În căutarea profiturilor suplimentare, angajatorii sunt dispuși să plătească o parte din remunerare „în plic”. Evaziunea fiscală pe salarii este în consecință deosebit de mare în Republica Moldova. Mecanismele statului pentru a contracara acest fenomen – controalele fiscale, penalitățile, salariul minim etc. – sunt puțin eficiente, iar mediul de afaceri acceptă riscul în schimbul unor câștiguri financiare imediate. În aceste condiții, firmele care practică remunerarea legală sunt dezavantajate din punct de vedere competitiv, mai ales în sectoarele unde costurile salariale sunt decisive pentru a câștiga contracte, de exemplu construcții. Concluziile se conțin într-un studiu realizat de către Fundația Friedrich Ebert, în parteneriat cu Syndex România, transmite IPN.
Studiul arată că, în condițiile în care remunerarea este extrem de mică, angajații sunt dispuși să accepte o creștere modestă a remunerării în condițiile plății „în plic”. Neîncrederea în sistemele publice de protecție medicală și socială explică un nivel foarte redus al conformării fiscale voluntare. Lipsa contractelor colective la nivel de întreprindere și puterea de negociere foarte redusă a salariaților nu face decât să păstreze această stare a lucrurilor.
Pe lângă lipsa de conformare voluntară, fiscalizarea salariilor în Republica Moldova comportă multiple inechități: reforma fiscală din 2018 a fost mai favorabilă salariaților cu venituri mari decât celor cu venituri mici, iar pentru unii salariați cu venituri mari se poate vorbi chiar de o impozitare regresivă din cauza facilităților fiscale de care aceștia beneficiază, de exemplu în parcurile IT.
În condițiile în care veniturile fiscale ale statului sunt mici, salariile în sectorul bugetar rămân extrem de reduse, angajarea la stat nu este atractivă, iar instituțiile statului, inclusiv cele care ar putea contribui la creșterea veniturilor fiscale, sunt mai puțin eficiente. Sistemul unic de salarizare introdus în sectorul bugetar este salutabil din perspectiva unei simplificări a mecanismelor de creștere a salariilor, prin indexare, și a unei armonizări a remunerării angajaților la stat, dar nu poate rezolva problema nivelului foarte scăzut al salariilor.
Autorii studiului menționează că, nu numai că salariile sunt foarte mici, dar nici guvernul nu pare să dispună de resurse pentru a mări considerabil salariile și nici de dorința de a fiscaliza mai eficient capitalul și profiturile pentru a alimenta creșterile salariale. În schimb, în căutare de soluții imediate, guvernul ia decizii nepopulare, criticate deopotrivă de angajatori și sindicate, care afectează direct salariații din economia concurențială, așa cum s-a întâmplat cu impozitarea tichetelor de masă de la 1 ianuarie 2020.
