 |
|
| Anatol Țăranu | |
Evenimentul care a bulversat săptămâna politică se focusează pe reținerea de către procurori a ex-președintelui Republicii Moldova Igor Dodon pe mai multe capete de acuzație, printre care se numără trădarea de Patrie, coruperea pasivă, îmbogățirea ilicită și acceptarea finanțării partidului de către o organizație criminală. Pe data de 24 mai, timp de mai multe ore, oamenii legii au desfășurat percheziții în mai multe locații, inclusiv la domiciliul lui Igor Dodon, din sectorul Buiucani al capitalei, unde au găsit peste o jumătate de milion de lei, zeci de mii de euro, mai multe obiecte de preț, dar și documente relevante pentru anchetă. Deliciul publicului a făcut știrea despre cumnatul ex-președintelui Dodon, Petru Merineanu, care în cadrul unei percheziții a încercat să înghită unul dintre documente, care reprezenta dovadă a presupuselor ilegalități.
Drum verde „cazului „kuliok”
Procurorii au declanșat procedura după ce, pe 18 mai, procurorul general interimar, Dumitru Robu, a dispus pornirea urmăririi penale în baza înregistrărilor video apărute în spațiul public în vara anului 2019, foarte repede botezate de public cu aprecierea „cazul „kulioc”. Asta după ce Curtea de Apel Chișinău a casat integral o hotărâre a Judecătoriei Chișinău care bloca investigația pe aceste secvențe, chiar dacă în imaginile video se vedea clar cum oligarhul acum fugar Vladimir Plahotniuc îi oferă lui Dodon o pungă neagră, iar din discuția lor reieșea cu evidență că acolo erau mulți bani. Anterior, Dodon, cu o insolență vădită spunea că nu știa ce era în pungă și a calificat imaginile ca fiind trucate. Impertinența lui Dodon în negarea faptelor evidente reieșea din blocarea anchetei reale a cazului în perioada mandatului procurorului general Alexandr Stoianoglo, care cu nonșalanță afirma în 2020, că imaginile video nu sunt probe pentru inițierea unui dosar penal.
Și acuzația lui Igor Dodon de trădare a Patriei, probabil, se bazează pe acele înregistrări apărute în spațiul public chiar în zilele dinaintea plecării lui Plahotniuc și care se referă la proiectul de federalizare a Republicii Moldova, promovată cu tenacitate de Moscova prin Dmitri Kozak, cu misiunea pentru Dodon de a-l convinge pe liderul PDM Vlad Plahotniuc să susțină acest proiect fatal pentru statul moldovenesc.
Tactica de apărare-atac a lui Igor Dodon și PSRM
Fostul șef de stat, Igor Dodon, a anunțat încă acum o săptămână că ar putea fi arestat. În această perspectivă el a început să-și construiască strategia de apărare care, cu o mare anticipație putea fi prezisă ca o acuză a guvernării de a încerca să devieze atenția publică de la majorarea de prețuri și tarife pentru populație, spre arestarea sa. Tot aici se regăsesc și speculațiile pe faptul pretinsului eșec al procuraturii, de a investiga cazul în 2019, care este calificat de Igor Dodon ca „reabilitarea” sa definitivă în cazul „kulioc”. Pe acest fundal, fostul șef de stat, Igor Dodon, pledează nevinovat și spune că dosarul este unul politic „cusut cu ață galbenă”, culoarea galbenă fiind caracteristică simbolurilor Partidului Acțiune și Solidaritate, de guvernământ.
