Angajarea în câmpul muncii pentru absolvenţii instituţiilor rezidenţiale este anevoioasă

Cele mai grave probleme cu care se confruntă elevii instituţiilor rezidenţiale la absolvirea şcolii reprezintă faptul că nu au o locuinţă şi un loc de muncă. Specialiştii susţin că procesul de integrare socială devine anevoios din cauza dependenţei de serviciile sociale. Angela Ganea, şefă de secţie în cadrul Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău, a declarat pentru Info-Prim Neo că fiecare absolvent este încadrat în sistemul de profesionalizare – colegii, şcoli profesionale, apoi se angajează, dar procesul este anevoios întrucât aceşti tineri şi-a format o dependenţă de serviciile sociale. „Aceste lucruri se întâmplă din cauza lipsei de individualitate. Există facilităţi la angajare pentru aceşti tineri, însă ei nu reuşesc să-şi păstreze locul de muncă. Copiilor care au devenit dependenţi sau consumatori de servicii le vine foarte greu, pentru că ei nu au văzut un model în familie. Este o problemă pentru ei de a se încadra în nişte reguli”, a notat Angela Ganea. O altă problemă este cea a spaţiului locativ. Autorităţile pot să le acorde doar servicii de cazare temporară, prin intermediul ONG-urilor. „Cu regret, apartamente sociale nu se construiesc şi de aici încep mult mai multe probleme vizavi de situaţia copiilor”, a notat Angela Ganea. Potrivit unui studiu realizat de direcţie, cea mai mare parte dintre absolvenţii gimnaziilor-internat îşi continuă studiile, alţii sunt specialişti necalificaţi, muncitori, personal tehnic. O parte din ei devin şomeri. Cât priveşte domeniile de activitatea, cei mai mulţi activează în sfera comerţ şi alimentaţie publică, o altă bună parte în construcţii, transport şi comunicaţii. Sunt dintre cei care s-au angajat în industrie şi energetică sau învăţământ şi ştiinţă. Sursele de venit suplimentare sunt bursa socială sau bursa de merit, îndemnizaţia de pierdere a susţinătorului sau pensia alimentară. Întrebaţi în cadrul studiului care sunt problemele cu care s-au confruntat în momentul absolvirii, cei mai mulţi au declarat că nu ştiau unde vor învăţa şi unde vor locui. Nu aveau bani, nu era nimeni cine să-i susţină, iar unii au spus că au fost situaţii în care nu au avut ce mânca. În 2012 în municipiul Chişinău au fost 57 de absolvenţi, iar în anul 2013 se prognozează că numărul lor va fi mai mic cu 17 absolvenţi.