Anul 1996 – primul semnal de revenire în forţă a comuniştilor, Ion Tăbârţă

[Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”] [Fiecare din cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi şi personalităţi în diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un anume an, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.] [ANUL 1996 în viziunea lui Ion Tăbârţă, analist politic] [19 ianuarie] – A fost adoptată Declaraţia comună a preşedinţilor Republicii Moldova, Federaţiei Ruse şi Ucrainei privind reglementarea politică urgentă a conflictului transnistrean. [12 aprilie] – A fost semnat Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind colaborarea comercial-economică în anii 96-97. [12 aprilie] – A fost încheiat Protocolul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la recunoaşterea drepturilor patrimoniale ale Republicii Moldova asupra patrimoniului întreprinderilor amplasate pe teritoriul Federaţiei Ruse, şi a drepturilor patrimoniale ale Federaţiei Ruse asupra patrimoniului întreprinderilor, amplasate pe teritoriul Republicii Moldova. [12 aprilie] – A fost încheiat Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind evitarea dublei impuneri pe venit şi proprietate şi prevenirea evaziunii fiscale. [17 noiembrie] – Au avut loc alegeri prezidenţiale. Primul tur de scrutin. [1 decembrie] – Turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Preşedinte al Republicii Moldova este ales Petru Lucinschi. [Analistul politic Ion Tăbârţă] spune că evenimentul politic al anului 1996 au fost alegerile prezidenţiale. „Alegerile au fost precedate de conflictele politice dintre instituţiile politico-juridice formale, trasate de noua Constituţie, adoptată în 1994, şi instituţiile politice personalizate informale, formate în jurul principalilor lideri politici ai Moldovei, în special între preşedintele ţării, Mircea Snegur, şi prim-ministrul Andrei Sangheli”, a declarat Ion Tăbârţă. Potrivit lui Ion Tăbârţă, preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, în încercările sale de a dizolva Guvernul Sangheli pentru incompetenţă, a cerut împuterniciri sporite prin transformarea, din nou, a Moldovei în republică prezidenţială cu Parlament bicameral, Camera Superioară a căruia urma să întrunească reprezentanţi ai administraţiei locale şi regionale. Analistul a mai declarat că, la rândul său, Andrei Sangheli, care avea în spate partidul de guvernământ, a început un atac virulent împotriva Preşedinţiei, ca instituţie de stat, şi împotriva şefului statului. „Punctul maxim al acestui conflict a avut loc în primăvara anului 1996, când Mircea Snegur l-a demis pe ministrul apărării, Pavel Creangă, care, susţinut de Andrei Sangheli, a atacat această decizie la Curtea Constituţională. Aceasta din urmă, în verdictul său asupra acestui caz, a subliniat că preşedintele ţării, în conformitate cu Constituţia, nu are împuternicirile necesare pentru a demite membrii Guvernului, declarând decizia lui Mircea Snegur ilegală. În consecinţă, Mircea Snegur a fost nevoit să se conformeze sentinţei pronunţate de Curtea Constituţională şi să-l restabilească pe Pavel Creangă în funcţia deţinută”, a menţionat Ion Tăbârţă. Potrivit analistului, conflictele politice dintre diferite segmente ale elitei politice moldoveneşti s-au intensificat, în special, în ajunul şi în timpul campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui. Scrutinul a fost câştigat de preşedintele Parlamentului, Petru Lucinschi, în detrimentul preşedintelui în exerciţiu al statului, Mircea Snegur. Expertul a notat că în timpul campaniei electorale Petru Lucinschi a fost susţinut de Federaţia Rusă. „Aceste două evenimente legate de repunerea lui Pavel Creangă în funcţie şi câştigarea alegerilor de către Petru Lucinschi au avut un impact major asupra evoluţiei statalităţii Republicii Moldova. Primul din ele a întărit imaginea externă a Republicii Moldova de cel mai democratic stat în spaţiul CSI, care, deşi încet, se democratizează. Cel de-al doilea eveniment a consolidat vectorul de stânga al politicii externe de la Chişinău, instituit odată cu venirea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM) la putere după alegerile parlamentare din 27 februarie 1994”, a mai spus Ion Tăbârţă. În altă ordine de idei, analistul a mai spus că anul 1996 poate fi considerat un prim semnal de revenire în forţă a comuniştilor în viaţa politică moldovenească. Candidatul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, s-a clasat pe locul al treilea la alegerile prezidenţiale, acumulând un scor de 10,23%, devansându-l pe candidatul agrarienilor, Andrei Sangheli (9,47%). „În aşa mod se poate de afirmat că anul 1996 a fost unul de tranziţie, de la PDAM la PCRM, a electoratului nostalgic după perioada sovietică”, a mai declarat Ion Tăbârţă. Totodată anul 1996, în viziunea analistului, este unul important pentru evoluţia conflictului transnistrean. În timp ce discuţiile dintre Chişinău şi Tiraspol erau, practic, blocate în totalitate, formatul de soluţionare a conflictului se lărgeşte cu un nou actor. La 19 ianuarie 1996, la Moscova, preşedinţii Moldovei, Rusiei şi Ucrainei au semnat Declaraţia comună referitor la urgentarea soluţionării politice a diferendului transnistrean. Potrivit lui Ion Tăbârţă, implicarea reală a Kievului în soluţionarea conflictului transnistrean, pentru a contrabalansa Moscova, a fost considerată de către Chişinău un succes diplomatic. [Notă Info-Prim Neo:] {Ion Tăbârţă este analist politic şi lector la Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene. Din 2006 şi până în 2008, a fost reporter politic la săptămânalul „Democraţia”. Ion Tăbârţă a absolvit Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi Universitatea din Bucureşti. Este licenţiat în ştiinţe politice şi în istorie, fiind şi magistru în relaţii internaţionale. În prezent este doctorand la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative.} [Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo]