„Pentru Republica Moldova și cetățeniei ei este important să învețe măcar ceva din lecțiile istoriei și să se distanțeze de Rusia și ambițiile imperialiste ale acesteia. Dacă nu putem învăța, atunci măcar să recurgem la comparații pentru a înțelege ce ar putea însemna ruperea de imperiul rus, sub orice formă s-ar afișa acesta. De exemplu, Finlanda, la fel ca și Basarabia, a fost o provinciei a imperiului țarist, care a reușit să se desprindă de acesta în 1917. Nivelul de dezvoltare și de viață a Finlandei este de câteva ori peste cel al Rusiei. Finlandei nu i se poate iertata prosperarea, de aceea, peste mai bine de o sută de ani, regimului putinist urzește planuri ostile față de Finlanda”
---
Alegerile Adunării Constituante din 25-27 noiembrie
La 27 noiembrie 2023 se împlinesc 106 de la alegerile pentru Adunarea Constituantă (AC) a Rusiei, care urma să transforme fostul imperiu țarist în republică democratică, parlamentară. Idea convocării unei adunări constituante a fost un compromis atins între Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd imediat după abdicarea țarului Nicolai al II-lea, la 15 martie 1917. Inițial, se preconiza ca deputații AC să fie aleși în câteva luni de la căderea monarhiei, însă nu s-a reușit stabilirea unei date fixe. Ulterior, din cauza unor probleme organizatorice, s-a decis amânarea alegerilor pentru perioada 17-30 septembrie. Numai că au intervenit alți factori – tentativa puciului bolșevic din 3 iulie 1917, urmată de rebeliunea armată a generalului Kornilov, din august-septembrie, care au făcut imposibilă organizarea scrutinului. În consecință, după o criză severă prin care a trecut Guvernului Provizoriu, data alegerilor a fost fixată pentru perioada 25-27 noiembrie 1917.
În toiul pregătirilor pentru desfășurarea alegerilor în AC, cu doar două săptămâni înaintea scrutinului, la 7 noiembrie 1917, o nouă tentativă a bolșevicilor de preluare forțată a puterii a reușit. Bolșevicii nu s-au hotărât să amâne alegerile pentru AC, dimpotrivă, ei au sperat că alegerile ar putea să le legitimeze guvernarea. Respectiv, printre primele decrete semnate de liderul bolșevic, Vladimir Lenin, se regăsește și cel cu privire la presă, semnat la 9 noiembrie. În conformitate cu decretul în cauză, se prevedea închiderea imediată a organelor de presă a partidelor rivale, care: 1) îndemnă la rezistență față de guvernul muncitorilor și țăranilor; 2) denaturează calomnios faptele; 3) cheamă la acțiuni de natură penală. Decretul menționa că închiderea publicațiilor este o măsură temporară, urmând să fie anulată prin decret special la apariția condițiilor normale pentru viața publica. S-a dovedit că, de fapt, condițiile normale nu au mai apărut până la prăbușirea regimului comunist în 1991, așa că cenzura impusă la 9 noiembrie 1917 nu a mai fost ridicată, ea luând diferite forme.
Așadar, în plină campanie electorală pentru alegerea AC a fost interzisă presa, practic, a tuturor partidelor politice implicate în campania electorală, evident, cu excepția presei bolșevice. Uzurpatorii, credeau că sub presiunea șantajului armat și a cenzurii ar putea câștiga alegerile, legitimând Sovnarkom-ul – guvernul pucist al bolșevicilor.
Rezultatele alegerilor în Adunarea Constituantă a Rusiei, noiembrie 1917
Nu a fost să fie, alegerile din 25-27 noiembrie 1917 au fost câștigate de Eseri – Partidul Socialist Revoluționar (PSR), care a obținut 19.1 milioane de voturi (39.5%) – 374 de mandate (48.82%) din 766. Bolșevicii au obținut doar aproximativ 10,8 milioane de voturi (22.4%) – 180 mandate (23.5%). În total, partidele de orientare socialistă, atele decât cel bolșevic, au obținut mai mult de 60% din voturile alegătorilor și, datorită sistemului electoral proporțional, aproximativ 2/3 din mandatele AC. Adică, tentativa de legitimare a guvernului bolșevic prin alegerile în AC a eșuat. Respectiv, bolșevicii nu au găsit o altă soluție decât dizolvarea cu forța a AC chiar la prima ședință de inaugurare, din 6 ianuarie 1918. Așa a fost dat startul războiului civil, care a luata viețile a aproximativ 10 milioane de oameni.
Cum au votat basarabenii la alegerile Adunării Constituante?
