Candidaţii ocolesc subiectul antagonismului ideologic pentru a nu pierde alegători

[Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Societatea civilă cu ochii pe programele electorale ale candidaţilor la Primăria capitalei”] În programele electorale ale celor doi candidaţi termenul „coeziune socială” nu este de găsit şi, deci, nu găsim în aceste documente programatice nici o analiză a factorilor ce conduc la dispersarea socială, o trimitere cel puţin formală la mecanismele, procesele şi instituţiile care să diminueze şi să limiteze influenţa acestor factori asupra liniştii sociale. Coeziunea socială are în vedere acele elemente care unesc societăţile. E cunoscut faptul că toate societăţile sunt rezultatul unei interacţiuni între funcţiile centrifuge şi centripete. Adică, lucrurile care îi aduc pe oameni împreună sunt similare cu cele care îi despart. De aceea, pentru a elabora o strategie privind asigurarea unei coeziuni sociale trebuie, în primul rând, să fie identificaţi factorii care conduc la dispersarea socială şi să fie create sau perfecţionate mecanismele, procesele şi instituţiile care să limiteze influenţa acestor factori asupra liniştii sociale. Cu toate acestea, ambii pledează pentru elaborarea şi implementarea unor politici publice care, implicit, ar conduce la sporirea coeziunii în comunitate. Este vorba în primul rând de combaterea diferitor forme de discriminare socială. În programele electorale ale ambilor candidaţi se conţin măsuri de integrare a grupurilor cu nevoi speciale şi de recunoaştere în totalitate a drepturilor acestora. În programul candidatului PCRM, Igor Dodon, compartimentul „Protecţie socială” conţine 21 de puncte. Toate vizează păturile socialmente vulnerabile: persoane cu diferite tipuri de dizabilităţi, persoane în etate, persoane cu venituri mici şi posibilităţi reduse de integrare socială. Programul abundă de „înlesniri”, „îndemnizaţii”, „susţineri individuale” şi alte măsuri menite să îmbunătăţească situaţia celor mai trişti ca noi. Alegătorul, însă, e în drept să se întrebe: „Care este baza financiară şi materială a multitudinii de programe de asistenţă socială?”. Din program aflăm că majoritatea absolută a acestora se bazează pe sursele din bugetul municipal care, însă, urmează a fi completat esenţial prin implementarea unor alte programe care ar conduce la diversificarea bazei impozabile şi de venituri a bugetul municipiului. Aceasta, însă, poate crea o anumită doză de scepticism, dat fiind faptul că în programul electoral al candidatului nu se regăseşte valoarea estimativă a costurilor programelor sociale propuse, raportate la posibilităţile reale ale bugetului municipal. În programul candidatului PL, Dorin Chirtoacă, capitolul „Continuarea programelor de protecţie socială” pare mai modest. Acesta se referă la acordarea compensaţiilor pentru achitarea agentului termic păturilor social-vulnerabile în oraş şi suburbii, la acordarea de ajutoare sociale pentru achitarea călătoriei în transportul public – 70 lei pe lună, dar şi la întregului pachet de servicii şi ajutoare sociale existent în oraş şi suburbii. Din acest punct de vedere programul electoral al candidatului respectiv pare mai credibil, dat fiind faptul că se bazează pe un precedent înregistrat în municipiu care este cunoscut şi apreciat deja de cetăţeni. Un alt factor important al coeziunii sociale constă în existenţa şi interacţiunea autorităţilor publice cu varietatea organizaţiilor societăţii civile, cu bisericile, partidele politice şi sindicatele. Deşi programul electoral al candidatului PCRM conţine peste 130 de puncte, doar într-un compartiment al acestuia regăsim noţiunea de „societate civilă”, dar şi de data aceasta în contextul {„procesului de monitorizare şi control asupra calităţii produselor şi formării preţurilor, prevenirea înţelegerilor de cartel şi încălcării principiilor de concurenţă loială.”