Analiză IPN: În cadrul ciclului de materiale despre totalurile anului 2014, IPN propune cititorilor săi să-şi amintească principalele evenimente politice din Autonomia găgăuză, care au influenţat sau care pot să influenţeze pe viitor întreaga ţară.
Referendumul „separatist”
Există evenimente care împart în mod simbolic istoria în „până” şi „după”. Un astfel de eveniment a devenit, după toate însemnele sale, în relaţiile dintre Chişinău şi Comrat referendumul care a avut loc pe teritoriul Găgăuziei pe 2 februarie.
Spre judecata locuitorilor de aici au fost propuse două întrebări: despre vectorul politicii externe în dezvoltarea ţării şi despre dreptul regiunii la autodeterminare în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde independenţa. Prima întrebare a avut un caracter consultativ. Potrivit bilanţului votării, mai bine de 98 la sută din locuitori s-au pronunţat contra vectorului european şi pentru integrarea în Uniunea Vamală. Autorităţile regiunii au sugerat conducerii moldoveneşti „să ia act” de rezultatul acesta în promovarea politicii externe.
Cea de-a doua întrebare, care a fost susţinută de 96 la sută din populaţie, a fost una legislativă. Un astfel de rezultat a devenit, în tratarea legislatorilor găgăuzi, un fundament juridic pentru proclamarea independenţei Găgăuziei în cazul în care vor surveni circumstanţe ce vor indica asupra pierderii suveranităţii moldoveneşti.
Conducerea Moldovei şi majoritatea absolută a politicienilor moldoveni au condamnat acţiunile autorităţilor găgăuze, caracterizând toate activităţile de pregătire şi desfăşurare a referendumului ca fiind ilegale. În mod logic, pe aceeaşi poziţie s-au situat şi instanţele judiciare, recunoscând ca fiind ilegală însăşi hotărârea Adunării Populare cu privire la convocarea referendumului. Mai mult, procuratura a intentat o serie de dosare penale contra demnitarilor găgăuzi, care au participat la organizarea plebiscitului. Mulţi dintre aceştia au fost invitaţi la Chişinău pentru cercetări. Totodată, până la ora actuală, nu a fost adoptată nicio hătărâre judiciară în aceste dosare.
Reprezentanţii Găgăuziei însă, la rândul lor, insistă cu nu au încălcat legea. Referendumul, în opinia lor, constituie „o formă supremă de manifestare a democraţiei” şi, pentru a pune punct tuturor discuţiilor în societate cu privire la vectorul preponderent de dezvoltare, ar fi bine să se desfăşoare o astfel de votare pe întreaga ţară.
Este semnificativ faptul că după 2 februarie a sporit brusc atenţia Rusiei faţă de Găgăuzia. Călătoriile, practic, lunare ale delegaţiilor găgăuze la Moscova, cuvintele de susţinere ale unor demnitari ruşi importanţi şi multe alte semne de atenţie demonstrau clar, în opinia experţilor politici, că Autonomia găgăuză este percepută de Kremlin ca unul dintre mecanismele de influenţă asupra Chişinăului oficial. Deosebit de convingătoare a devenit în acest context decizia structurilor ruseşti de a scoate embargoul cu privire la vinurile pentru unii producători din Găgăuzia.
„Rospotrebnadzor”-ul „a separat Găgăuzia”
Vom aminti că interzicerea importului producţiei vinicole din Moldova a fost impusă de Rusia încă în septembrie 2013 şi acţiunea aceasta a devenit o încercare destul de complicată pentru ramura vinicolă autohtonă. În luna martie 2014 (peste o lună după referendumul local), a devenit cunoscut că „Rospotrebnadzor” a anulat interzicerea importului de vinuri pentru producţia întreprinderilor „Vina Comrata”, „Tomai Vinex”, „Kazaiak Vin”, SRL „Invinprom”, precum şi „Vinăria Bostavan”. Nici într-un document al serviciilor sanitare ruseşti despre Găgăuzia, fireşte, nu era vorba, dar toate fabricile de vinuri menţionate, „potrivit unei coincidenţe întâmplătoare” sunt situate pe teritoriul autonomiei.
Politicienii moldoveni mai de seamă au apreciat critic acţiunile părţii ruse. În opinia ex-primului ministru, liderului PLDM Vlad Filat, Rusia a confirmat în felul acesta caracterul politic al embargoului la vinuri. Iar liderul PDM, Marian Lupu, a acuzat partea rusă de „nerespectare a principiilor respectului reciproc în relaţiile interstatale”.
Între altele, conducerea găgăuză a respins legătura evidentă, aparentă pentru unii, dintre referendum şi hotărârea „Rospotrebnadzor”-ului. În opinia başkanului Mihail Formuzal, procesul de negocieri cu privire la reluarea acceptului vinurilor găgăuze pe piaţa rusească s-a desfăşurat chiar din momentul aplicării embargoului. Liderul găgăuz a explicat lipsa de rezultate la producătorii din alte raioane ale Moldovei prin lipsa de insistenţă a Ministerului Agriculturii al PM, conducerea căruia este responsabilă pentru procesul de negocieri în problema respectivă.
