Alexandru Mosanu: „Proclamarea, la 27 August 1991, a independenţei R. Moldova a avut semnificaţia unui act politic de importanţă istorică”

[ - Ce semnificaţie are ziua de 27 august 1991?] - Proclamarea independenţei R. Moldova a exprimat voinţa majorităţii românilor moldoveni de a ieşi de sub dominaţia colonială ruso-sovietică, de a pune capăt regimului totalitar comunist. Actul din 27 august 1991 a fost sprijinit şi de repezentanţi ai altor etnii dornice de libertate. Proclamarea independenţei a deschis calea spre făurirea unei societăţi democratice bazată pe valorile europene şi naţionale româneşti, spre înlăturarea consecintelor nefaste ale pactului Molotov-Ribbentrop. [ - Proclamarea independenţei a fost oare cea mai bună decizie a Parlamentului R. Moldova?] - Astăzi, la 17 ani de la evenimentul istoric respectiv, auzim voci potrivit cărora în 1991 a fost ratată şansa unirii cu România. Acestea, parafrazând o cunoscută zicală, vor să devină eroi după război. În 1991 eram convins şi îmi menţin în continuare această opinie, că, la acea dată, proclamarea independenţei era unica decizie corectă, care ţinea cont atât de realităţile interne cât şi de conjunctura politică externă. Exemplul anului 1918 nu a putut fi urmat atunci, întrucât condiţiile în care se desfaşura Mişcarea de Renaştere şi Eliberare Naţională (MREN) se deosebeau substanţial de cele de acum nouă decenii. [ - În ce măsură au fost realizate principiile de bază ale Declaraţiei de independenţă?] - În timpul ce s-a scurs de atunci, R. Moldova nu a reuşit să se afirme convingător ca stat suveran, independent şi democratic, şi aceasta pentru că, la puţin timp după adoptarea Declaraţiei de Independenţă, raportul de forţe în societatea moldovenească a evoluat într-un sens defavorabil MREN. Grupurile politice procomuniste şi rusofile şi-au întărit poziţiile îndeosebi după înfrângerea R. Moldova în războiul provocat de Rusia în 1992. Politica acestor grupări era în dezacord total cu principiile de bază ale Declaraţiei de Independenţă. Revizuirea acestui act s-a început la 21 decembrie 1991, când şeful statului a semnat, la Alma-Ata, documentele de constituire a C.S.I. şi de aderare a R. Moldova la această comunitate euro-asiatica. Orientarea occidentală a R. Moldova, stabilită la 27 august 1991, a fost substituită de vectorul estic, iar Rusia devenea „aliat strategic” al R. Moldova. A urmat adoptarea Constituţiei R. Moldova, la temelia căreia a fost pusă concepţia moldovenismului antiromânesc. Contrar spiritului şi literei Declaraţiei de Independenţă, românii de la est de Prut au fost numiţi „popor moldovenesc” şi „naţiune moldovenească”, iar limba de stat a R. Moldova a fost rebotezată „limba moldovenească”. Comuniştii, ajunşi la putere în 2001, au transformat concepţia moldovenismului de sorginte stalinistă în ideologie oficială a statului moldovenesc, ideologie interzisă de Constituţia R. Moldova. Ideologia respectivă, caracteristică regimurilor totalitare, a fost impusă în sistemul de invăţământ începand cu anul 2006. O mostră în această privinţă sunt manualele şcolare de istorie resovietizată. În promovarea cursului lor antidemocratic şi antiromânesc, comuniştii se împiedică, în primul rând, de Declaraţia de Independenţă, ajungând până la aberaţia de a cere „o nouă redacţie” a acestui document istoric. Înfăptuirea acestui plan ar echivala cu dinamitarea fundamentului politico-juridic al R. Moldova ca stat suveran, independent şi democratic. Ostilitatea comuniştilor faţă de Declaraţia de Independenţă îşi găseşte expresie şi în substituirea Zilei Independenţei cu Ziua Republicii. Scopul urmărit este evident: ştergerea din memoria colectivă şi individuală a unui eveniment istoric care îi supără şi pe care îl contestă. [ - Cum vedeţi viitorul R. Moldova?] Planul comuniştilor de abrogare a Declaraţiei de Independenţă este parte componentă a strategiei guvernanţilor de lichidare a actualului stat românesc de la est de Prut şi de înjghebare a unui pseudo-stat de tip colonial, după modelul RSS Moldoveneşti. Regimului separatist de la Tiraspol i s-a rezervat, de către Moscova, rolul diversionist de promotor al politicii sale în regiune. Conducerea comunistă de la Chişinău acceptă această strategie şi o promovează slugarnic. O dovedeşte legitimarea de către Parlamentul dominat de comunişti a moldovenismului antiromânesc impus agresiv în domeniile ce ţin de istorie, cultură, cercetare, spiritualitate etc. Politica lui Voronin de deznaţionalizare a românilor moldoveni prin resovietizare şi rusificare nu se deosebeşte esenţial de politica promovată de Smirnov în teritoriul aflat sub tutela Rusiei. Declaraţiile guvernanţilor privind intenţiile de integrare a R. Moldova în UE nu se concretizează în realizarea angajamentelor de reformare a societăţii asumate în repetate rânduri de guvernarea comunistă şi nu reflectă adevăratele ei scopuri. Refuzul guvernului de la Chişinău de a condamna agresiunea Rusiei împotriva Georgiei demonstrează odată în plus, dar la modul cel mai convingător, că R. Moldova condusă de comunişti are, în continuare, o poziţie obedientă faţă de Kremlin. Actuala situaţie politică din R. Moldova poate fi schimbată, totuşi, în favoarea democraţiei. Premisa principală a revenirii acestui stat la strategia politică fixată în Declaraţia de Independenţă este câştigarea de către forţele anticomuniste, proeuropene şi proromâneşti a alegerilor parlamentare din 2009. Un asemenea rezultat ne-ar da speranţa că, în următorii 10-15 ani, R. Moldova ar reuşi să se integreze în structurile euro-atlantice, realizând, astfel, în sânul marii familii europene, unitatea naţională a poporului român. [NOTĂ INFO-PRIM NEO: Alexandru Moşanu este primul preşedinte al Parlamentului R. Moldova independente, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice, membru de onoare al Academiei Române]