Acțiunile Rusiei din Ucraina reprezintă o continuitate a politicii războinice promovate de Imperiul Rus de-a lungul anilor și o tentativă de a recupera teritoriile fostei Rusii istorice. Opinia aparține doctorului în istorie, Anatol Țăranu, și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema „Soarta periferiilor imperiilor. Quo vadis, Moldova?” organizată de Agenția de Presă IPN. Potrivit istoricului, Basarabia a avut de suferit din punct de vedere cultural și ideologic cât provincia a fost parte a Imperiului Rus.
Potrivit lui Anatol Țăranu, Rusia istorică, la fel ca și regimul Putin de astăzi, a avut întotdeauna ambiții imperialiste. În trecut Rusia a încercat să cucerească teritorii pentru a obține acces la strâmtorile Bosfor și Dardanele, acum dorindu-și readucerea Ucrainei în sfera de influență rusească.
„Logica imperială prevede noi acaparări de teritorii și resurse. Când imperiul își pierde capacitatea de a adăuga noi teritorii, începe perioada de decadență imperială. Ceea ce s-a întâmplat în 1812 coincidea cu faza ascendentă a Imperiului Rus, el continua să se extindă. Tot secolul 19 a reprezentat un element de extindere a Imperiului Rus. Basarabia a fost un element al acestei extinderi. Pentru ruși era important să pună mâna pe ambele Principate Românești și să meargă spre Bulgaria și strâmtori. Strâmtorile Bosfor și Dardanele erau ideea fixă a extinderii, fiindcă se dorea ca Marea Neagră să fie prefăcută într-un lac rusesc. Există afinități profunde între politica imperială războinică a Imperiului Rus, a Uniunii Sovietice și ceea ce face regimul Putin acum. Ei nu ascund faptul că războiul din Ucraina este o încercare de restabili ceea ce a aparținut Rusiei istorice”, a spus doctorul în istorie, Anatol Țăranu.
Potrivit istoricului, Basarabia a avut mult de suferit de pe urma preluării provinciei în componența Imperiului Rus, prin raptul teritorial din 1812. Viața spirituală a provinciei a fost oprimată, fiind interzise orice legături culturale cu spațiul românesc.
„Din punct de vedere economic, Basarabia a primit un impuls de dezvoltare. Pe parcursul secolului al 19-a populația Basarabiei a crescut simțitor. Populația a crescut și în mod natural, dar și ca rezultat al migrației direcționate spre zona Basarabiei. Era vorba de coloniști din exteriorul și din interiorul Imperiului, ceea ce a schimbat radical compoziția etnică a provinciei. În contextul unei dezvoltări economice relative s-a înregistrat un adevărat regres în ceea ce privește dezvoltarea spirituală a populației băștinașe. Acest lucru a fost cauzat de ruperea populației de continentul său etnic. Mai mult, Guvernul de la Petersburg, pentru a opri orice revendicări a acestui teritoriu din partea României a pus o cortină de fier pe Prut, limitând la maximum contactele între cele două maluri ale Prutului, în primul rând din punct de vedere etno-cultural. Și acest lucru a lăsat o amprentă profundă asupra dezvoltării cultural-etnice a băștinașilor ”, a mai spus Anatol Țăranu.
Potrivit doctorului în istorie, deși sub ocupație otomană teritoriul dintre Prut și Nistru era puternic asuprit din punct de vedere economic, turcii nu au atentat la spiritualitatea populației băștinașe. Imperiul Rus însă a reprimat religia și spiritualitatea basarabenilor.
„Din moment ce Basarabia a intrat în componența Imperiului Rus, viața bisericească și religioasă a fost supusă unei reglementări foarte dure din partea administrației țariste. Spre deosebire de spațiul românesc, unde biserica avea un înalt grad de autonomie, în Rusia biserica era un element al statului, iar libertatea bisericii era limitată. În Rusia Țaristă nu exista patriarh, nu exista o conducere autonomă, biserica era subordonată Sinodului, iar Sinodul era o instituție statală. Din acest punct de vedere Basarabia a avut influențe contradictorii în componența Imperiului Rus pe parcursul a 105 ani”, a explicat ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă.
Dezbaterea publică „Soarta periferiilor imperiilor. Quo vadis, Moldova?”, este ediția a 7-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