Vom menţiona că, în pofida numeroaselor ştiri despre aceea că „Rospotrebnadzor” „a separat Găgăuzia de Moldova”, în ceea ce priveşte mai mult de jumătate din fabricile de vinuri din regiune embargoul este, ca şi mai înainte, în vigoare. În ansamblu, situaţia de criză pentru vinificatorii găgăuzi a devenit, de asemenea, ca şi pentru colegii lor moldoveni, în afară de prejudiciul cauzat, un stimulent pentru pătrunderea pe noi pieţe şi pentru diversificarea exporturilor.
Dosarul „cu privire la extremism”
Tema „extremismului” găgăuz, fie că era vorba despre nişte speculaţii sau despre istorii reale, a existat întotdeauna în mijloacele de informare în masă. Dar în anul 2014, pentru prima dată pe parcursul mai multor ani, a fost materializată brusc în câteva dosare penale.
În vară, serviciile speciale moldoveneşti au reţinut pentru suspectare „de trădare de patrie, terorism, separatism şi participare la grupări extremiste ilegale” patru locuitori din Comrat – Veaceslav Boikov, Dmitri Kuzneţov, Vasili Mavrodi şi Viktor Urum. Potrivit datelor SIS, aceşti locuitori ai autonomiei au fost instruiţi într-una din taberele militare de pe teritoriul regiunii Rostov a Federaţiei Ruse, unde sub conducerea instructorilor au executat trageri din pistoale-automate, au susţinut cursuri de acordare a asistenţei medicale, au fost instruiţi în privinţa acţiunilor tactice în condiţii de câmp şi de oraş. După cum afirmă urmăririle, aspectul criminal al acţiunilor acestor tineri consta în faptul că ei intenţionau să aplice cunoştinţele obţinute contra integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova. Lui Mavrodi şi Urum li s-a pronunţat deja sentinţa de acuzare şi un termen de cinci ani convenţional. În privinţa lui Boikov şi Kuzneţov, cercetările mai continuă.
Încă un dosar a fost intentat contra locuitorului din Comrat, Anatoli Kara, care, potrivit afirmaţiilor serviciilor speciale, a participat la recrutarea unor compatrioţi de-ai săi. Este semnificativ faptul că acest Kara este şeful Direcţiei tineret şi sport a Comitetului Executiv al Găgăuziei. La ora actuală, el este dat în căutare internaţională şi se află, potrivit unor informaţii, pe teritoriul Rusiei.
Dosarul cu privire la „extremiştii găgăuzi” a căpătat de la bun început în Găgăuzia o conotaţie politică. Beneficiind de dezvoltare în toiul campaniei electorale, tema respectivă a fost tratată de către politicienii găgăuzi drept o „tentativă a Chişinăului de a discredita vectorul de est prin intermediul discreditării autonomiei”. Acuzaţiile privind caracterul politic al acţiunilor serviciilor speciale şi ale organelor de justiţie nu au încetat nici după 30 noiembrie. În Găgăuzia a avut loc o serie de mitinguri în susţinerea compatrioţilor reţinuţi şi condamnaţi. Iar activiştii politici şi obşteşti din autonomie, inclusiv deputaţii Adunării Populare, au adresat o scrisoare preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, cu rugămintea de a-i elibera pe aceşti tineri. Este semnificativ faptul că la acest apel au aderat şi reprezentanţii locali ai PLDM şi PDM.
„Centura roz”
Ultimul eveniment important al anului au devenit în autonomie alegerile în Parlamentul Republicii Moldova. Principalul eveniment senzaţional al alegerilor – ocuparea primului loc de către Partidul Socialiştilor – s-a produs pe teritoriul Găgăuziei în forma cea mai deplină. Cele 57 la sută din sufragii, pe care le-a obţinut PSRM, l-au făcut principala forţă politică în regiune pentru următorii câţiva ani.
Cu un astfel de rezultat, socialiştii au devenit în mod automat favoriţi la alegerile başkanului, care au fost numite deja pentru luna martie a anului 2015. Chiar dacă ei nu-şi vor propune reprezentantul partidului, dar numai vor susţine o candidatura formal independentă, miza lor are mari şanse de a deveni de succes. Iar aceasta înseamnă că potenţialul de creştere a influenţei politice a PSRM asupra politicii moldoveneşti va creşte şi după 30 noiembrie. Găgăuzia a fost o „centură roşie”, iar acum va deveni „o centură roz”.
O altă „atenţionare” pentru Chişinău a devenit confirmarea de facto a totalurilor referendumului „antieuropean” din februarie. Partidele, ideologia şi platformele politice ale cărora pot fi determinate convenţional ca fiind „pro est”, au obţinut în Găgăuzia peste 80 la sută din voturi. Îmbinarea de cuvinte „Uniunea Vamală” are aici o influenţă magică şi autorităţile moldoveneşti vor trebui să facă ceva cu aceasta.
Veaceslav Craciun, IPN
