Alegătorul – prizonierul războiului politic

Campania electorală pentru alegerile anticipate din 29 iulie, deşi scurtă, este dominată de agresivitate. În special, partidele parlamentare sunt cele care scot la iveală zilnic noi şi noi cazuri care, spun ele, vin să continue şi să accentueze caracterul violent al zilei de 7 aprilie, când la Chişinău au avut loc proteste stradale devastatoare. Acuzaţiile sunt aruncate cel mai des în „grădina” partidului aflat la guvernare de către cele trei formaţiuni care s-au solidarizat după alegerile eşuate din 5 aprilie – Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat (PLDM) şi Alianţa „Moldova Noastră” (AMN). „În anul 2009, alegerile au încetat să fie un simplu şi banal exerciţiu de succesiune guvernamentală şi asta pentru că actualul partid de guvernământ (PCRM) se cramponează spasmodic de tot ce-i oferă avantaje ilicite în raport cu competitorii săi: presa de stat, resursele administrative, nedegrevarea din funcţie a primilor oficiali în stat, atacuri xenofobe şi virulenţă verbalăetc. , spune analistul politic Igor Munteanu, director executiv la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. [Glontele care a declanşat războiul] Analistul vede în aceste alegeri un moment istoric. „Pentru prima dată după desfiinţarea statului sovietic, în RM s-au creat premisele unui adevărat război politic, de gherilă, având autorităţile de stat în calitate de instigatori ai acestui război”, declară analistul. Acesta exemplifică prin faptul că preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin, a declarat oficial aceste alegeri drept „un război pe viaţă şi pe moarte”, chemându-şi adepţii să se comporte cu oponenţii ca pe timp de război, „adică fără prizonieri vii”. Munteanu este de părere că în opt ani, cât a fost la guvernare, PCRM „şi-a propus, şi parţial, a reuşit să reinstaleze un sistem politic de tip sovietic”. „Scrutinul din acest an a confirmat cu prisosinţă deficitul structural de democraţie în RM pe fundalul menţinerii la guvernare a unui partid orbit de putere şi de interese mercantile, un partid care nu tolerează competiţia şi pluralismul politic, şi nu concepe aflarea sa la putere decât în varianta unui model rusesc de democraţie administrată”, a spus analistul. El consideră că „orice partid aflat la guvernare are, prin definiţie, responsabilităţi sporite într-un context electoral. Acest lucru este determinat, pe de o parte, de faptul că acţiunile şi conduita autorităţilor statului trebuie menţinute pe o linie de maximă transparenţă, eficienţă şi rezonabilitate democratică, astfel încât acestea să ofere prin exemplul propriu garanţii publice suplimentare că în alegeri vor fi respectate toate prevederile legislaţiei care asigură condiţiilor egale pentru concurenţii electorali”, iar pe de altă parte, acelaşi partid aflat la guvernare trebuie să se comporte decent, fără a abuza de accesul la diverse resurse administrative, demonstrând astfel opiniei publice naţionale şi internaţionale că în Republica Moldova democraţia este durabilă şi nu depinde de generozitatea liderilor săi politici, şi că sistemul democratic funcţionează impecabil tocmai prin faptul inexistenţei unui singur factor decizional. [Opoziţia acuză, guvernarea respinge] Până acum PL, PLDM şi AMN au declarat în unison, împreună şi separat, că după 7 aprilie oamenii legii au aplicat violenţa, luând viaţa cel puţin a unui tânăr. Aceştia acuză, în special, implicarea poliţiei şi a colaboratorilor Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) că ar face jocul comuniştilor, care simt că nu se mai pot bucura de o susţinere masivă a populaţiei şi încearcă prin diferite metode să rămână la guvernare. PCRM respinge de fiecare dată acuzaţiile şi le numeşte „minciuni”, „aberaţii”, „absurdităţi” sau „declaraţii electorale”. Liderul AMN, Serafim Urecheanu