Boris Gîlca: A avea un copil este un proiect social deosebit

{Interviu Info-Prim Neo cu reprezentantul adjunct al Fondului ONU pentru Populaţie în Moldova, Boris Gîlca, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr 12. din 12 } [– În procesul de planificare a acestui ciclu de materiale despre prestaţia anului 2012 în viaţa Republicii Moldova şi cetăţenilor ei Agenţia „Info-Prim Neo” s-a ciocnit de o problemă grea, pentru care va rugăm să ne ajutaţi să găsim soluţie. Am găsit suficienţi intervievaţi reprezentativi pentru statul Republica Moldova şi puţini de tot care să reprezinte adecvat, fără conflict de interese, cetăţeanul simplu. Ne-am gândit că am putea să vă rugăm pe dvs. să îl reprezentaţi pentru că, în înţelegerea noastră, UNFPA în Moldova nu face decât să studieze viaţa omului simplu prin prisma intereselor şi problemelor acestuia. În ce constă activitatea UNFPA în Republica Moldova?] – UNFPA şi-a început activitatea în Republica Moldova în anul 1995. Ne-am propus să avem obiective atât pe termen scurt, cât şi de perspectivă. Mandatul Fondului ONU pentru Populaţie ţine de sănătatea reproducerii, de problemele tinerilor, de aspecte legate de gen, de discriminare, de inegalitate socială, de politicile demografice etc. Suntem aici pentru a sensibiliza autoritatea publică pe aceste aspecte, pentru a împărtăşi din experienţa altor ţări şi, prin expertiza noastră internaţională, a asista Guvernul în implementarea reformelor în domeniile sus-menţionate. Suntem preocupaţi şi de dezvoltarea politicilor de echitate socială, mai ales pe probleme legate de îmbătrânirea populaţiei, migraţie, scăderea natalităţii etc. [– Care sunt problemele cele mai grave ale Republicii Moldova din punctul de vedere al populaţiei?] – Toate ţările au probleme sociale, Moldova nu este un caz izolat. Aceasta este o ţară care a cunoscut foarte multe schimbări în sensul progresului social. Dar sunt probleme sociale care au persistat din vechiul regim. Vorbim mai ales despre servicii, despre accesul la acestea, fie că sunt cele de educaţie, de sănătate, dar şi probleme de incluziune socială, de integrare economică. În ciuda progresului care se înregistrează, există cu certitudine o disparitate pe care o vedem la nivelul unor parametri: rural faţă de urban, între diverse categorii sociale, între majoritate şi minorităţi. Există statistici, indicatori de acces la educaţie pe care îi vedem tot mai des, mai ales la categoriile defavorizate, la romi de exemplu. Serviciile de sănătate nu sunt încă egalizate. Există probleme de integrare a tinerilor şi aici vedem iarăşi diferenţe. Aceştia au acces inegal la piaţa muncii, ceea ce motivează o parte a tinerilor să părăsească ţara şi duce la migraţie. Şi abia aici începe o discuţie serioasă: În Moldova procentul celor de vârstă activă plecaţi peste hotare este de circa 25%. Deci cel puţin un sfert din populaţia activă e în afara ţării. E o problemă! Şi la nivelul productivităţii în interiorul ţării există probleme. Chiar dacă emigranţii trimit bani în ţară, aceasta poate rezolva doar o parte a problemei (creşte puterea de cumpărare a populaţiei). Aici apare altă problemă, pentru că acest transfer de bani se utilizează, de cele mai multe ori, în consum direct. Avem tineri cu diplomă care nu găsesc unde să muncească din cauza economiei care nu generează locuri de muncă şi care vor fi împinşi să emigreze. Apare un cerc vicios care duce la migraţie. Trebuie formulate politici coerente pentru migraţie. În altă ordine de idei, în Republica Moldova nu este finalizată reforma sistemului de pensii. Este nevoie de curaj şi angajament politic pentru această reformă. Nu sunt sigur că actuala clasa politică are acest curaj şi angajament, dar întârzierea ne va costa mult, şi anume pe cei care se pensionează. Astăzi, există mai mulţi bătrâni decât cei care îi susţin. Există şi tot mai puţini copii născuţi vii şi tot mai mulţi cei care părăsesc ţara. Moldovenii vor trăi mai mult, vor fi mai longevivi şi segmentul populaţiei vârstnice mai numeros. Trebuie să fim conştienţi de aceste realităţi şi să punem în practică politici care să ne ajute să facem faţă acestor