promova propriile idei.
Modul de comunicare, propus de ACUM are suficient de multă priză la public, inclusiv prin crearea multor evenimente publice și participarea reprezentanților săi la dezbaterile publice organizate de posturile de radio și TV de toate orientările. Dar efectele acestuia sunt diminuate din cauza mai multor deficiențe și incoerențe comise până în prezent în raport cu ceilalți doi actori parlamentari importanți. Cel puțin până acum, aceștia au fost tratați de aceeași manieră, deși așteaptă de la ei reacții absolut diferite. Blocul se comportă corect, din perspectiva scopurilor sale, cu PDM, pe care îl acuză de toate relele, dar incoerent și inconsecvent cu PSRM, de la care vrea să obțină sprijin, decisiv pentru aceleași scopuri. Defectul de bază în comunicarea cu PSRM constă în faptul că blocul nu a lansat o invitație la dialog întregii fracțiuni PSRM, înlocuind-o până acum cu formule vagi gen „invităm deputații „de bună credință”, „neaflați sub control oligarhic” etc.
Impresia este că însuși blocul ACUM abia însușește propriul stil de comunicare și că încă (sau deja) nu are creat un centru stabil de elaborare și coordonare a propriilor acțiuni. Impresia este alimentată și de faptul că mai mulți reprezentanți ai blocului formulează în cadrul dezbaterilor publice mesaje mai coerente și mai realiste decât cele lansate de la numele blocului în ansamblu, inclusiv în ceea ce privește comunicarea cu PSRM. Iar unele persoane afiliate blocului lansează mesaje care ar putea închide definitiv calea comunicării dintre ACUM și PSRM. Dacă procedeul de identificare a poziției reale a PDM prin descifrarea mesajelor lansate la televiziunile afiliate acestuia contează, de ce nu poate conta în cazul mesajelor lansate la televiziunile afiliate blocului?
ACUM are de învățat din mers, din propriile greșeli, iar timpul, ca și în cazul PSRM, lucrează împotriva sa. PDM are o relație mai prietenoasă cu timpul atâta timp cât deține „pâinea și cuțitul” în trebuirile statului, de unul singur.
De fapt, linia de demarcare dintre cele câteva modele de comunicare evidențiate, ca și dintre cele câteva scenarii post-electorale vehiculate până în prezent, trece prin ideea de „stat capturat”, promovată insistent de blocul ACUM și respinsă tot atât de insistent de forțele politice care sunt suspectate de această „capturare”. Respectiv, dacă ideea va fi îmbrățișată, acum, în mod deschis și de PSRM, care anterior a formulat idei asemănătoare, vom avea o anumită finalitate a alegerilor din 24 februarie, dacă nu, vom avea o altă finalitate, cunoscută în mare parte. Tertium non datur.
Valeriu Vasilică, IPN