} Candidatul nu vede rolul formaţiunilor societăţii civile în diversificarea şi eficientizarea serviciilor sociale acordate persoanelor cu necesităţi speciale, în discutarea şi realizarea unor proiecte şi planuri de dezvoltare social-economică a municipiului, în consolidarea relaţiilor interetnice şi promovarea unor proiecte de toleranţă şi pace socială etc. Deşi în programul lui Igor Dodon se vorbeşte de promovarea toleranţei interetnice şi confesionale, aici nu găsim nicio aluzie cum acest deziderat poate fi atins dacă societatea civilă nu va fi implicată în procesul de apropiere, cunoaştere reciprocă şi agrearea a culturii, limbii şi tradiţiilor etniilor conlocuitoare în municipiu. În aceeaşi ordine de idei, un punct forte, dar şi vulnerabil în acelaşi timp, poate fi considerată susţinerea pe care acesta o promite minorităţilor naţionale din municipiu. În programul său electoral Igor Dodon se referă la {susţinerea dezvoltării şcolilor cu predare în limba minorităţilor etnice şi la susţinerea programelor de studiere a limbilor minorităţilor etnice care locuiesc pe teritoriul municipiului}, dar toate acestea candidatul le vede doar prin prisma suportului acordat de către reprezentanţele statelor străine din Republica Moldova, subestimând astfel rolul societăţii în general şi al societăţii civile în special. Vorbind despre selectarea personalului în cadrul aparatului şi structurilor Primăriei candidatul stipulează: {crearea condiţiilor reale pentru reprezentarea proporţională a minorităţilor etnice în structurile administraţiei publice municipale}. Această prevedere denotă o abordare, oarecum, populistă pentru că tot la acest capitol candidatul vorbeşte despre {angajarea ulterioară a personalului doar în bază de contract, reieşind din competenţe profesionale, onestitate, disciplină şi capacitate de muncă”}. În program nu se pomeneşte nici despre dezvoltarea parteneriatului social ca element al coeziunii sociale, în care patronatele şi sindicatele, de rând cu autorităţile publice, ar putea juca un rol important la lichidarea sau diminuarea consecinţelor economiei informale, crearea unor noi locuri de muncă, dezvoltarea business-ului mic şi mijlociu etc. Nici în programul lui Dorin Chirtoacă nu găsim nicio aluzie la implicarea societăţii civile în soluţionarea problemelor ce ar conduce la asigurarea unei coeziuni sociale în municipiu. Programul candidatului respectiv este unul mai mult tehnic, care abundă în cifre şi enumerarea succintă a unor proiecte şi programe, fără însă a se referi şi la nişte activităţi „soft” de implicare a societăţii sicile în realizarea acestor programe. Una din problemele ce conduc la dispersarea socială este antagonismul ideologic şi polarizarea societăţii în adepţii orientării „estice” şi vestice” a ţării. Deşi în competenţele autorităţilor publice municipale nu intră elaborarea sau promovarea politicii externe a statului, în discursurile electorale ale candidaţilor această tematică nu a întârziat să apară. În schimb, la elaborarea programelor electorale cei doi candidaţi au ocolit cu grijă acest subiect pentru a nu antagoniza şi mai tare părţile şi a nu înstrăina potenţialii alegători. Totuşi, în programul electoral al lui Igor Dodon apare o prevedere care ar putea să trezească anumite discuţii şi disensiuni în societate. Astfel la capitolul „Domeniile artei, culturii şi turismului în municipiul Chişinău” apare menţiunea „Instalarea în Piaţa Marii Adunări Naţionale a Monumentului Independenţei Republicii Moldova”, fapt care are o conotaţie mai mult politică decât culturală sau turistică. Generalizând, putem spune că în programele candidaţilor problema coeziunii sociale din perspectiva asigurării unei armonii şi păci sociale ori lipseşte în totalitate, ori este reflectată indirect, accentul fiind pus pe satisfacerea unor necesităţi sociale imediate, pornind de la tendinţele de consum ale unor pături socialmente vulnerabile. Alegătorii însă ar fi în drept să afle de la candidaţi următoarele: Cât costă pachetul de „angajamente sociale” promis şi care ar fi sursele de acoperire a acestuia? Ce vor întreprinde candidaţii pentru a apropia interesele şi poziţiile antagoniste ale grupurilor de cetăţeni divizaţi (inclusiv în campania electorală) după criterii politice, etnice, orientare geopolitică? Care va fi atitudinea viitorilor primari faţă de organizaţiile societăţii civile, inclusiv faţă de cele preocupate de apărarea drepturilor omului şi de control civic asupra utilizării banilor publici? Deşi candidaţii afirmă cu nu se vor ocupa de „politică” cetăţenii vor să afle, care va fi în continuare atitudinea autorităţilor municipale faţă de valorile istorice, culturale, lingvistice ale cetăţenilor urbei? Ce va prevala: abordările de tip sovietic asupra momentelor cruciale din istoria ţării sau cele din istoriografia occidentală? [Vasile Cioaric, coordonator de proiecte Centrul CONTACT, pentru Info-Prim Neo]