declară că partidul de guvernământ lansează informaţii false în rândul oamenilor, spunându-le că, „dacă vin democraţii la guvernare se vor uni cu România”. Un alt „obiect electoral dur” este folosit de „tovarăşul Mişin, unul dintre cei mai mari aventurieri politici din RM, care promovează conflictul interetnic la televiziune”, a menţionat Urecheanu. Acesta a mai spus că primarii, directorii şcolilor, gimnaziilor, şefii grădiniţelor, sunt îndemnaţi pe un ton dur să plece în teritoriu şi, zi şi noapte, să facă agitaţie ca populaţia raionului să voteze comuniştii. Comuniştii, spune Mihai Ghimpu, liderul PL, lipesc noaptea afişe electorale chiar şi pe semnele de circulaţie rutieră. „La Nisporeni, de exemplu, oamenii care au încercat să le dezlipească au fost ameninţaţi cu pistoale de către reprezentanţi din poliţie şi SIS, îmbrăcaţi în civil”. Ghimpu mai spune că la întâlniri cu alegători din Băcioi, Orhei, Nisporeni, comuniştii trimit oameni beţi, care au indicaţia să compromită întrunirea. Agresivitatea PCRM se observă şi prin intermediul presei, afirmă acesta. PLDM susţine că şi agresivitatea fizică este pe ordinea de zi. Conducerea partidului exemplifică prin cazul unui simpatizat al liberal-democraţilor, care spune că a fost înjunghiat de persoane mascate, după ce a încercat să împiedice distrugerea unor panouri electorale pe care erau lipite afişe ale opoziţiei. Acestuia i-a fost provocată o rană adâncă de 6 cm. Totodată, PLDM a afirmat de mai multe ori că îi sunt distruse panourile electorale din Chişinău şi din ţară. Liderul PLDM, Vlad Filat, spune că Partidul Comuniştilor promovează politici de segregare. La rândul său, candidatul PCRM, Vladimir Ţurcan, recunoaşte că după evenimentele din 7 aprilie, „spiritele sunt mai aprinse, situaţia este mai încordată şi opiniile sunt mai polarizate”. Astfel, informaţia oferită de unul sau alt concurent electoral poate fi apreciată ca mai ofensivă, mai agresivă”, consideră Ţurcan. [Şi PCRM reclamă abateri] Referitor la acuzaţiile opoziţiei, precum că la întâlniri sunt trimişi tineri agresivi, beţi sau recidivişti, candidatul PCRM spune că nu sunt decât „minciuni aruncate pentru a explica de ce la dânşii (opoziţia, n.r.) nu se primesc (eşuează – n.r.) unele sau alte întruniri”. Mai mult, Vladimir Ţurcan s-a plâns că „şi la întâlnirile PCRM cu alegătorii se întâmplă să fie prezenţi oameni care au servit” şi a adăugat: „noi nu declarăm că ei au fost trimişi de cineva anume”. „Cel care a servit poate fi adeptul unui sau altui partid şi poate fi o persoană absolut independentă. Astfel se poate observa şi diplomaţia fiecărui politician. Trebuie să găsim limbă comună cu orice persoană”, a declarat Vladimir Ţurcan. Anterior, PCRM s-a arătat nemulţumită că partidele liberale împart oamenilor pliante care conţin imagini cu persoane cu urme de violenţă pe corp şi chiar imaginea tânărului decedat în vâltoarea evenimentelor din 7 aprilie. Partidul de guvernământ a respins acuzaţiile că ar fi vinovat de cele întâmplate şi a reclamat că toate aceste învinuiri îi afectată imaginea. [Faţă în faţă cu agresivitatea politică] Serafim Urecheanu spune că „organele de stat au implementat frica în societate, iar oamenii se tem să dicute, se tem să iasă din casă, preferă să lucreze mai mult noaptea”. Vlad Filat este de părere că aceasta ar putea duce chiar la absenteismul alegătorilor, întrucât o campanie electorală cu intimidări demoralizează o parte din societate. De aceeaşi părere este şi Mihai Ghimpu, care face referire la ultimul sondaj de opinie, potrivit căruia la 30% dintre cetăţeni le este frică să vorbească. În aceste condiţii, spune Ghimpu, ne-am putea pomeni ca, de frică, oamenii să voteze pentru comunişti sau să nu iasă la alegeri. Pe de altă parte, el vede şi o latură pozitivă în aceste intimidări, spunând că oamenii se indignează şi simt