Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie
Anul 2013 a fost marcat, chiar de la început, de o profundă criză politică, care ar fi putut duce ţara în alegeri parlamentare anticipate, iar actuala guvernare la un eşec răsunător în cadrul scrutinului. Politicienii au avut destulă maturitate să înţeleagă care este riscul, au depăşit neînţelegerile pe interior şi au reuşit să obţină, la sfârşit de noiembrie, parafarea Acordului de Asociere cu UE şi recomandarea Comisiei Europene de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni. Ciclul de materiale cu genericul: „Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie” vine să răspundă la întrebarea cum vor influenţa evenimentele din 2013 opţiunile cetăţenilor în anul viitor, an electoral, şi care sunt învăţămintele ce trebuie trase.
Votul din 3 mai
După demiterea Guvernului Filat, PLDM doreşte să fie creată o coaliţie, însă fără grupul liberalilor conduşi de Mihai Ghimpu (acesta a rămas cu 5 voturi în Parlament după apariţia liberalilor-reformatori). „Isterie şi nebunie în actul guvernării eu personal nu voi mai tolera”, a spus Vlad Filat.
La 3 mai liberal-democraţii şi comuniştii votează împreună 7 proiecte de legi. O parte sunt declarate ulterior neconstituţionale, iar unele sunt anulate. „3 mai a fost o zi neagră pentru democraţia în Republica Moldova şi pentru integrarea ei europeană. Pe plan intern, această zi a demonstrat că o alianţă verde-roşu există şi aceasta are scopul declanşării alegerilor parlamentare anticipate”. Declaraţii în acest sens a făcut preşedintele PDM, Marian Lupu. Politicianul a menţionat că democraţii vor sta mult pe gânduri dacă mai este posibil sau nu să formeze o alianţă „cu cei care au încălcat Constituţia”.
Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Jean-Claude Mignon, a îndemnat forţele politice din Republica Moldova să lase interesele de partid şi cele personale deoparte pentru a nu periclita aspiraţiile europene ale cetăţenilor. APCE este dispusă să faciliteze dialogul între diferitele partide politice, „dacă ele doresc aceasta”.
Leancă propus premier
La 14 mai PLDM înaintează candidatura lui Iurie Leancă la funcţia de prim-ministru. La 16 mai Partidul Liberal Democrat anunţă că a pregătit acordul politic privind constituirea şi funcţionarea Coaliţiei Pro Europene de guvernare. Potrivit proiectului propus de PLDM, coaliţia este organizată din Adunare, Reuniunea liderilor, Consiliul coaliţiei şi Consiliul parlamentar de coordonare.
La 21 mai are loc prima rundă de negocieri pentru crearea unei coaliţii de guvernare. Părţile – democraţii, liberal-democraţii şi liberalii-reformatori – apreciază începutul discuţiilor ca fiind promiţător. Ulterior, după o altă rundă, negociatorul din partea Partidului Democrat, Valeriu Lazăr, susţinea că liberal-democraţii au venit cu formule matematice ca să argumenteze de ce ei merită mai multe responsabilităţi în viitorul guvern.
Partidul Liberal a anunţat că nu susţine candidatura lui Iurie Leancă la funcţia de prim-ministru. „A vota pentru Guvernul Leancă înseamnă a fi la guvernare. Noi nu putem să ne asumăm actul guvernării, dacă nu am participat la negocieri”, a declarat preşedintele PL, Mihai Ghimpu.
Liderii Partidului Liberal Democrat, Partidului Democrat şi grupului liberalilor reformatori au semnat joi, 30 mai, acordul de constituire a Coaliţiei Pro Europene. În aceeaşi zi, democratul Adrian Candu şi Oleg Bodrug, din grupul liberalilor reformatori, au fost aleşi vicepreşedinţi ai Parlamentului. Iar preşedinte de Parlament este ales democratul Igor Corman, cu 58 de voturi. Tot atunci, Guvernul Leancă a fost învestit, cu votul de încredere a 58 de deputaţi.
Nicolae Negru: Pumni pe marginea prăpastiei
Analistul politic Nicolae Negru a comentat pentru IPN că această criză politică a fost, fără îndoială, o pagină ruşinoasă pentru viitoarea istorie a politicii moldoveneşti. Era în joc soarta Republicii Moldova, democraţia, cursul proeuropean, iar politicienii, orbiţi de ură şi de setea de răzbunare, mobilizaţi de interese obscure, se îmbrânceau şi îşi dădeau pumni pe marginea prăpastiei, spre consternarea unora şi amuzamentul altora.
