Chiar dacă actele normative prevăd că un copil victimă trebuie să fie audiat în prezenţa unui psiholog sau pedagog, nu se specifică cum ar trebui să fie făcut acest lucru. Mai mulţi judecători şi ofiţeri de urmărire penală, intervievaţi în cadrul unui studiu, au menţionat că instanţele de judecată nu au în statele de personal pedagogi sau psihologi. Intervievaţii au semnalat necesitatea unor asemenea specialişti, poate chiar şi cu program de muncă parţial, transmite IPN.
Studiul „Copiii victime ale infracţiunilor şi procedurile legale: cazul Republicii Moldova” este lansat de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC). Autorii acestuia au constatat că mulţi dintre psihologii şi pedagogii antrenaţi la audierea copiilor victime sunt angajaţi în instituţii de învăţământ, iar din cauza programului de lucru care coincide, procesele de judecată sunt deseori amânate. Magistraţii şi ofiţerii de urmărire penală intervievaţi în cadrul studiului au spus că nu întotdeauna modalităţile de asigurare a prezenţei specialiştilor în sala de judecată sunt legale. Acest fapt se explică prin aceea că, în lipsă de psihologi şi pedagogi, cazurile copiilor victime sunt examinate de colaboratori ai instanţei de judecată care au studii pedagogice.
O problemă evidenţiată în studiu este prezenţa copilului în faţa inculpatului. Reprezentanţii legali au menţionat că judecătorul nu poate să nu asigure inculpatului dreptul la apărare prin punerea întrebărilor, însă inculpatul poate fi eliminat din sala de audieri la solicitarea copilului victimă. Legislaţia naţională nu impune asigurarea obligatorie a copilului victimă cu un avocat din oficiu. Doar în cazul în care familia victimei nu dispune de mijloace financiare, copilul victimă are dreptul la asistenţă juridică garantată de stat.
Autorii studiului au venit şi cu o serie de recomandări pentru a îmbunătăţi procesul de audiere a copiilor victime ale infracţiunilor, dar şi pentru a transforma sistemul judecătoresc în unul mai prietenos copilului. Acţiunile se referă la soluţionarea problemei spaţiilor, inclusiv deschiderea camerelor de audiere a minorilor, dar şi specializarea psihologilor şi pedagogilor, care ar putea să asigure asistenţă şi consiliere copiilor victime şi familiilor acestora.
Studiul a fost realizat cu sprijinul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Programului „Consolidarea societăţii civile în Moldova”, implementat de FHI 360. Acesta a fost realizat în perioada noiembrie-decembrie 2012, în cadrul căruia au fost chestionaţi 306 ofiţeri de urmărire penală, procurori şi judecători. În acelaşi timp au fost organizate 11 interviuri individuale cu reprezentanţii administraţiei publice, organele de justiţie, dar au fost analizate şi 10 studii de caz despre copiii victime ale infracţiunilor.
