Ce se întâmplă cu preţul petrolului? Comentariu economic Info-Prim Neo

Evoluţia preţului la produsele petroliere pe piaţa Republicii Moldovei demonstrează un adevăr imposibil de contestat: Moldova reflectă cu fidelitate procesele economice mondiale, în special pe segmentul stabilirii costurilor agenţilor energetici comercializaţi. Ultima majorare a preţurilor la carburanţi s-a produs pe 1 mai, iar informaţiile abia şoptite la începutul săptămânii curente vorbeau deja despre o nouă majorare cu 10 la sută a preţului la motorină şi cu 7 la sută a benzinei. Actuala creştere a preţurilor la aceste produse ne găseşte cât de cât obişnuiţi cu schimbarea cifrelor la panou, deşi, dacă e să recunoştem, o altă soluţie pentru sutuaţii de acest fel pur şi simplu ne sunt de găsit. Este limpede că preţul de comercializare a acestor produse, depinde înainte de toate de preţul de import. În primul trimestru al acestui an, preţul de import al motorinei a crescut în medie, faţă de trimestrul unu al anului trecut, cu circa 62 la sută – de la 566,4 dolari SUA pentru o tonă la 916,6 dolari. Creşterea preţului benzinei a constituit peste 54 la sută, ajungând la 857,2 dolari tona, iar a gazului lichefiat - cu aproape 58 la sută (787,7 dolari/tona). Primele luni ale acestui an s-au carcaterizat printr-o stabilitate surprinzătoare a preţurilor pe piaţa internă. Abia în martie – pe 5 şi 20 martie – motorina a înregistrat două majorări de preţ - cu 5,9 şi, respectiv, 6 la sută, iar benzina s-a ieftinit cu 2,3 la sută şi, respectiv, 1 procent. Aşadar, motorina ajunge în martie la 13,25 lei/litru, iar benzina – la 13,14. E de spus, că tot în această perioadă, pentru prima dată în istoria R. Moldova, preţul motorinei l-a devansat pe cel al benzinei. Pe 1 mai, însă, asistăm, la o nouă schimbare de cifre pe panou - benzina este comercializată la preţ de 13,85 lei/litru, iar motorina nu face decât să copie preţul benzinei. Astfel, recenta modificare a preţurilor este a patra în acest an, deşi, mai corect ar fi să se spună a patra majorare în doar cinci luni. Ritmurile de creştere, practic, nu au precedent, aşa cum tot atătea majorări s-au produs pe întreg parcursul anului 2006, iar în 2007 acestea s-au schimbat de trei ori. Situaţia este influenţată puternic de tabloul mondial general. Preţurile cresc atât la nivel regional, cât şi în tot restul lumii. Acum cinci ani importatorii din Moldova cumpărau tona de benzină la un preţ mediu de 259 dolari SUA, iar motorina – la 232 dolari. Actualmente, preţul de import la vamă este de 1254 dolari pe tona de motorină şi 1100 dolari tona de benzină. Dacă îşi mai aminteşte cineva, tot în 2003, benzina nu depăşea 5 lei pentru un litru. O realitatea greu de imaginat astăzi, tot aşa cum ceea ce se întâmplă astăzi era greu de prezis acum 5-10 ani. [De ce nu aude nimeni clopotul lui Hubbert?] Petrolul a început să fie extras comercial în 1859. La acea vreme populaţia lumii avea mai puţin de 1,5 miliarde de suflete. 150 de ani mai târziu populaţia mondială a explodat la 6,5 miliarde. În acest răstimp am reuşit să consumăm jumătate din petrolul mondial. Potrivit unor estimări, cealaltă jumătate încă neextrasă ar putea fi consumată în cel mult 50 de ani. Pe de altă parte, există şi opinii conform cărora actualele ritmuri de creştere a preţului va face imposibilă extragerea lui sau în cel mai bun caz inutilă. Calculele arată că pentru a extrage, a prelucra şi a transporta 10 barili de petrol, se consumă între 0,17 şi 1 baril de petrol. Aşa sau altfel, actuala situaţie pe piaţa mondială a carburanţilor a fost anticipată de un şir de analişti, de oameni politici. Într-un discurs datat cu anul 1999, vicepreşedintele SUA Dick Cheney spunea: "Conform estimărilor, cererea de petrol va creşte cu circa 2% pe an în următorii ani. În acelaşi timp, declinul natural al producţiei va fi de circa 3% pe an. Asta înseamnă că în 2010 vom avea nevoie de 50 de milioane