Calitatea AIE se va vedea la următorul scrutin, Marian Lupu

[Interviu Info-Prim Neo cu preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, preşedinte interimar al ţării, liderul Partidului Democrat din Moldova, din ciclul „2011: cum a fost şi cum n-a fost” – „Acordul AIE – un an de guvernare”] [– Care este calitatea AIE 2 după un an de guvernare? Credeţi că alianţa mai este „beton”, calificativ folosit de nenumărate ori de către liderii AIE?] – Accept propunerea de a vorbi în metafore, dar cred că e nevoie şi de aprecieri mai clare… Calitatea AIE, din punct de vedere politic, se va vedea la următorul scrutin. Eu fac tot posibilul să evităm anticipatele, să depăşim criza politică, pentru că e necesar ca actualul Parlament să ducă până la capăt mandatul său legal, iar oamenii să-l judece la termen pe baza programului anunţat de patru ani. Va fi judecată coaliţia de guvernare, Alianţa pentru Integrare Europeană, dar şi opoziţia, care are rolul şi responsabilitatea sa într-un stat democratic, mai ales când vorbim de interes naţional şi aşteptările cetăţenilor. Aş mai atrage atenţia că, dincolo de construcţiile de coaliţie, societatea trebuie să monitorizeze fiecare partid şi deputat în parte, care şi ce face în afară de demagogie, ce efecte produce. Căci, după ce vor da note, alegătorii vor avea de ales nu sigle sau acorduri, ci politicieni şi partide. Acum, vorbind de „betonul” alianţei, el a tot fost trecut prin foc şi duşuri reci. Apa întăreşte betonul, numai că, în alternanţă cu focul, îl poate fărâmiţa. Dintr-un bloc se pot alege nu părţi, dar chiar bucăţi mărunte, praful. Fiecare membru al majorităţii de guvernare trebuie să ţină cont de aceste caracteristici ale betonului pentru a şti cum să păstrăm această construcţie politică. Guvernarea de coaliţie încă e ceva incredibil pentru sistemul politic şi administrativ din Republica Moldova. Dar AIE are rezultate! Şi iată că se ţine peste 2 ani, al doilea mandat legislativ, având în vedere alegerile anticipate. Nu e loc aici să fac detalieri, dar voi spune că sunt două feluri de rezultate ale actului de guvernare. Primul e cel mai important, la nivel de emoţii, şi constă din modul cum oamenii percep, simt atmosfera socială şi politică. Şi avem din acei care au purtat grija să provoace periodic scandaluri, care au dezgustat societatea. Ar fi bine, însă, ca reproşul societăţii să meargă direct la adresă, la scandalagii, nu la AIE. Al doilea rezultat e cel al politicii reale, exprimat în cifre, în obiective concrete atinse de conducerea de stat, de Republica Moldova. Aici ne afectează pe toţi dezmăţul preţurilor şi tarifelor, dar am păstrat o creştere uşoară a economiei pe fundalul prăbuşirilor înregistrate în ţări mult mai puternice. Anume păstrând Alianţa pentru Integrare Europeană am evitat un colaps social-economic în Moldova. [– Alianţa a fost de mai multe ori la un pas de destrămare. De ce credeţi că s-a întâmplat aşa şi ce totuşi a ţinut partidele AIE împreună?] – Să spui că a fost la un pas de destrămare înseamnă să spui cum s-au văzut lucrurile dintr-o parte atunci când în interiorul AIE cineva lansa atacul ordinar împotriva partenerilor şi înţeleg că aşa păreau lucrurile. Eu voi spune că totul s-a limitat la o rivalitate politică, e adevărat, cam lipsită de fair-play în multe cazuri, dar care a fost gestionată inteligent şi responsabil, fără a ameninţa alianţa însăşi şi obiectivele ei de guvernare. Evident, sunt şi multe probleme grele de rezolvat, sunt viziuni diferite asupra motivelor acestora şi a metodelor, dar toţi înţeleg că cetăţenii ne vor aprecia după rezultatul final, după reuşite, şi nu după cât de mari păuni politici ne facem în faţa camerelor de luat vederi. Cred că politicul în Moldova, aşa cum este, devine mai rezonabil şi asta a asigurat cea mai de durată coaliţie în scurta noastră istorie de stat. Deja am bătut recordul. [– Dacă s-ar putea întoarce timpul înapoi, credeţi că Acordul AIE ar rămâne acelaşi?] – Un acord, ca şi alt act, cu greu ar putea