Casele de cultură de la sate, concepute în scop propagandistic, și-au pierdut misiunea după destrămarea URSS. Iar statul nou creat, Republica Moldova, nu a putut să propună o nouă misiune pentru acestea. Contactat de IPN, directorul Centrului de Politici Culturale, Veaceslav Reabcinschi, spune că 1218 de case de cultură sunt active, iar alte peste 400 necesită reparații capitale. Procesul de distrugere a caselor de cultură a pornit atunci când instituțiile au trecut în subordinea administrației publice locale, nefiind gândite surse de finanțare pentru acestea.
Veaceslav Reabcinschi este de părere că noua misiune a caselor de cultură nu trebuie să fie una generalistă, comună pentru toate, cum a fost în perioada sovietică, dar fiecare să se orienteze spre problemele satului. Ca exemplu poate fi luat satul Băhrinești din Florești, unde în ograda casei de cultură a fost făcut un cuptor și la sărbători oamenii gătesc și stau toți la masă.
Potrivit lui Veaceslav Reabcinschi, în situația în care a ajuns Republica Moldova, doar casa de cultură poate rezolva una dintre cele mai mari probleme ale societății – dezbinarea. În opinia sa, casele de cultură sunt o resursă care nu este utilizată din cauză că nu există politici. Deși în Strategia Culturii 2020, se spune că în fiecare an câte 3% din casele de cultură vor deveni centre culturale, comunitare, până acum nu s-a întâmplat acest lucru.
Diana Josu-Braniște, directorul Casei de Cultură din satul Cigârleni, Ialoveni, susține că astăzi casele de cultură redau viață localităților, unesc generații, promovează talente prin organizarea și desfășurarea evenimentelor culturale, artistice etc. În ultimii ani au apărut mai multe festivaluri organizate în sate, iar acest lucru mobilizează oamenii să meargă la casa de cultură. În opinia sa, este regretabil că nu toate casele de cultură sunt dotate corespunzător activităților pe care le desfășoară, iar în lipsa condițiilor de lucru, misiunea acestora nu poate fi îndeplinită la nivelul așteptat.
Ar fi binevenit un proiect transfrontalier, prin intermediul căruia anual câte o casă de cultură din fiecare raion să fie renovată capital, menționează directorul Casei de Cultură din satul Cigârleni. În opinia sa, stimularea, susținerea și promovarea tinerilor specialiști de către autorități „ar ține în tonus” viața culturală a satului.
Tamara Coșciug, membră a ansamblului folcloric „Colinda” din orașul Soroca și specialist superior în cadrul Secției cultură și turism a Consiliului raional Soroca, spune că astăzi casele de cultură din satele Republicii Moldova sunt îmbătrânite, sunt instituții unde, în cel mai bun caz, se deschide și se închide ușa, cu excepția celor care funcționează la nivel înalt, dar sunt puține. Din cauza numărului scăzut al populației și în lipsa cadrelor calificate, casele de cultură au ajuns ceea ce sunt. Dezvoltarea tehnologiilor ține tineretul captiv pe rețelele de socializare, iar bugetul oferit de către Primării acestor instituții este unul auster. „Este un semnal trist, care vorbește despre degradarea populației”, menționează Tamara Coșciug, citată de IPN.
„Noi avem un tezaur bogat și frumos și trebuie să-l promovăm și să-l valorificăm toată viața”, a mai spus membra ansamblului folcloric „Colinda”. Potrivit Tamarei Coșciug, este nevoie de un Program Național de salvgardare a instituțiilor de cultură. Acolo unde este posibil, casele de cultură să devină centre comunitare, cu cercuri de dans, sport, muzică etc. În opinia sa, casele de cultură trebuie readuse la balanța Consiliului Raional, care are capacitatea da a le întreține. O soluție ar fi angajarea unor specialiști calificați, care să organizeze evenimente pentru a le scoate în evidență.