de barili”. Puţin mai târziu, conform unor estimări venite din lumea industriei petroliere, prăpastia între cerere şi ofertă era aşteptată după 2007 şi asta indică inclusiv anul pe care îl parcurgem acum când avem privirile ţintite asupta indicatoarelor de preţuri la bursele comerciale şi la staţiile de alimentare. Evident, saltul preţurilor indică asupra unei situaţii de criză, dar este o situaţie care nu are deloc un carcater vremelnic şi poate avea consecinţe dintre cele mai dureroase pentru omenire. Potrivit unor estimări, industria petrolului se află exact în punctul numit deja de câteva decenii „vârful lui Hubbert“. Geolog al companiei Shell, dr. Marion King Hubbert, în 1956 a prezis - şi avea să se confirme - că producţia de petrol extras din SUA urma să-şi atingă maximul în 1970. Tot el a prezis, de asemenea, vârful producţiei mondiale în 1995 - previziune care se pare că va fi întârziată cu circa 10-15 ani sau poate chiar 20 de ani. Schematic ,“Vârful lui Hubbert” nu este altceva decât conturul unui clopot, iar curba arată că producţia creşte rapid la baza ei, apoi din ce în ce mai încet spre vârf. Vârful curbei coincide cu punctul în care am extras 50 la sută din rezervele de petrol. După ce vârful e depăşit, producţia începe să scadă, în timp ce preţurile încep să crească tot mai mult. De exemplu, dacă am presupune că vârful petrolului a avut loc în 2008, în anul 2028 producţia va scădea la nivelul celei din 1988. Pe de altă parte, populaţia din 2028 va fi de două ori mai mare decât cea din 1988, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci, mai dependentă de petrol) decât era în 1988. În consecinţă, cererea de petrol va depăşi producţia de petrol cu o pondere greu de înlăturat. Acest clopot al geologului Hubbert trimite semnale clare de alarmă de mulţi, foarte mulţi ani. Cu toate acestea, lumea pare să nu le audă sau pur şi simplu nu este în stare să le descifreţe semnificaţia. Pentru a fi mai clari, se poate spune că "Vârful Petrolului" pentru civilizaţia noastră poate fi comparat cu deshidratarea corpului uman. Corpul uman conţine 70% apă. Pentru un individ de 70 de kilograme, asta înseamnă circa 50 de kilograme de apă. Deoarece apa este esenţială pentru viaţă, nu e necesar ca omul să-şi piardă cele 50 de kilograme de apă pentru a muri! Sunt suficiente doar câteva kilograme! Într-un mod similar, o economie bazată exclusiv pe petrol se va prăbuşi cu mult înaintea terminării tuturor rezervelor de petrol. Un dezechilibru de circa 10-15 % între cerere şi producţie este suficient pentru a genera prăbuşirea economiei. Şi încă un pic de claritate: deshidratarea economiei mondiale a început mai demult. La ora actuală, rata extracţiei depăşeşte cam de 5 ori rata descoperirii de noi rezerve. Din 1960 petroliştii au început să găsească mai puţin petrol decît se extrăgea. Aşa cum întrebarea din pragul acestui articol este “de ce se scumpesc carburanţii?”, ar fi nedrept să nu facem loc aici şi cauzelor de ordin natural, intervenţiior militare în diferite regiuni (mai cu seamă acolo unde există importante rezerve), intereselor politice şi economice ale marilor puteri, altele decît cele numite mai sus. Dar principala cauză rămâne, totuşi, consumul excesiv. Deşi vom opera cu date luate din statistici puţin îndepărtate, acestea reflectă, totuşi, o stare de lucruri arpoximativ egală celei de azi. În anul 2004, consumul mediu mondial zilnic era de 83 milioane barili. Consumul mondial anual - 28 Gbarili. Ei bine, SUA le revenea un consum zilnic mediu de 23 milioane barili, ceea ce reprezintă un sfert din total. Pe de altă parte, în anul 2003, China consuma zilnic 2,1 milioane barili, dar cu numai un an mai târziu acesta constituia 3,02 milioane barili, şi asta însemna o creştere de exact 50 la sută. China are o creştere a numărului de maşini produse local de peste 1000% din 1999 şi până în 2004. [Cât petrol a mai rămas?] Estimările sunt greu, dacă