Curtea Constituțională a admis parțial sesizarea deputaţilor Pro Moldova și pe cea depusă de deputatul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Chiril Moţpan, prin care s-a solicitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război și a unor prevederi din Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de urgență. Curtea a declarat neconstituționale prevederile prin care a fost limitată competența instanțelor de judecată de a efectua controlul proporționalității măsurilor dispuse de către autoritatea publică, transmite IPN.
Curtea menționează că, până la modificarea Codului Administrativ de către Parlament, în cazul contestării măsurilor adoptate de către autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență, instanțele judecătorești vor trebui să examineze dacă măsura dispusă de autoritatea publică este proporțională cu situația care a determinat-o. În aceste sens, CC a remis o adresă Parlamentului.
Autorii sesizărilor consideră că modificările legislative operate în contextul declarării stării de urgență ofereau împuterniciri nelimitate Comisiei pentru Situații Excepționale, iar acest fapt ar fi permis comiterea unor abuzuri. Curtea a recunoscut ca fiind constituționale prevederile în cauză, „în măsura în care autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență îndeplinesc doar atribuții, măsuri sau acțiuni necesare realizării scopurilor care au stat la baza declarării stării de urgență”, precum și dacă „atribuțiile, măsurile sau acțiunile necesare nu depășesc sfera de competență a puterii executive. Potrivit CC, Parlamentul poate exercita un control efectiv al măsurilor în discuție.
Într-un briefing de presă, susținut după ședință, președinta Curții, Domnica Manole, a declarat că formula „alte atribuții necesare”, care se regăsește în mai multe articole ale legii, constituie problema principală din cele două sesizări. „Curtea a reținut că utilizarea de către legislator, cu referire la autoritățile publice responsabile de gestionarea stării de urgență a unor texte precum: „aplicarea altor măsuri necesare”, „exercitarea altor atribuții necesare” sau „efectuarea altor acțiuni necesare” reprezintă ceva indispensabil și inevitabil în acest domeniu. Autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență au nevoie de flexibilitate pentru a putea reacționa prompt la diferite situații de urgență, care pot pune țara în pericol”, a notat Domnica Manole.
Potrivit președintei CC, chiar dacă legislatorul a utilizat formulări mai flexibile la descrierea prevederilor, acest fapt în sine nu-i acordă executivului o marjă de discreție absolută. Executivul rămâne limitat în alegerea măsurilor de urgență, deoarece legislatorul a utilizat cuvântul „necesare”, care nu presupune altceva decât adoptarea unor măsuri proporționale.
Cu privire la pretinsele competențe excesive acordate executivului în contextul stării de urgență, Curtea a reținut că Constituția nu interzice Parlamentului să-i acorde executivului competențe suplimentare pentru a face față unei situații de urgență. Totodată, pentru a se evita abuzul, sunt necesare garanții care ar putea concilia echilibrul puterilor în stat, pe de o parte, și necesitatea de a asigura securitatea statului, pe de altă parte.
Hotărârea Curții este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial.