„Ironia sorții este că prăbușirea URSS a fost însoțită de alte crime monstruoase – aproape întreaga proprietate publică a devenit proprietate privată, controlată de fosta nomenclatură comunistă și bandiți, care peste noapte au devenit oligarhi. Ar fi straniu ca după reamintirea și înțelegerea lucrurilor menționate să mai existe în Republica Moldova curente nostalgice restauratoare...”
***
Planurile de exploatare a nostalgiei pentru URSS
La 30 decembrie 2022 se împlinesc 100 de ani de la constituirea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Întreprinzătorii ruși au bătut deja medalia jubiliară “URSS 100 ANI 1922-2022” și sunt în așteptarea comenzilor din partea nostalgicilor care, la rândul lor, sunt în așteptarea ideilor unificatoare pentru aproximativ 270 de milioane de oameni născuți în URSS și împrăștiați prin întreaga lume. Specialiștii în domeniul relațiilor publice (PR), care au format opinia publică în preajma aniversărilor a 70-a și 75-a ale Victoriei, transformate în proiecte propagandistice de genul “Можем повторить”, precum și a 100-a aniversare a Revoluției din Octombrie, s-au implicat deja plenar și în promovarea proiectului URSS-100. Principala țintă a ultimului este exploatarea nostalgiei pentru paradisul pierdut. Este dificil de spus dacă propagandiștii vor reuși sau nu să-și atingă scopul. Actualmente, totul depinde de rezultatul desfășurării operațiunii militare speciale în Ucraina, ultima urmând să fie cucerită în două-trei zile sau săptămâni. Distrugerea Ucrainei și a ucrainenilor face parte din proiectul de relansare a noii versiuni – URSS 2.0, potrivit dictatorului belarus, Alexandr Lukașenco, sau pentru refacerea imperiului rus, potrivit ex-consilierului președintelui Vladimir Putin.
Așa sau altfel, exploatarea nostalgiei pentru defuncta URSS a fost prevăzută pentru întregul an jubiliar 2022. Împotmolirea în aventura din Ucraina a dat temporar peste cap planurile mărețe de refacere a imperiului. În orice caz, aniversarea menționată este un prilej pentru a reflecta asupra proiectului URSS și impactul acestuia asupra societății moldovenești și a altora, care s-au desprins de imperiul sovietic în 1991. De aceea, fenomenul nostalgiei pentru URSS merită atenție continuă și înțelegere. În primul rând, este necesar să se înțeleagă că nostalgia este un fenomen absolut natural și, practic, inevitabil. În al doilea rând, este important să se înțeleagă că amploarea exploatării sentimentelor nostalgice are limite, care trebuie restrânse în mod constant. În al treilea rând, este necesară întreprinderea eforturilor susținute pentru a arăta că paradisul sovietic pierdut avea la temelie o adevărată mașinărie infernală, prin care au trecut zeci de milioane de oameni pentru ca o parte a societății, căreia i s-au pus ochelari de cal, să ducă dorul URSS-ului după ce acesta din urmă s-a dus pe apa sâmbetei. Ce e val ca valul trece.
Estimarea atitudinilor nostalgice în Republica Moldova
Înainte de a recurge la estimarea gradului de nostalgie după URSS în Republica Moldova este important să se facă o clarificare privind cea ce înțeleg specialiștii în științe sociale și politice atunci când cercetează fenomenul nostalgiei. Astfel, sociologii practicieni, care au studiat fenomenul, au constat că doar în câțiva ani după destrămarea URSS a început procesul de mitologizare activă a istoriei. Un astfel de proces urmează în mod inevitabil traiectoria clasică de lunecare spre matricea veacului de aur sau a paradisului pierdut. În acest proces, nostalgia se manifestă ca o „construcție intelectual-emoțională, care denaturează imaginea unei anumite perioade istorice”. Acest lucru se întâmplă de o manieră firească, fiindcă odată cu trecerea timpului apare necesitatea reconstrucției trecutului ca un caleidoscop de imagini. Așa apere tânjeala după imaginile care fie au existat cu adevărat sau poate nu au existat, dar care reconstruiesc de o manieră lapidară o utopie îndreptată nu către viitor, ci spre trecutul fericit și irecuperabil.