nu imposibil, de făcut în domeniul petrolier. Companiile petroliere nu îşi publică rezervele şi nici ceea ce ştiu despre zăcăminte. Petrolul se împarte în foarte multe subcategorii şi fiecare ţară sau organizaţie mondială are altfel de standarde de măsură şi alte denumiri. După calculele Laherrere-Campbell, la sfârşitul lui 1996, în lume mai erau aproximativ 850 Gbarili de petrol convenţional P50 (P sau F se referă la probabilitatea de a găsi, în locul respectiv, cantitatea estimată, P50 înseamnă 50% şanse). Cel mai interesant calcul este cel făcut în 1991 de Craig Bond Hatfield, de la Universitatea Toledo, care a analizat varianta specialiştilor de la "U.S. Geological Survey" şi anume 1550 Gbarili rămaşi, aproape dublu comparativ cu varianta Laherrere-Campbell. Analiza lui Craig a concluzionat că lumea va atinge punctul de maxim în producţia de petrol în 15 ani. Adică 2006. Estimarea se referea la petrol P10, şanse de a extrage într-adevăr cantitatea estimată - 10%. Mai mult sau mai puţin - astăzi cifrele aproape că nu mai au importanţă. Important este un viitor de la care nu prea aduce a benzină. Arabii din Arabia Sudită au o vorbă: "Tatal meu călarea o camilă. Eu conduc o maşină. Fiul meu pilotează un jeep. Fiul lui va călarii o cămilă." Arabii nu aruncă vorbe în vânt. Cu atât mai mult cu cât marile rezerve petroliere ale lumii se află chiar sub copita cămilei lor. Şi, dacă totuna, nu se prea vede să credem în ştiinţe şi citate rupte din discursuri de oameni cu nume, poate ne vor ajuta semnele. De exemplu, unii oameni cred în faptul că nici o rafinărie nu a fost construit în SUA de aproape 30 de ani se datorează protestelor ecologiştilor. O asemenea credinţă este absolut stupidă, dacă ne gândim la influenţa financiară şi politică a industriei petroliere în comparaţie cu cea a mişcărilor ecologiste! Chiar credeţi că Ronald Reagan şi George Bush ar fi lăsat ca o adunătură de ecologişti nesuferiţi să blocheze construcţia unor rafinării, dacă marile companii petroliere ar fi vrut să o facă? [Problema este una şi a Moldovei] Potrivit experţilor „Business Expert", la un preţ pe bursă de 200 USD/baril, un litru de benzină ar putea costa 1,80 dolari SUA. Iar un raport al Golden Sachs spune că preţul la petrol ar putea să ajungă la 200 de dolari pe baril în următoarele şase luni, dacă cererea va continua să crească. Orice creştere de 10% a preţului ţiţeiului pe piaţa internaţională determină o mărire cu 2 - 3% a preţului la pompă în Republica Moldova. Preţul la petrol s-au dezlănţuit, după ce la 5 mai a trecut peste un nou record istoric de 122 dolari pe baril, apoi în numai două zile s-a apropiat cu rapiditate de nivelurile de 124 şi 125, ca la sfârşitul săptămânii barilul să atingă 126,2 de dolari pe Bursa din New York. În primul trimestru al anului curent, s-a observat o reducere cu circa 12 la sută a importurilor de produse petroliere, deşi în general datele reflectă o creştere continuă a acestor cantităţi. Dacă în anul 2006 importatorii au adus în Moldova 122,6 mii tone de benzină, apoi în 2007 importul a fost de144,2 mii tone. Şi importurile de motorină au aceleaşi tendinţe de creştere. În ansamblu, ritmurile de creştere a importurilor constituie aproximativ 10 la sută, ritmuri prognozate inclusiv pentru anul curent, deşi creşterea preţurilor ar putea opera anumite rectificări în cifre. Ceea ce este extrem de limpede e că piaţa produselor petrolirere de la noi este puternic influenţată de fenomenele regionale şi globale în acest domeniu. Oricât ar fi de trist şi oricât ar fi de nedorit, preţurile vor creşte şi în continuare, iar importatorii, comercianţii, alţi actori implicaţi pe piaţă nu pot influenţa în nici un fel această situaţie. Problema este una a timpurilor pe care le trăim. Cert e că nu noi am ales aceste timpuri. Noi am ales petrolul ca element esenţial în procesul de evoluţie a noastră, dar el, acest element, este, totuşi, limitat.