Explicaţia că la mijloc erau interese oligarhice este adevărată doar parţial. Şi-a spus cuvântul şi cultura politică rudimentară, dar şi implicarea unui factor enigmatic, care s-a manifestat în „virajul” lui Ghimpu, în sprijinul de facto al acţiunii de destituire a Guvernului. A fost surpinzătoare şi unanima decizie a Curţii Constituţionale din 22 aprilie (prin care s-a declarat neconstituţional decretul de desemnare a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de premier, n.r.), care a prelungit criza, exact în momentul când PLDM, PDM şi o parte a PL ajunsese la înţelegere şi urmau să anunţe a doua zi formarea unei noi majorităţi parlamentare.
Câştigător a ieşit PCRM
Potrivit lui Nicolae Negru, în linii generale, trama acestei confruntări iresponsabile, care s-a dovedit a fi şi meschină în esenţă, poate fi expusă în felul următor: PLDM l-a demis cu ajutorul PCRM pe Vlad Plahotniuc, PDM l-a demis, cu ajutorul PCRM, pe Vlad Filat, iar PLDM, iarăşi cu ajutorul PCRM, l-a destituit pe Marian Lupu. Pentru serviciile politice acordate, când lui Filat, când lui Plahotniuc, comuniştii au solicitat „servicii” de ordin legislativ, unele în detrimentul democraţiei.
PLDM a greşit atunci când, de pe o poziţie strategică avantajoasă, a iniţiat demersul neargumentat, pripit, de demitere a lui Vlad Plahotniuc din funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului şi a denunţat acordul de constituire a Alianţei pentru Integrarea Europeană. Dar la fel de neînţeleasă şi lipsită de logică a fost insistenţa cu care PL şi PDM lucrau în aceeaşi direcţie, pe care ei înşişi o considerau dezastruoasă, în interesul Rusiei. Rămâne în continuare neclară raţiunea PL de a se retrage de facto de la guvernare, refuzând să voteze Guvernul Leancă, fapt care s-a soldat cu sciziunea acestui partid.
Dacă privim criza din punctul de vedere al intereselor de partid, câştigător a ieşit PCRM şi un pic PDM, care s-a ales cedări din partea PLDM. Dar, în general, marele perdant a fost democraţia. A pierdut enorm Moldova, imaginea ei. A pierdut AIE, au pierdut partidele componente.
Schimbare de comportament
Până la alegerile parlamentare a mai rămas un an. E timp suficient ca o criză să fie dată uitării, dacă s-au tras învăţămintele necesare – notează analistul. Noua coaliţie şi-a schimbat comportamentul, a reuşit să parafeze Acordul de Asociere cu UE, există şi perspectiva ridicării vizelor pentru călătoria în UE, s-au înregistrat şi unele rezultate pe plan economic, al infrastructurii, în special sunt vizibile lucrările de restaurare a drumurilor. Sondajele de opinie indică un început modest de recâştigare a terenului electoral pierdut, dar până la situaţia de dinainte de criză mai este mult. Adeziunea se pierde uşor, dar se recâştigă mult mai greu, cu efort mult mai mare, şi asta trebuie să fie prima şi principala concluzie pe care trebuie să o tragă partidele. Jocurile politice trebuie să aibă o limită.
Fiindcă nu e rău fără bine, câştigul cetăţenilor este premierul Iurie Leancă. Fost diplomat, el îşi construieşte altfel relaţiile cu partenerii de coaliţie, dar şi cu opoziţia, reacţionând la atacurile acesteia. Guvernul condus de el se manifestă ca o echipă. Însă rezultatul electoral final va depinde totuşi de faptul dacă guvernarea actuală va reuşi sau nu să majoreze pensiile şi salariile. Acesta va fi argumentul cel mai convingător, pentru populaţia îmbătrânită şi dependentă de buget, că PLDM, PDM şi PLR sunt capabile să guverneze – este de părere Nicolae Negru.
Cetăţenii nu s-au ales cu nimic din această criză, decât doar cu un gust amar şi cu impresia că la noi e totdeauna loc de mai rău. Eventualele învăţăminte nu au cum să le aplice, căci celelalte partide nu inspiră mai multă încredere.
Mariana Galben, IPN