Din cele expuse mai sus rezultă că nostalgia bazată pe o experiență individuală sau colectivă, directă sau implicită poate avea diverse manifestări. Pentru necesitățile noastre practice este important să desprindem că în linii mari nostalgia poate fi de două tipuri: restauratoare și reflexivă. În primul caz, este vorba despre idealizarea emoțională a experienței trecute pentru a pretinde necesitatea repetării acesteia. În al doilea caz, este vorba despre o încercare de a o înțelege: ce a fost bine, ce este rău în perioada idealizată și de ce răul a prevalat și, finalmente, a spulberat idealul deplâns.
În Republica Moldova, cu diferite ocazii (în 2009, 2016, 2018), au fost întreprinse cercetări sociologice, desfășurate în cadrul Barometrului de Opinie Publică (BOP), pentru estimarea anvergurii nostalgiei pentru URSS. S-a dovedit că nostalgia moldovenilor este mai degrabă una reflexivă (vezi Figura 1), decât restauratoare.
Figura 1.
Este uimitor că odată cu trecerea timpului s-a mărit numărul nostalgicilor. Însă, după furtul miliardului, în 2014, cu participarea activă a unor exponenți ai așa-zisei Alianțe pentru Integrare Europeană (AIE), nu este deloc de mirare că numărul nostalgicilor a crescut semnificativ. Ulterior, atitudinile au relaxat către starea inițială. Oricum, este de remarcat că rata celor care și-ar dori reconstituirea URSS (vezi Figura 2) este semnificativ mai mică, decât rata celor ce deplâng disoluția imperiului sovietic.
Figura 2.
3. Concluzii
În Republica Moldova nostalgia pentru defuncta URSS este încă foarte pronunțată, însă e mult mai atenuată, decât în alte foste republicii sovietice. Explicația că nostalgia moldovenilor este mai degrabă una reflexivă, decât restauratoare rezidă în faptul că forțele politice din Republica Moldova au exploatat nostalgia pentru URSS, iar ulterior au renunțat la proiectele de restaurare sovietică.
Astfel, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a obținut în 2001 o majoritate parlamentară constituțională de peste 70% pentru a aduce țara într-o Uniune a Republicilor Suverane (URS), alături de Rusia și Belarus, iar peste doar un an și jumătate PCRM a schimbat macazul pledând pentru integrarea europeană. Actualmente, speculațiile pe sentimentele nostalgice față de URSS sunt practicate de Partidul Șor, care evoca necesitatea preluării controlului statului asupra businessului privat, reanimarea întreprinderilor de stat, refacerea pe scară largă a colhozurilor, oferirea a tot felul de servicii gratuite cetățenilor, etc.
Pentru menținerea nostalgiilor în albia reflexivă este important să li se reamintească cetățenilor nostalgici, de o manieră decentă, în baza dovezilor bine documentate, că URSS-ul a fost un stat totalitar, constituit pe fărdelege și minciună, care a substituit în totalitate promisiunile fixate în decretele emise după puciul din noiembrie 1917, care a practicat teroarea împotriva propriilor cetățeni – colectivizarea, deportarea, distrugerea bisericilor și nimicirea clerului etc. Toate aceste crime au fost comise pentru ca finalmente URSS să se prăbușească sub povoara proprii inconsistențe economice. Ironia sorții este că prăbușirea URSS a fost însoțită de alte crime monstruoase – aproape întreaga proprietate publică a devenit proprietate privată, controlată de fosta nomenclatură comunistă și bandiți, care peste noapte au devenit oligarhi. Ar fi straniu ca după reamintirea și înțelegerea lucrurilor menționate să mai existe în Republica Moldova curente nostalgice restauratoare.