Problema deportărilor trebuie tratată într-un context mai larg. Cifrele care se cunosc astăzi privind numărul celor persecutați sau exterminați în anii 40 ai secolului trecut nu au fost examinate în modul corespunzător. Susține președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postica, în cadrul unei dezbateri publice cu genericul „Deportările staliniste: ecou din trecut, pentru prezent și viitor”, organizată de Agenția de presă IPN.
Alexandru Postica spune că cifrele care se cunosc astăzi privind atrocitățile din anii 40 nu reflectă realitatea acelor vremuri. Referindu-se, de exemplu, la foametea din 1946-1947, el susține că se cunoaște doar despre „250 de mii, orientativ, acei decedați, care au murit pe urma malnutriției, de pe urma bolilor care s-au abătut”, cu toate acestea numărul celor care au avut de suferit a fost mult mai mare.
„Cum rămâne cu acei sute de mii de oameni care au avut sechele toată viața? Noi nu vorbim de acele traume psihologice, care nu se vor recupera și care se transmit din generație în generație. Iată de ce pot fi explicate multe particularități ale populației din Basarabia, deci, din Republica Moldova actuală. Pentru că noi suntem cumva diferiți de restul lumii. De ce? Pentru că s-a represiunile la care a fost supusă s-au răsfrânt, inclusiv, din punct de vedere al traumei transgenerationale acele limitări din perioada 1946-1947. Iarăși, vorbim de sute de mii de oameni care au decedat, dar cum rămâne cu sute de mii de oameni care practic nu au avut ce mânca un an de zile?”, spune Alexandru Postica.
Alexandru Postica susține că nu există date concrete nici cu referire la arestările și cazurile de tortură, care au avut loc în perioada de pregătire a deportărilor. „În perioada de un an de zile până la primul val de deportare, cu siguranță că s-au întocmit anumite liste, listele acestea s-au bazat pe anumite declarații. Cunoaștem că NKVD-ul deja era prezent și prin tortură, prin omucideri, prin limitarea de libertate. Evident că statul actual, cumva, nu are capacitatea să recunoască statutul de victimă al acestora, pentru că ele nu se cunosc, ele real nu erau documentate. Or, dacă noi avem pentru primul val de deportări din 13 iunie, cât de cât o listă, noi nu avem liste ale celor care au fost uciși, ale celor care au fost arestați”, spune Postica.
Președintele Asociației găsește similitudini cu ceea ce se întâmplă acum în războiul purtat de Rusia în Ucraina.
„Întâi de toate să nu uităm că ceea ce am văzut practic în anul 2022 ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina s-a întâmplat de fapt, anterior, și în Republica Moldova. Și am putea să facem anumite paralele și să facem anumite comparații. Aceleași gropi de var care au existat în Bucea și lumea a cunoscut și a văzut acele sute de cadavre care au fost înhumate în păduri, în gropi comune, de fapt au fost și în Republica Moldova în Chișinău în anii 40”, spune Postica.
Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandr Postica susține că doar cei care au fost mai insistenți dintre represați au obținut statutul de victimă, dar statul nu a întreprins foarte puțin.. Excepție au făcut istoricii și unele comisii care au făcut tentative să analizeze cifrele.
Dezbaterea publică cu genericul „Deportările staliniste: ecou din trecut, pentru prezent și viitor”, este organizată de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
