“Cei mai mulţi bani în Moldova au făcut cei favorizaţi de către puterea comunistă”. Interviu Info-Prim Neo cu Valeriu Cosarciuc, ministru al agriculturii şi industriei alimentare

[ - Domnule Cosarciuc, care este principala garanţie pe care o dă oamenilor actualul guvern, actualul ministru al agriculturii şi industriei alimentare?] - Este foarte importantă garanţia unei relaţii corecte între stat şi proprietar. Ca acesta să ştie că statul nu le va sechestra proprietăţile. Ce înseamnă asta, de fapt? Înseamnă că nu va fi interzis exportul de vin îmbuteliat şi în vrac. Înseamnă o garanţie: că dacă omul începe o afacere, atunci această afacere nu va fi influenţată din exterior, printr-o decizie a instituţiilor statului. La fel se poate spune şi despre alte domenii: producerea cărnii, a laptelui, cultivarea cerealelor. Oamenii trebuie să fie convinşi că statul nu va monopoliza anumite domenii, nu va favoriza anumiţi agenţi. Cred că agricultura şi industria alimentară poate deveni locomotivă a economiei naţionale, inclusiv prin simplificarea procedurilor, prin facilitarea exporturilor, prin reducerea termenilor de perfectare a pachetelor de documente. [ - Acum se spune că agricultura poate hrăni nişte oameni, dar nu poate hrăni o ţară.] - Da. Dar asta s-a întâmplat deoarece până nu demult erau favorizaţi doar câţiva agenţi economici. Conducerea mafiotă a Republici Moldova marginaliza, bunăoară, producătorul de carne pentru că, prin oamenii săi, erau promovate importurile de carne. Recent, am avut o întrevedere aici, la minister, la care directorul unei întreprinderi de mezeluri a spus că, pentru prima dată în ultimii an, a cumpărat carne pe piaţa internă. [ - Această schimbare este rezultatul intervenţiei noului guvern?] - Este rezultatul activităţii noastre, deoarece, până la aceasta, inclusiv întreprinderea respectivă era obligată să cumpere carne doar de la importatorii favorizaţi de guvernarea comunistă. Şi nu e vorba doar de o întreprindere. Să ne amintim şi de exporturile de grâu, de asemenea blocate pentru a controla acest sector, pentru a controla mijloacele. Am spus şi mai spun: noi trebuie să creăm un mediu de afaceri dincolo de care întreprinzătorii să aibă încrederea că nimeni nu le va încurca să folosească aşa cum cred ei de cuviinţă produsul lor. [ - De fapt, domnule ministru, poate că prima întrebare pentru acest prim interviu putea fi alta: cum e să devii de ministru al agriculturii în condiţiile unui sfârşit de an ca acesta, în condiţii de criză?] - Trebuie să recunosc că sunt o persoană cărei îi place să se apuce de lucruri cu probleme, cu dificultăţi. Pe parcurs, am condus mai mute sectoare, dar am fost şi conducător al unei întreprinderi despre care se credea la acel moment că nu mai are viitor. Ulterior, am reuşit să relansez întreprinderea respectivă. Acum aflu că, chiar şi în condiţiile actuale de criză, acolo nu s-au operat reduceri, s-au dat salarii… În momentul în care am preluat funcţia de ministru al agriculturii şi industriei alimentare am ştiut care este situaţia aici. Noi, însă, avem un obiectiv care este înscris şi în programul de guvernare: să asigurăm securitatea alimentară a Republicii Moldova prin stimularea producătorilor locali, prin reducerea importurilor şi prin stimularea exporturilor. Este un obiectiv extrem de important şi cred că noi îl vom realiza. La fel de important este ca noi să putem creşte calitatea capitalului uman în agricultură. [ - Nu s-a prea auzit despre asemenea obiective la Ministerul Agriculturii] - Vreau să vă spun că în condiţiile în care Moldova nu are resurse financiare, nu are alte resurse, toate acestea, până la urmă, se pot găsi. Problema noastră principală însă este capitalul uman. Cât priveşte capitalul uman în agricultură, e necesar să forţăm capacităţile instituţiilor din domeniul nostru: Universitatea Agrară şi cele opt colegii. Am avut deja câteva întruniri pe acest segment şi am propus să elaborăm un proiect, care să fie finanţat din buget, un proiect care să se numească, să zicem, „Fortificarea capacităţilor instituţiilor educaţionale”. Un alt sector din acest domeniu cuprinde instituţiile de cercetare în agricultură. Noi trebuie să fim conştienţi de faptul că seminţele, rasele de animale, butaşii trebuie să fie produse aici. Aceste instituţii însă trebuie să înţeleagă că noi ne propunem nu doar obţinerea soiului, producerea