Banca Naţională, rezervele obligatorii şi deflaţia din iunie. Comentariu economic Info-Prim Neo

Deflaţia de 1,1 la sută din luna iunie confirmă, se pare, faptul că, într-o ţară agrară cum este Republica Moldova, inflaţia depinde mai mult de preţurile la alimente, care au pondere importantă în formula de calcul a indicelui preţului de consum, şi mai puţin de factorul monetar. Reducerea în medie cu 3,5 la sută a preţurilor la produsele alimentare, ca urmare a ieftinirii legumelor proaspete cu 26,4% şi cu 30% a cartofilor timpurii, a temperat inflaţia, care după cinci luni se apropiase de ţinta pentru acest an. Este a şase oară în ultimii 15 ani când se înregistrează o rată negativă a inflaţiei chiar în prima lună de vară şi cea mai mare scădere a indicelui inflaţionist după deflaţia din iunie 2002 de 3,4 la sută. Ce va urma? Se va repeta situaţia din vara anilor 2001-2002 cu trei luni consecutive de deflaţie? Sau cea din 2005, care a fost marcat de o rată negativă în iunie şi iulie şi o creştere aproape la „zero” în august? Vor renunţa la modificarea ţintei inflaţiei Guvernul şi BNM, care după o creştere de 7,4 la sută în primele cinci luni, au început să vorbească că rata de 12% ar fi mai reală? Va da înapoi Banca Naţională şi va reduce norma rezervelor obligatorii dacă după deflaţia din iunie va urma o rată negativă a inflaţiei în lunile următoare? Evident că reducerea indicelui inflaţionist în prima lună de vară nu este rezultatul hotărârii din mai a BNM de a majora gradual cu 6.0 puncte procentuale (până la 22%) norma rezervelor obligatorii constituite atât din mijloacele atrase de către bănci în lei moldoveneşti şi valută neconvertibilă, cât şi din mijloacele atrase în valută liber convertibilă. Prima etapă de rezervare la cota 20%, băncile urmau treacă în perioada 21 iunie - 5 iulie. Este puţin probabil să te aştepţi la un efect imediat, fie chiar şi după retragerea din circulaţie a câtorva sute de milioane în lei şi valută. În discursul ţinut la conferinţa de presă cu ocazia împlinirii a 100 de zile de guvernare, premierul Zinaida Grecianîi a declarat că majorarea ratei de bază şi a normelor rezervelor obligatorii de către BNM „a temperat ritmurile creditării economiei naţionale şi a permis sustragerea din circuitul monetar a excesului de lichiditate, care constituiau principalele surse de presiune inflaţionistă”. Primele semne ale reuşitei politicilor adoptate se fac deja simţite, în iunie s-a înregistrat o deflaţie de 1,1 la sută, a mai spus primul ministru. Este adevărat că după decizia Băncii Naţionale majoritatea băncilor au încetat să mai acorde împrumuturi sau au redus dramatic creditarea, cu excepţia, poate, a unor bănci cu capital străin. Reducerea cu 15,4% a sumei creditelor bancare în luna mai a fost doar un prim semnal. Datele pe luna iunie încă nu au fost făcute publice, dar mulţi economişti se aşteaptă la o reducere şi mai mare. Nu este exclus, însă, ca perpetuarea tendinţei de diminuare a creditării economiei să aibă consecinţe mult mai grave, decât se crede, asupra dezvoltării şi creşterii economice. Temperarea ritmurilor creditării economiei este un bine în lupta contra inflaţiei, această concluzie rezultă din discursul premierului, care mai spune că „tendinţa de creştere a investiţiilor străine directe va fi şi mai pronunţată în perioada rămasă a anului”, creştere care, de altfel, pune presiune asupra inflaţiei. La fel ca şi majorarea salariilor peste nivelul creşterii economice. S-au făcut simţite şi operaţiunile de sterilizare a lichidităţilor excesive efectuate de Banca Naţională într-un volum mai mare în iunie, faţă de luna precedentă, soldul mediu zilnic atingând nivelul de 1 327,5 milioane de lei, faţă de 1 130,9 milioane în luna mai. Dar şi costurile au fost mai mari, rata medie nominală la tranzacţii