Cea mai mare piedică în afirmarea şi dezvoltarea statalităţii R.Moldova este lipsa consensului naţional. Interviu Info-Prim Neo cu Dumitru Braghiş, ex-Prim-ministru al R. Moldova

[ - Unde credeţi că a ajuns în 17 ani Republica Moldova în calea ei spre Independenţă?] - Afirmarea şi dezvoltarea statalităţii este un proces complicat şi de durată. Unele ţări parcurg această perioadă mai repede, altele mai greoi. Motive sunt diferite. În 17 ani de independenţă Republica Moldova a reuşit să-şi constituie şi să dezvolte instituţiile democratice ale statului, să realizeze reformele necesare şi să stabilească relaţiile caracteristice unui stat suveran. Nimeni astăzi, cred, nu pune la îndoială suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. Deşi în diverse perioade au existat mai multe ameninţări şi provocări la adresa statalităţii moldoveneşti. În viziunea mea, cea mai mare piedică în afirmarea şi dezvoltarea statalităţii Republicii Moldova este lipsa consensului naţional, a viziunii acceptate de majoritatea cetăţenilor ţării asupra viitorului Republicii Moldova. Întâi de toate, clasa politică, elitele societăţii nu au reuşit să atingă acest consens, deşi nu putem susţine că astfel de încercări nu s-au făcut. Politicienii, partidele politice, diverse curente din interior, dar şi din exterior, în permanenţă au speculat cu diverse noţiuni şi declaraţii, care nicidecum nu puteau conduce la consolidarea statalităţii. Şi fiecare guvernare nouă venea cu propria viziune asupra viitorului ţării, care nu neapărat era acceptată şi susţinută de majoritatea cetăţenilor. Fiecare guvernare a încercat să demonstreze, a mers pe ideea că ceea ce au făcut predecesorii a fost neapărat greşit, şi de aceea trebuie să mergem într-o altă direcţie. Din aceste considerente nu am avut şi nu avem o concepţie clară de dezvoltare a ţării, care ar fi susţinută, în cadrul unui referendum, de către majoritatea populaţiei. Iar această mişcare haotică, imprevizibilă, a condus, în final, la decepţia cetăţenilor, la pierderea speranţei. [ - Cum credeţi că a influenţat mandatul Dvs. de Prim-Ministru evoluţia ţării şi prin ce s-a deosebit el de mandatele precedente şi ulterioare?] - Guvernul pe care l-am condus a avut mai multe realizări, care nu pot fi puse la îndoială – prima creştere economică, achitarea totală a datoriilor la pensii şi salarii, majorarea acestora, stabilirea relaţiilor normale de colaborare cu vecinii şi partenerii externi. Am făcut faţă unor provocări grele, cum ar fi sistarea livrărilor de gaze naturale sau lichidarea efectelor nefaste ale chiciurei din iarna anului 2001. Toate acestea ne-au reuşit pentru că am încercat să punem bazele unei dezvoltări durabile, să asigurăm o continuitate a dezvoltării economiei naţionale. Am dezvoltat şi am amplificat ceea ce au făcut bine predecesorii noştri, am încercat să corectăm greşelile comise anterior. Trebuie să amintim că guvernul nostru a activat fără a avea o susţinere politică clară, însă tocmai lipsa acestei susţineri ne-a permis să nu facem greşeli, fiind în permanenţă nevoiţi să ţinem cont de toate părerile şi viziunile, iar deciziile să întrunească consensul forţelor politice. Activitatea guvernului din acea perioadă a fost apreciată de experţi. Ei susţin că guvernul pe care l-am condus a fost cel mai eficient. [ - Ce aţi face altfel decât aţi făcut dacă vi s-ar mai încredinţa un mandat de Prim-ministru pentru ca oamenii să se simtă confortabil acasă într-o Moldovă independentă?] - În perioada mandatului meu de Prim-ministru guvernul a reuşit să creeze circa 25 de mii de locuri de muncă. Este foarte puţin. Îmi dau seama că acestui aspect trebuia să-i acordăm mult mai multă atenţie, să concentrăm resursele, să atragem mai multe investiţii pentru a preveni emigrarea cetăţenilor peste hotare, proces care deja începuse, deşi încă nu avea proporţiile de astăzi. Republica Moldova trebuie să creeze anual 100-150 de mii de locuri de muncă bine plătite, pentru a putea asigura în 7-8 ani revenirea cetăţenilor în Patrie, alături de familiile lor. Asigurarea unui loc de muncă bine plătit pentru fiecare cetăţean, a posibilităţilor de a câştiga la ei în ţară pentru a-şi întreţine familiile trebuie să devină obiectivul primordial al fiecărui guvern. În alte condiţii orice creştere economică, orice dublare, triplare a bugetului îşi pierd sensul, ele nu pot reîntoarce încrederea cetăţenilor în ţara în care trăiesc, speranţa într-un viitor mai bun pentru ei şi pentru copii lor.