Arderea Declaraţiei de Independenţă poartă stigmatul „secret de stat”, dar nejustificat, investigaţie Info-Prim Neo

În preajma aniversării a 21-a a Independenţei, actul de incendiere a textului Declaraţiei de Independenţă rămâne în categoria marilor mistere ale epocii, iar anchetarea acestui caz continuă să poarte stigmatul „secretului de stat” şi după 3,5 ani de la ardere. Răspunsuri în acest sens au oferit instituţiile statului, abilitate cu anchetarea, la solicitarea Agenţiei de presă Info-Prim Neo privind mersul investigaţiilor pe marginea incendierii textului Declaraţiei. Pe de altă parte, specialişti notorii în domeniu afirmă că atribuirea cazului la secretul de stat este nejustificată, iar societatea este în drept să cunoască mai multe despre acest subiect de mare interes public. „În contextul solicitării parvenite din partea Dumneavoastră cu privire la cursul etapei de investigare a cazului de incendiere a Declaraţiei de Independenţă a RM în perioada evenimentelor din 7 aprilie 2009, Serviciul de presă şi relaţii cu publicul al SIS al RM este împuternicit să facă următoarea precizare: Rezultatele măsurilor speciale de investigaţii, desfăşurate în cadrul urmăririi penale în dosarul „7 aprilie 2009” sunt atribuite, în modul stabilit, la secret de stat, conform lit. a) pct. 4) alin. (1) art. 7 din Legea nr. 245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat. În această ordine de idei, menţionăm că materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale”, a comunicat printr-un răspuns oficial Serviciul Informaţii şi Securitate (SIS). Serviciul de presă al SIS, a evitat de asemenea, să satisfacă solicitarea suplimentară privind numele persoanei „care efectuează urmărirea penală” şi căreia Agenţia să-i poată pune întrebări, cu respectarea prevederilor legii nominalizate. În mod similar a tratat şi Procuratura Generală a Republicii Moldova solicitarea Agenţiei privind mersul anchetei. Acest subiect a trezit interesul redacţiei şi în contextul unui interviu pentru publicaţia Kommersant.md, oferit recent de către Mark Tkaciuk, deputat comunist şi fost consilier al preşedintelui, din perioada evenimentelor din aprilie 2009, Vladimir Voronin, în care acesta se referă la „pericolele”, pe care le prezintă, în opinia sa, Declaraţia de Independenţă pentru statalitatea moldovenească. „Ce te face să crezi că ţara este în pericol şi statalitatea moldovenească poate fi eliminată? E foarte simplu. La 27 august 1991, a fost adoptată Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Totodată, ulterior, de multe ori unele forţe, în contextul soluţionării conflictului transnistrean, au apelat la textul Declaraţiei şi au spus că Moldova nu este interesată în soluţionarea acestuia deoarece Declaraţia de Independenţă este recunoscută doar faţă de URSS şi confirmă teoretic posibilitatea unirii cu România ca realizare a unui adevăr istoric (traducere neoficială – n.r.)”, spunea deputatul comunist. Totodată, Mark Tkaciuk susţine că forţele care apelau la textul Declaraţiei mergeau pe o cale incorectă, deoarece în 1994 a fost adoptată Constituţia, în care toate astea deja nu se mai conţineau. „Dacă deschideţi programul de guvernare, care a fost aprobat de majoritatea parlamentară, veţi vedea un element în ea - adoptarea noii Constituţii. Şi nimeni din alianţa de guvernământ nu ascunde faptul că Declaraţia de Independenţă se doreşte a fi un preambul la noua Constituţie. Acest lucru înseamnă renunţarea la regiunea transnistreană şi negarea statalităţii ţării”, a subliniat Mark Tkaciuk. Potrivit deputatului, Partidul Comuniştilor anume astfel vede situaţia creată, dar nu pentru că este în opoziţie, ci pentru că este singurul partid care a creat statalitatea Republicii Moldova şi simte foarte acut aceste lucruri. Agenţia Info-Prim Neo l-a solicitat să comenteze situaţia, dar şi să furnizeze informaţie suplimentară privind acest caz, în particular despre condiţiile de păstrare a Declaraţiei până la incendiere, pe preşedintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009, avocatul Vitalie Nagacevschi. „În ceea ce priveşte păstrarea şi distrugerea Declaraţiei, cunosc puţine, deoarece această problemă nu a fost obiectul examinării de către Comisia care s-a ocupat de investigarea evenimentelor din aprilie 2009. Respectiva problemă urma şi urmează să fie investigată de către organele procuraturii şi SIS”, a spus sursa. În ceea ce ţine de calificarea informaţiei despre distrugerea Declaraţiei drept secret de stat, Vitalie Nagacevschi a remarcat că în primul rând i se pare că invocarea secretizării subiectului prin prisma Legii cu privire la secretul de stat, este incorectă. „În cel mai bun caz, în speţă, poate fi invocat secretul urmăririi penale, dar nicidecum secretul de stat”, a spus avocatul. În al doilea rând, Vitalie Nagacevschi crede că autorităţile nu sunt în drept să refuze informarea publicului despre un subiect foarte sensibil, invocând chiar secretul urmăririi penale, deoarece acest secret nu este unul absolut – secretul nu acoperă absolut toată informaţia despre subiect. El, cu scurgerea timpului, îşi pierde actualitatea şi urmează să fie minimalizat sau chiar ridicat. „Este evident că în cadrul oricărui dosar penal există informaţii confidenţiale, însă sunt şi informaţii care pot şi trebuie să fie făcute publice. Mai ales dacă este vorba despre un subiect de interes public. Astfel, autorităţile ar trebui să furnizeze informaţii la ce stadiu se află urmărirea penală, dacă există suspecţi, dacă nu – dacă există şanse de a identifica suspecţi, dacă Declaraţia a fost păstrată în condiţii corespunzătoare, dacă nu – cine se face vinovat, care sunt perspectivele reale ale urmăririi penale etc. Mai mult ca atât, cu scurgerea timpului, informaţia care ar putea fi făcută publică, ar trebui să fie una mult mai vastă”, e de părere avocatul. Totodată, Vitalie Nagacevschi consideră că recunoaşterea imposibilităţii identificării unor eventuali responsabili pentru distrugerea Declaraţiei şi, ca rezultat, imposibilitatea ducerii la un sfârşit logic a dosarului penal, nu ar fi fost o problemă – în condiţiile în care a fost distrusă Declaraţia este foarte dificil, pe alocuri chiar imposibil, să identifici persoanele vinovate. Or, spune avocatul, se pare că este evident deja pentru toţi că acest caz va fi unul din categoria cazurilor nedescoperite. Textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, votată de Parlamentul ţării la 27 august 1991, a fost declarat ars în urma incendierii clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei, cu care s-au soldat acţiunilor de protest din 7 aprilie 2009. Timp de 3,5 ani, investigaţiile pe diferite planuri nu au dat rezultate publice. [Mariana Galben, Info-Prim Neo]