să fie alcătuit perfect. Există întotdeauna rezerva de a-l face mai bun, cu condiţia, ca la medici, să nu faci mai rău. Trebuie să recunosc drept corectă observaţia societăţii civile că politicienii au ieşit peste limita în care aveau dreptul să negocieze. Eu cred că fără rea intenţie, mai mult din cauza deficitului de încredere şi din dorinţa de a avea un sistem de echilibru şi de garanţii interne. Această experienţă, însă, e de mare preţ şi în cadrul reformelor fundamentale, pe care suntem obligaţi să le continuăm optez ferm pentru alte garanţii, cele de retragere a politicului din zonele în care acesta nu are ce căuta, de la justiţie şi până la ştiinţă. Ceea ce detest şi voi refuza categoric este să fie speculate greşelile anterioare pentru a face trăsnăi şi mai mari, pentru a te răfui cu persoane incomode, a-l schimba pe al tău cu al meu, sau a lăsa în derizoriu dintr-un moft instituţii vitale ale statului, situaţie în care este acum decapitatul Serviciu de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. În linii mari, însă, dacă revenim la acordul alianţei, trebuie să recunoaşteţi că el rămâne a fi unul funcţional. Mai mult, chiar cei care declarau că trebuie modificat, în ultimă instanţă au propus să fie doar dezvoltat printr-o anexă, semnată în decembrie curent de toate partidele AIE. [– În ce măsură relaţiile din AIE şi din ţară în ansamblu au fost reglementate de regulile scrise şi regulile nescrise ale Acordului AIE?] – E mai greu de răspuns în lipsa unităţilor de măsură. În principal, acordul şi spiritul lui este baza Programului de activitate al Guvernului, pe care majoritatea parlamentară l-a votat şi îl asigură cu sprijin legislativ. Am desemnat prim-ministrul, iar partidele constituante au dat vot de încredere Cabinetului de miniştri. Aceasta-i măsura de bază a modului în care s-a aplicat acordul şi înţelegerile noastre politice. Mai departe ar trebui să mergem pe capitole, dar voi sintetiza prin a spune că la capitolul politicilor sectoriale şi al reformelor structurale avem şi succese, dar şi rezerve, ca să nu fiu prea critic în toiul sărbătorilor… [– Pentru Republica Moldova ar fi posibilă o altă formă de guvernare decât cea de coaliţie?] – Depinde în ultimă instanţă de electorat. Cum se spune, fiecare popor îşi merită conducătorii. Dar, influenţează mult şi capacitatea partenerilor de coaliţie de a se comporta astfel încât să dezguste cetăţenii, care îi sancţionează votând alternativa, fie şi una mai proastă. La modul practic, am avut 8 ani de guvernare mono-partinică, de ce ar trebui să o excludem. Eu pot să vă spun că, ce se face în interiorul unui aşa-zis partid-guvern e ascuns de ochii lumii, dar e mult mai grav şi distructiv decât ceea ce se vede, fie şi neplăcut, în cadrul unei alianţe. E greu pentru politicieni de guvernat în alianţă, dar e transparenţă şi e mai bine pentru ţară. [– Care a fost prestaţia Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în calitate formaţiune de opoziţie parlamentară?] – Mai rare cazuri ca liderii coaliţiei de guvernare să dea note celor din opoziţie. Funcţiile sunt distribuite pe invers. Voi spune, totuşi, că PCRM a fost dominat de sentimentul de frustraţie al conducătorilor săi după pierderea puterii şi încă nu a intrat în rolul firesc de partid de opoziţie. Absenţa a fost principala lor formă de manifestare. Pe când, dacă ar fi acţionat rezonabil, atunci ar fi susţinut depăşirea crizei politice – un deziderat naţional şi de consolidare a statalităţii Republicii Moldova. Ar fi avut un ascendent moral şi şansa de a obţine concesii de la Guvernare pentru a-şi sprijini oamenii din teritoriu, pentru a apăra interesele alegătorilor comunişti. Dar, în 2011 conducerea PCRM a ratat această oportunitate şi a avut numai de pierdut, şi ea, şi susţinătorii săi. Sper şi chem opoziţia să-şi analizeze singură situaţia, să-şi ia în serios misiunea în 2012 pentru a echilibra demersul politic general în beneficiul tuturor cetăţenilor Moldovei. [Irina Ţurcanu, Info-Prim Neo]