Pentru noi e interesant cum au votat locuitorii guberniei Basarabiei, pentru care partide și-au dat votul la alegerea AC. Este important să se menționeze că pentru acele alegeri a fost utilizat sistemul electoral proporțional, cu liste de candidați în 81 de circumscripții regionale (gubernii și alte entități regionale), printre acestea și 7 circumscripții destinate soldaților de pe diferite fronturi ale Primului Război Mondial (PRM). Legea electorală prevedea dreptul de vot pentru toți cetățenii, inclusiv pentru femei, care au împlinit vârsta de 20 de ani (pentru soldații înrolați – 18 ani). Au fost eliminate orice fel de bariere (cenzuri) – apartenență de clasă, proprietate, apartenență etnică, religioasă etc. Alegerile au fost pluripartite, la ele participând peste 20 de formațiuni politice. În circumscripțiile naționale, din care făcea și Basarabia, la alegeri puteau participa și candidații înscriși în așa-zisele liste naționale.
Așadar, la alegerile din circumscripția guberniei Basarabia, cu o populație de aproximativ 2.5 milioane de locuitori, au participat la votare aproximativ 350 mii de cetățeni, care au avut posibilitatea să se înscrie în listele de alegători chiar în ziua votării. Rezultatele votării sunt după cum urmează:
Cum a votat Basarabia în alegerile pentru Adunarea Constituantă a Rusiei, noiembrie 1917
Este interesant, de asemenea, să vedem cum au votat cetățenii în centrele urbane din Basarabia, unde locuia mai puțin de 10% din populația guberniei și unde erau concentrate minoritățile naționale.
Din datele afișate putem desprinde că basarabenii, când au avut posibilitatea să participe la un scrutin liber, au preferat să voteze preponderent pentru Partidul Socialist Revoluționar (Eseri), care promitea soluționarea problemei agrare – împroprietărirea țăranilor, și pentru Lista națională. Bolșevicii, în pofida eforturilor propagandistice, au obținut doar 8.2% în Basarabia. Acest rezultat este foarte important pentru a combate pretențiile partidelor comuno-socialiste, descendente din partidul bolșevic, precum că Basarabia ar fi fost eliberată, în 1940, de trupele bolșevice.
Consecințele puciului bolșevic pentru Basarabia
Puciul bolșevic din 7 noiembrie 1917 a avut consecințe imediate. Peste doar două săptămâni după puci, la 20 noiembrie 1917, chiar înaintea scrutinului pentru AC, a fost proclamată Republica Populară Ucraineană (RPU) ca parte a unei eventuale federații cu Rusia. În mod absolut firesc a reacționat și Sfatul Țării, care la 2 decembrie 1917 a proclamat Republica Democratică Moldovenească (RDM), la fel ca parte a unei eventuale federații. În calitate de organ legislativ, constituit în baza acelorași principii ca și, de exemplu, Sovietul din Petrograd, Sfatul Țării avea același grad de legitimitate pentru a adopta decizi. Mai mult, după abdicarea Unsului lui Dumnezei - țarul Nicolai al II-lea, locuitorii Basarabiei au încetat să fie supușii țarului. În Rusia imperială nu exista institutul cetățeniei, fiindcă nu exista constituție care să lege individul de stat. Deci, basarabenii care au devenit supușii țarului, după anexarea Basarabiei în 1812, erau liberi să-și decidă singuri soarta, inclusiv prin intermediul AC.
Dizolvarea brutală, la 6 ianuarie 1918, a Adunării Constituante de către bolșevici a avut drept efect imediat declararea, peste doar două săptămâni, la 22 ianuarie 1918, a independenței Republicii Populare Ucrainene. Peste două zile, la 24 ianuarie, Sfatul Țării a făcut același lucru, declarând independența Republicii Democratice Moldovenești. Însă independența urma a fi apărată de tăvălugul bolșevic, care aspira la revoluția mondială, deși alegătorii au arătat că aveau cu totul alte aspirații.
Având în vedere că bolșevicii începuse negocierile separate de pace cu Puterile Centrale încă la 22 decembrie 1917, autoritățile Republicii Populare Ucrainene au intrat și ele în negocieri pentru a-și garanta protecția statutului de stat independent. În acest sens, la 9 februarie 1918, RPU și Puterile Centrale au semnat un acord de pace prin care cele din urmă au recunoscut independența primei. În schimb, RPU s-a angajat să nu adere la alianțe ostile Puterilor Centrale, istovite de război, angajându-se să le livreze produse alimentare și materii prime în schimbul protecției.
Culmea este că peste mai puțin de o lună, regimul bolșevic, pentru a se salva de la pieire, s-a văzut nevoit să semneze, la 3 martie 1918, Pacea de la Brest cu aceleași Puteri Centrale ale PRM, cedând 4% din teritoriul Rusiei (26% din partea Europeană), unde locuia ¼ din populație și era concentrat potențialul industrial și agroalimentar al țării. În acele circumstanțe, Republica Democratică Moldovenească, practic, nu avea altă soluție, decât cea firească – revenirea la matca din care fusese ruptă în 1812 de către Imperiul Rus, lucru care la întâmplat la 9 aprilie (27 martie) 1918, când Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu Romania.