că este o nedreptate. „Miniciuna şi presiunile care se fac dau oamenilor de gândit”, a conchis acesta. Analistul politic Igor Munteanu spune că cetăţenii deja au trecut printr-o vizibilă traumă psihologică ca urmare a evenimentelor din 7-10 aprilie: La toate acestea se mai adaugă şi faptul că, „data alegerilor este cea mai proastă posibilă, mai ales că este şi într-o zi de miercuri şi este în plină vară, când cetăţenii denotă în mod natural şi alte preocupări decât cele electorale”. „Din start este clar că un număr mai mic de alegători vor participa la alegeri, iar controversele scrutinului anterior nu a fost elucidate”, susţine Munteanu, „ceea ce se răsfrânge direct asupra moralului societăţii, dar şi asupra reprezentativităţii viitorului for legislativ”. Şi Vladimir Ţurcan utilizează noţiunea de „minciună” pentru a-şi acuza oponenţii. El însă vede în alegător „un om destul de deştept”. „Cu cât mai multă minciună va fi turnată, cu atât mai mult alegătorul va înţelege cu ce se ocupă cei care toarnă murdării”, a spus acesta referindu-se la opoziţie. [Vocea poporului – coruptă, dar definitivă] Directorul IDIS spune că anumite forţe politice au încercat să monopolizeze adevărul despre evenimentele din aprilie, astfel încât cetăţeanul să fie informat dintr-o singură sursă oficială, inoculând prin minciună şi manipulare idei periculoase pentru fundamentele statului de drept, batjocorind principiul pluralismului politic şi prevederile Constituţiei. „În absenţa unor dezbateri serioase şi credibile în mediile aşa-zise „publice”, în realitate sub control total guvernamental şi de partid, o bună parte din cetăţenii loiali ai Republicii Moldova au înţeles că este vorba de „intervenţia unui stat vecin”, şi că „vinovaţi sunt partidele de opoziţie”. Acest gen de interpretare a constituit produsul final al unei propagande deşănţate şi abuzive, care nu are nimic comun cu statul democrat şi de drept, şi care este tot atât de gravă prin efectele sale ca şi acţiunile de tortură dovedite în fapt de rapoartele prezentate de către comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, Thomas Hammamberg, precum şi al Misiunii Parlamentului European, imediat după evenimentele din 7-10 aprilie”. Şi opoziţia are partea sa de vină. Aceea de a fi uneori prea timidă, atunci când derapajele antidemocratice lovesc cu putere în oameni nevinovaţi şi că, nu s-au mobilizat suficient de mult pentru a contracara pe toate fronturile maşinăria propagandistică a PCRM-ului, consideră Igor Munteanu. El constată că „autorităţile nu au dorit să schimbe nimic din sistemul care i-a asigurat avantaje ilicite în scrutinul anterior (listele de alegători, accesul la TV, utilizarea abuzivă a organelor de stat în scopuri electorale etc.), ceea ce a compromis fundamental esenţa procesului de organizare al alegerilor din 5 aprilie. De aceea, există riscul să nu avem rezultate mai bune nici la 29 iulie”, mai spune Igor Munteanu. În ultimele luni Republica Moldova a fost în vizorul organanimelor internaţionale probabil mai mult decât în toţi anii săi de independenţă la un loc. „Recomandările” venite din partea oficialilor europeni şi americani într-o formă mai mult sau mai puţin au avut toate acelaşi mesaj: ceva se întâmplă, iar anumite lucruri trebuie să ia un alt curs. Deşi utilizarea a astfel de mecanisme dure într-o campanie electorală pare inevitabilă pe fundalul a ceea ce a avut loc după alegerile din primăvară, nimic nu poate să justifice presiunile la care este supus alegătorul. Actorii politici realizează că cel care are în mâinile sale cârma vasului „Republica Moldova” este cetăţeanul şi, de aceea, îşi pun speranţe că poate de această dată va funcţiona regula „şi PR-ul negru aduce un plus de imagine”. Ce curs va lua nava rămâne să vedem după 29 iulie. Cert este că până atunci vor mai exista încă multe „valuri”.