a urcat la 18,25 la sută. Preocupată de stoparea inflaţiei, BNM, se pare, nici nu încearcă să intervină în temperarea aprecierii leului în raport cu dolarul SUA. ”Intervenim numai atunci când are loc o deviere bruscă a cursului de schimb”, declara anterior guvernatorul BNM Leoniud Talmaci, lăsând să se înţeleagă ce acest moment încă nu a venit. Reducerea ratei inflaţiei însă face posibilă o continuare a aprecierii cursului de schimb leu/dolar, sunt de părere unii experţi. Exportatorii şi persoanele care primesc valută de peste hotare privesc cu îngrijorare la aprecierea monedei naţionale, care de la începutul anului a „câştigat” la nominal circa 13 la sută. Cursul oficial a ajuns la 9,8218 lei pe dolari, la 14 iulie, de la 11,3192 lei/USD la început de an, iar economiştii şi factorii bancari sunt foarte sceptici în ceea ce priveşte perspectiva imediată anticipând o cotaţie de până la 8,50 la sfârşit de an. Orice previziune nu este decât relativă pe fondul unei presiuni puternice, provocate de deprecierea dolarului faţă de alte valute, creşterea continuă a transferurilor de valută în ţară ce vin de la cetăţenii Republicii Moldova angajaţi peste hotare, volumul în creştere a investiţiilor directe şi a datoriei externe. Indiferent de ceea ce va întreprinde Banca Naţională, presiunile din exterior vor persista şi se vor amplifica pe măsura deprecierii dolarului şi creşterii preţurilor la combustibili, dar şi alimente. În plus, un leu puternic şi un dolar slab determină persoanele care primesc dolari să-i schimbe în lei pentru ai plasa în depozite la o rată a dobânzii aproape dublă faţă de economiile în valută străină şi astfel influenţează rata leu/dolar. Şi BNM constată că unul din factorii ce duc la aprecierea monedei naţionale este „sporirea ofertei de valută în urma majorării depozitelor în lei moldoveneşti condiţionată de convertirea parţială a mijloacelor din valută străină în moneda naţională”. Însă persoanele care trimit bani acasă şi cei care trăiesc în Moldova din aceste remitenţe pierd dublu, în primul rând, pentru că valuta este convertită în lei la rate care se reduc încontinuu, iar, în al doilea rând, cu lei procură produse de import a căror preţuri nu au fost recalculate după reducerea cursului de shimb. Unii experţi extimează că „impozitul” pe care l-au plătit cei care transferă dolari în ţară se ridică la peste 20 milioane de dolari de la începutul anului. Producţia exportatorilor devine tot mai necompetitivă deorece aprecierea loveşte direct în costurile de producţie. Cei care câştigă sunt importatorii care, în opinia unor economişti, obţin supraprofituri din diferenţa de curs în urma aprecierii leului. În cinci luni valoarea importurilor a depăşit de peste trei ori volumul exporturilor, iar gradul de acoperire a importurilor prin livrări pe pieţele externe este tot mai mic şi se apropie de 30 la sută. Obiectivul principal al Băncii Naţionale este, potrivit legii, diminuarea inflaţiei şi BNM depune eforturi susţinute în vederea temperării creşterii preţurilor, în condiţiile în care presiunile din exterior sunt tot mai puternice. Dar, se pare, şi aprecierea în cotinuare a leului ar putea să fie la fel de periculoasă pentru economie, cu urmări lamentabile pe viitor, care va fi amplificată de reducerea creditării. Va interveni pe piaţa valutară Banca Naţională pentru a stabiliza cursul leu/dolar, după deflaţia din iunie şi o reducerea aşteptată a indicelui inflaţionist în lunile următoare? Sau se vor confirma prognozele incredibile, potrivit cărora în cazul în care nu va interveni BNM cursul ar putea coborî şi până la 7 lei pe dolar? Mult va depinde de acţiunile pe care le va întreprinde Banca Naţională. Între timp, unele case de schimb valutar cumpără dolari pe timp de noapte la un curs de schimb de 9,10-9,20 lei pe dolar.