Mitul despre eliberarea Basarabiei în 1940
Intrarea Statelor Unite ale Americii (SUA) în PRM de partea Antantei și așa-zisa revoluție din Germania, inspirată de propaganda bolșevică, au cauzat înfrângerea Germaniei și a aliaților acesteia. Peste doar două zile după încheierea PRM, la 13 noiembrie 1918, regimul bolșevic a anulat Tratatul de la Brest și, respectiv , angajamentele luate: renunțarea la revendica teritoriilor statelor baltice; retragerea trupele din Finlanda și Ucraina; recunoașterea Republicii Populare Ucrainene ca stat independent; demobilizarea armatei și dezarmarea marinei; oprirea propagandei revoluționare pe teritoriul Puterilor Centrale etc.
Basarabia, după unirea cu România, s-a aflat aproximativ două decenii la adăpost de urgiile regimului bolșevic, care a extins războiul civil, declanșat după dizolvarea AC și asupra Ucrainei, sugrumându-i independența. Au urmat Holodomor-uri și GULAG-uri ca instrumente pentru industrializarea imperiului sovietic pe spatele țărănimii și muncitorilor exploatați nemilos. Dovadă este faptul că în URSS țăranii au început a primi pașapoarte abia din 1974, având, de fapt, statutul de iobagi.
După semnarea Pactului Robbentrop-Molotov și a Protocolului secret, regimul bolșevic și-a revendicat exact ceea ce se angajase să nu facă conform Tratatului de la Brest. A propos, similitudinea regimurilor nazist și bolșevic a fost fundamentată de filosoful iubit al lui Vladimir Putin – Ivan Ilyin, care afirma că fascismul este o consecință a bolșevismului. Deci, nu e uimitor că cei doi satrapi – Stalin și Hitler, au putut ajunge la un numitor comun în procesul de împărțire a Europei, pentru ca apoi să se încaiere în lupta pentru împărțirea lumii. Pentru noi contează că Basarabia a devenit victimă a înțelegerilor celor doi dictatori, fiind ocupată de bolșevici, la 28 iunie 1940.
Cu ocazia aniversării evenimentelor referitoare la alegerile pentru Adunarea Constituantă, care ar fi putut transforma Rusia într-un stat democratic, este oportun să ne referim la retorica speculativă a forțelor politice comuno-socialiste din Republica Moldova, care nu contenesc să sărbătorească anual ziua eliberării Basarabiei de către URSS-ul bolșevic, precum și constituirea, la 2 august, a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Această aberație ar putea fi trecută cu vederea, însă de dragul unor exerciții logice merită totuși examinată. În primul rând, locuitorii Basarabiei au respins bolșevismul în mod categoric la alegerile pentru AC, din 25-27 noiembrie, votând pentru aceștia în proporție de aproximativ 8%. Deci, nicidecum nu puteau eliberatorii bolșevici să fie așteptați de basarabeni în 1940. În al doilea rând, basarabenii erau informați despre ceea ce i s-a întâmplat țarului Nicolai al II-lea și familiei acestuia, care au fost uciși în cel mai barbar mod de către bolșevici, în noaptea de 17 iulie 1918. Pentru populația unei provincii agrare, deci, patriarhale, uciderea barbară a Unsului lui Dumnezeu de către bolșevici a însemnat și ruperea oricărei legături spirituale a Basarabiei cu fostul imperiu. Nu aveau cum țăranii basarabeni să aștepte eliberatorii bolșevici, care erau antihriști militanți declarați.
Concluzii
Reflexele imperiale seculare al Rusiei fac imposibilă democratizarea acestei țări. După revoluția din februarie 1917 a urmat puciul bolșevic și războiul civil. Apoi a fost reconstituit imperiul sovietic expansionist, care visa la revoluția mondială.
După disoluția imperiului sovietic, în 1991, sub presiunea propriilor ineficiențe și crime, a reînceput refacerea imperiului prin crearea unor enclave separatiste, iar apoi prin intermediul agresiunii directe împotriva Ucrainei. Nimeni nu poate ști cum se va termina această aventură imperialistă a Rusiei putiniste.
Pentru Republica Moldova și cetățeniei ei este important să învețe măcar ceva din lecțiile istoriei și să se distanțeze de Rusia și ambițiile imperialiste ale acesteia. Dacă nu putem învăța, atunci măcar să recurgem la comparații pentru a înțelege ce ar putea însemna ruperea de imperiul rus, sub orice formă s-ar afișa acesta. De exemplu, Finlanda, la fel ca și Basarabia, a fost o provinciei a imperiului țarist, care a reușit să se desprindă de acesta în 1917. Nivelul de dezvoltare și de viață a Finlandei este de câteva ori peste cel al Rusiei. Finlandei nu i se poate iertata prosperarea, de aceea, peste mai bine de o sută de ani, regimului putinist urzește planuri ostile față de Finlanda, punând la cale tot felul de provocări cu migranți aduși din Asia și Africa, așa cum procedase acum un an-doi regimul lui Lucașanko împotriva Poloniei și Lituaniei. Imperiul rus, sub orice formă, este agresiv și incorigibil!