Aceeași tactică este îmbrățișată și de Partidul Socialiștilor, care încearcă să convingă o mulțime de oameni să iasă în stradă la proteste în favoarea președintelui său de onoare, acuzat de corupție, cu ideea că actuala guvernare de la Chișinău vrea să abată atenția publicului larg de la starea socială în decădere. Deocamdată, protestul stradal în favoarea lui Dodon nu impresionează prin numărul participanților, la aceste manifestații mai mult se vorbește în limba rusă, ceia ce atestă faptul că apelul la protest este mai mult auzit de partea rusolingvă a societății moldovenești, care îl susține pe Putin în războiul din Ucraina și care este ostilă emancipării naționale a românilor-moldoveni din Republica Moldova. Defel întâmplător, anume din mediul acestor așa-numiți protestatari în cadrul manifestațiilor stradale, în adresa adversarilor lui Dodon, se aud invective-apeluri provocatoare și extrem de jignitoare pentru etnicii băștinași - „cemodan, voczal, Rumânia”. Iar aceasta deja vorbește univoc despre încercările de a-l reabilita pe Dodon cu prețul ațâțării vrajbei interetnice în societatea moldovenească.
Care este legătura între „cazul Dodon”, statutul de neutralitate și războiul ruso-ucrainean?
În disperare de cauză, socialiștii încearcă să speculeze preocupările moldovenilor privind războiul din Ucraina pentru a-l deculpabiliza pe liderul său. Fruntașii socialiști califică reținerea lui Dodon drept o acțiune a guvernării cu intenția de a destabiliza situația în condițiile creșterii pericolului războiului. Unul din liderii socialiști s-a adresat susținătorilor PSRM să fie gata să apere democrația prin proteste. „Este un joc periculos” – a specificat el în cadrul unui briefing de presă. „Cei care au pornit această procedură vor să provoace destabilizări. Cu ce scop? De mai multe ori am chemat să nu admitem implicarea Republicii Moldova în procese periculoase, să menținem neutralitatea”.
Liderul socialist nu s-a ostenit să explice cauzalitatea logică între statutul de neutralitate al Republicii Moldova și acuzațiile de corupție la adresa lui Dodon. Însă acest alogism evident defel nu a oprit încercarea socialiștilor de a imprima o conotație geopolitică dosarului penal inițiat împotriva lui Igor Dodon, încercare care se sincronizează perfect cu declarațiile venite de la Moscova privind preocupările Kremlinului pentru soarta politicienilor moldoveni cu „aspirații prietenoase pentru Rusia”. De aici rămâne doar un pas până la justificarea amestecului Moscovei în treburile interne ale Republicii Moldova cu scopul „nobil” de a apăra drepturile prietenilor Rusiei, îndeosebi, dacă și limba în care comunică preferențial acești prieteni, este limba rusă.
Mai multe întrebări decât răspunsuri
Reinițierea urmăririi penale a lui Igor Dodon de către Procuratura anticorupție în această situație geopolitică tumultoasă, trezește mai multe întrebări. În ce măsură ancheta dispune de o bază doveditoare în acest caz pentru transmiterea dosarului în judecată în termeni de timp rezonabili? Fiecare din capetele de acuzație aduse lui Igor Dodon reprezintă dosare aparte sau toate acuzațiile sunt investigate într-un dosar unic, cu termen temporal de finalizare de durată lungă? Este suficient de pregătită Procuratura, dar și guvernarea per ansamblu pentru o comunicare publică convingătoare pe acest dosar de rezonanță deosebită în societate? Dosarul Dodon este o expresie a reformei procuraturii, sau reprezintă o luptă între clanurile concurente din interiorul ei? Este capabilă guvernarea, dar și forțele pro europene per ansamblu să riposteze eficient mobilizării segmentului pro-rus și pro-oligarhic în cazul Dodon?
De răspunsurile la aceste întrebări depinde soarta luptei cu corupția în Republica Moldova. Dar nu numai. De fapt, finalitatea dosarului Dodon se pliază organic pe capacitatea de reformare multidimensională a societății moldovenești după calapoadele civilizaționale europene. Respectarea necondiționată a normelor și procedurilor legale în investigarea dosarului Dodon devine un imperativ categoric de credibilitate a reformei justiției pe ansamblu. Tot așa, cum eșecul dosarului Dodon echivalează cu crahul reformei justiției în Republica Moldova, revigorarea sistemului oligarhic și revenirea la guvernare a forțelor politice pro-ruse și antieuropene.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.