seminţelor, dar aşteptăm de la ele întreaga tehnologie, până la obţinerea produsului final. [ - Ce se va întâmpla cu subvenţiile în anul viitor, care vor fi priorităţile şi mecanismul de subvenţionare?] - Vreau să spun care este situaţia privind subvenţiile din acest an. Au fost propuse modificări la bugetul anului curent, prin care s-au adăugat circa 250 milioane lei pentru onorarea tuturor obligaţiunilor. Repet: a tuturor obligaţiunilor. Inclusiv pentru restituirea TVA la livrarea producţiei pe teritoriul ţării, la achiziţionarea de îngrăşăminte şi chimicale. Se ştie că pentru acest an au fost prevăzute 313 milioane lei, la care acum se adaugă alte 250 milioane. [ - Unii vorbeau de 750 milioane în anul acesta] - Niciodată nu s-au dat atâţia bani în agricultură. Pentru anul 2010, fondul de subvenţionare din buget va fi acelaşi. Cât priveşte utilizarea acestor bani, noi ne propunem câteva domenii prioritare, inclusiv subvenţionarea produselor cu valoare adăugată înaltă din sectorul vegetal. Este vorba de plantarea în continuare a livezilor, dar cu condiţia că ele vor fi irigate prin picurare. Apoi, stimularea dezvoltării agriculturii în teren protejat, stimularea cultivării produselor agricole ecologice curate, procurarea tehnicii agricole pentru restabilirea bazei tehnice a complexului agroindustrial. De ce, bunăoară, irigarea?. Noi nu vom alerga după extinderea suprafeţelor, dar vom insista ca suprafeţele deja plantate să fie dotare cu sisteme de irigare. Un hectar de viţă de vie cu soiuri de masă fără irigare poate da 8-9 tone de struguri, la irigare însă recolta creşte până la 25 tone. Deci, corect e ca în loc de 10 hectare de viţă de vie neirigate să se planteze trei hectare şi să obţinem aceeaşi cantitate de struguri. Insist să adaug că vom susţine în continuare dezvoltarea sectorului zootehnic. Relativ nu demult, am vizitat o fermă care anterior a fost dotată cu instalaţii de computerizate. S-au investit mijloace considerabile, dar am constatat că se obţin cantităţi de lapte mult sub cele normale. Trebuie să se ştie că nu vom tolera asemenea situaţii, nu vom da bani pentru proiecte ratate din start. Începând cu anul viitor, se va acorda sprijin în vederea creării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru prelucrarea producţiei primare agricole. E vorba de procesarea cărnii, a legumelor, fructelor. Dorim ca aceste întreprinderi să apară în mediul rural. Acest obiectiv al guvernului Alianţei pentru Integrare Europeană ţinteşte extinderea capacităţilor de business în sate, inclusiv reapariţia locurilor de muncă în mediul rural. Altfel zis, vrem să se dezvolte infrastructura postrecoltare. Asta ar însemna o casă de ambalare cu linii de calibrare şi de împachetare. Actualmente cel care cultivă legume sau fructe, sau alte culturi, în toamnă constată că nu are ce face cu toate acestea. Într-o astfel de situaţie el devine dependent de intermediar. Noi, însă, vrem ca ţăranul să devină coproprietar al unor capacităţi de ambalare şi de păstrare, să favorizăm apariţia unor cooperative de marcheting. În felul acesta ţăranul va obţine acces pe piaţă, inclusiv, pe cele din afara ţării. [ - Cum vor fi selectaţi cei care vor materializa aceste idei?] - Am avut o întrunire cu majoritatea organizaţiilor ataşate acestui domeniu, inclusiv societatea civilă, şi am decis ca ei să meargă în teritoriu şi să promoveze aceste domenii prioritare. Dar se vor limita doar la a explica în ce constă esenţa unor proiecte-model. Ei vor identifica şi beneficiarii: oameni concreţi care doresc să facă asemenea investiţii. Asemenea proiecte vor fi puse pe rol printr-o contribuţie, să zicem de 20 la sută mijloace bugetare, cu alte 20-30 la sută participare, printr-o linie de creditare sau grant şi cu o participare a beneficiarului de circa 50 la sută din costuri. Însă identificarea beneficiarilor va fi urmată de un concurs al proiectelor pentru a le selecta pe cele mai reale. Să fie transparenţă şi să utilizăm eficient puţinele mijloace pe care le avem. Acum constatăm că numai 10 la sută din fondul de subvenţionare a fost utilizat pentru susţinerea producătorilor mici. 90 la sută au ajuns la cei mari. Tot atunci s-a văzut că şi aceşti „mari” nu sunt chiar atât de mulţi. Peste tot apar unii şi aceiaşi oameni. Cei care au avut trecere, care au plăcut puterii, au avut acces la fonduri. Un exemplu: cele 140 milioane date pentru crearea SMT-urilor au fost, practic, date pentru ochi frumoşi. La ora actuală, 36 milioane trebuiau deja restituite, dar nu prea avem semne că banii aceştia îi va vedea cineva. Ca să nu uit: modelul nostru de gestionare prevede schimbări radicale în domeniul consultanţei. Vom renunţa la acele seminare colective, lecţii etc. şi vom recurge la consultanţă aplicativă. Asta înseamnă că acel beneficiar care va obţine un proiect, va fi sprijinit informaţional de către consultanţi la toate etapele. [ - Domnule ministru, de la venirea Dumneavoastră în acest cabinet, aţi întreprins două vizite în afara Moldovei: una la Roma şi alta la Moscova. Care au fost scopurile acestor vizite şi cu ce rezultate aţi revenit la Chişinău?] - La Roma am participat la summit-ul global privind securitatea alimentară, organizat de FAO. Acolo s-au întrezărit mari îngrijorări privind securitatea alimentară mondială. Asta în condiţiile în care peste un miliard de oameni suferă de foame. Am avut şi eu o intervenţie în care am spus că, după schimbările democratice care au avut loc la noi, Moldova are nevoie de sprijin pe multiple planuri. Deşi în mod normal, pentru a asigura o dezvoltare reală, agriculturii trebuie să-i revină circa 10 la sută din totalurile mijloacelor, pe când în Moldova aceste distribuţii abia depăşesc unu la sută. Pe de altă parte, am informat că problema Moldovei ne e atât în deficitul de mijloace, ci în lipsa unor pieţe de desfacere a producţiei agricole. Am cerut să fim incluşi în acel program alimentar mondial, la care am putea contribui cu produsele noastre în situaţii de urgenţă atestate în ţările secerate de foame. [ - Pînă la Dumneavoastră s-au mai făcut asemenea demersuri?] - Nu ştiu, dar parcă nu am auzit să se vorbească despre aceasta. De la Moscova am revenit acum câteva zile. Vizita pe care am întreprins-o eu a fost, în fond, o continuare a dialogului iniţiat între premierul nostru, Vlad Filat, şi premierul Federaţiei Ruse, Vladimir Putin. Am mers să obţinem condiţii avantajoase pentru comercializarea vinurilor noastre pe piaţa rusă. Ca întreprinderile noastre să-şi poată realiza stocurile, să poată crea locuri de muncă, să aibă bani pentru a achita datoriile faţă de furnizorii de materie primă. Am reuşit să obţinerea deschiderea, pe lângă terminalul vamal existent, încă 6 asemenea puncte. Am reuşit să creştem numărul agenţilor cu acces pe această piaţă de la 36 la 91. În luna decembrie, alte 45 de întreprinderi agricole vor fi inspectate pentru a se vedea dacă întrunesc condiţiile de bază. Cei 36 de exportatori care au operat până acum vor fi scoşi din regimul discriminatoriu de monitorizare, urmând să fie trataţi la fel cum sunt trataţi vinificatorii din Spania, Italia, Portugalia, din alte ţări. [ - De ce nu s-au făcut toate acestea până la Dumneavoastră?] - Pentru că nu s-a dorit. Sunt sigur că scenariul blocării exporturile de vin pe piaţa Federaţiei Ruse a fost elaborat la Chişinău. S-a dorit instituirea unui control strict asupra stocurilor şi asupra mijloacelor financiare. În general, până nu demult, cei mai mulţi bani în Republica Moldova s-au făcut de către cei favorizaţi de puterea comunistă. Ei au monopolizat această piaţă a importurilor şi au obţinut venituri colosale. Concomitent, statul a ratat încasări la fel de mari. Bunăoară, preţul la carne declarat în vamă era 8-10 lei, deci din acest preţ erau achitate şi taxele vamale, Taxa pe Valoare Adăugată, dar nu se pornea de la valoare reală a acestor importuri. În acelaşi timp, cei care produceau carnea aici, plăteau toate taxele şi ele erau mult mai mari. [ - În centrul capitalei, domnule Cosarciuc, se prind deja ghirlandele sărbătorilor de iarnă. Vine, deci, anul 2010. Se poate deja vorbi despre plăţile pe care le va face agricultorul – TVA, Fondul Social etc - în anul viitor?] - Suntem încă în faza discuţiilor. Despre cota TVA pentru comercializarea producţiei agricole în interior încă nu se poate spune nimic concret. Trebuie să găsim echilibrul, trebuie să nu avantajăm o parte în dezavantajul altei părţi. Cât priveşte Fondul Social, datele rămân aceleaşi. [ - Spuneaţi anterior că guvernarea precedentă a avut favoriţii ei, că nu intra chiar tot ţăranul în minister. Acum cum va fi?] - Am spus: vom lucra împreună. Vom fi toţi egali. Vom stimula eficienţa, vom fi transparenţi şi vom demonstra că agricultura Moldovei are viitor.