La cei 27 de ani de Independență, Agenția de Presă IPN și-a propus să prezinte gânduri ale celor care au ales să plece din țară, temporar sau definitiv, în căutarea unui viitor mai bun.
Alexandru Cazacu are 36 de ani și este responsabil comercial într-o companie internațională. Vinde linii de prelucrare a aurului și argintului. Este în Italia din 2009, a făcut acolo masteratul, în International Business Studies, și de atunci se ocupă de vânzări la export. Este președintele Asociației „Dor”. Scrie versuri, gânduri și urmărește atent tot ce se întâmplă în țara natală.
Alexandru Cazacu spune că este în Italia pentru că această țară are nevoie de el, pentru că se simte acolo respectat, îi este oferit nivelul de trai și condițiile de viața pe care le merită. În opinia sa, moldovenii ar putea învăța de la italieni cum să se iubească pe sine și cum să-și vândă imaginea în lume. Și italienii ar putea învăța de la moldoveni ceva, și anume cum să supraviețuiască cu două-trei sute de euro pe lună, cum să conducă cu viteză prin gropi și cum să calce în continuu pe greblă. Republica Moldova se vede din afară mult mai frumos decât dinăuntru. Pentru că, atunci când ești departe, spune Alexandru Cazacu, trăiești cu dorul și cu visul, iar când revii, realitatea te pune repede cu picioarele pe pământ.
„Când vorbesc cu cetățenii din afară, le vorbesc despre Republica Moldova ca despre una dintre cele mai frumoase țări din lume. Le vorbesc despre vinuri, despre beciurile de sute de kilometri, despre oamenii buni și răbdători, despre cele mai frumoase și harnice femei din lume, dar și despre politicienii corupți și despre miliardul furat. Mai în glumă, mai în serios, dar discuțiile despre vin, femei și politicieni corupți sunt universale. Dacă vrei să-ți faci prieteni în străinătate, începe de la ele”, spune Alexandru Cazacu.
Ca să revină acasă, liderul „Dor” spune că ar trebui să se întâmple un lucru foarte dificil – economia Moldovei să întreacă economia Italiei. Ar trebui țara să dea un semn ca îi vrea pe cei plecați acasă. „Dragostea trebuie să fie reciprocă, daca noi strigăm de atâția ani că ne iubim țara, ce-ar fi să ne spună și ea măcar o dată că ne iubește? Ce-ar fi să iasă măcar o dată un deputat la microfon să strige: Oameni dragi din diasporă, dragii noștri orfani de patrie, noi vă iubim, ne e dor de voi și vă vrem acasă! Veniți să băgăm hoții la pușcărie și să scoatem țara din noroi împreună! Eu sunt sigur că dragostea și sinceritatea învinge orice”, a spus Alexandru Cazacu.
Când este departe de Moldova, îi este dor de ochii mamei și de vocea tatălui. „Mi-i dor de copilărie. Cât mai este mama, eu îmi mai pot permite luxul de a mă simți copil. Revin acasă ca să revin în copilărie. Trec prin aceeași pădure și cânt, doar că acum eu sunt tată, iar copilul de alături este fiica mea”, spune Alexandru Cazacu.
Elena Nistor, IPN