fenomene, pentru a le gestiona mai bine. Populaţia are nevoie de informare asupra beneficiilor reformării sistemului de pensii şi promovării unei îmbătrâniri active. Şi toate partidele politice trebuie să susţină aceste reforme nepopulare pentru a demonstra că le pasă pentru un viitor mai bun şi mai sigur al populaţiei. [– Cum stăm la capitolul natalitate?] – Sunt probleme complexe. Scăderea natalităţii apare în toată Europa. Fertilitatea se calculează ca raport între numărul de copii născuţi vii şi numărul femeilor de vârstă fertilă (între 15 şi 49 de ani). În Republica Moldova avem nevoie de 2,1 copii per femeie pentru a vorbi despre o populaţie stabilă – adică doar înlocuirea simplă a generaţiilor. 2,1 este nivelul de stabilitate al populaţiei, tot ceea este sub această cifră determină pe termen lung o reducere a populaţiei. Populaţia Republicii Moldova s-a diminuat semnificativ după 1986. Avem o scădere a fertilităţii, dar şi o schimbare a structurii demografice. Va fi tot mai greu să menţinem stabil nivelul de viaţă socială. Mai puţine naşteri, mai puţine căsătorii şi la vârste tot mai târzii, tot mai puţini copii. Dar repet, este un fenomen social complex şi larg răspândit. Familia contemporană din Moldova dă naştere unui copil şi vrea să aibă parte de „calitate în toate” şi nu mai decide pentru ce-l de-al doilea. A avea un copil este un proiect social deosebit. Avem nevoie de echilibru demografic, dar nu pe seama scăderii calităţii vieţii sau a inegalităţii sociale, sau a diminuării investiţiei în capitalul uman, sau cel destinat educaţiei copiilor. [– Care va fi implicarea UNFPA în anul viitor? Care priorităţi vor fi susţinute?] – Întrebarea este cum vede Guvernul aceste priorităţi. Este problema populaţiei ceva important pentru noi, abordăm aceste lucruri acum sau mai târziu? Agenţiile Naţiunilor Unite încearcă să influenţeze scala aceasta a priorităţilor pentru a ajuta Guvernul în ceea ce trebuie făcut cu prioritate. Pentru că efectele sunt pe termen lung. Naţiunile Unite vor demara noul Cadru de Asistenţă şi Parteneriat pentru 2013-2017, iar UNFPA – un nou Program de Ţară planificat pentru aceeaşi perioadă. Cadrul de Parteneriat va susţine priorităţile şi obiectivele de dezvoltare ale Moldovei în trei domenii importante: (1) guvernarea democratică, justiţia, egalitatea şi drepturile omului; (2) dezvoltarea umană şi incluziunea socială; (3) mediu, schimbările climatice şi gestionarea riscului de dezastre naturale. Programul va contribui, de asemenea, la aprofundarea reformei ONU în ţară pentru a răspunde mai eficient priorităţilor naţionale. Priorităţile noului Program UNFPA vor fi sincronizate cu agenda de reformare a sistemului de sănătate, cu accent pe sănătatea reproducerii, cu agenda programelor de educaţie pentru sănătate, sistemului de securitate socială, politicilor demografice, cadrului legislativ a componentei gen, inclusiv violenţa în familie etc. Este mai inteligent să avem reforme eficiente, chiar dacă şi dureroase uneori, pentru a gestiona mai bine viitorul. Nu doar prezentul, ci mai ales viitorul. [– Cum credeţi, cine ar avea de câştigat mai mult din integrarea europeană a Republicii Moldova: categoriile de populaţie apte de muncă, de vârstă productivă sau cele mai puţin ajutorate, cu nevoi mai speciale? Cine pe cine ar trebui să convingă, să susţină mai cu multă putere acest proces?] – Integrarea europeană este cel mai important proiect pentru dezvoltata durabilă a Republicii Moldova. Este un moment oportun pentru adevăratele reforme în dezvoltarea economică şi socială, justiţie, drepturile omului, în promovarea parteneriatului politic, stoparea deficitului democratic şi extinderea cooperării pentru dezvoltare. E un moment crucial pentru ţară şi mă bucur că integrarea europeană este în absolută majoritate un interes naţional. Este cel mai serios examen care urmează să fie susţinut nu numai politicieni, dar şi de fiecare cetăţean al ţării. Fiecare trebuie să demonstreze verticalitate bazată pe corectitudine şi toţi vom avea de câştigat. Avem mare nevoie să reuşim pentru viitorul Republicii Moldova. Nu mai e timp de pierdut. [Alina Marin, Info- Prim Neo]