AIE: Victorie cu iz de înfrângere

{[Analiză Info-Prim Neo]} Vinerea trecută, 25 mai, alianţa partidelor de guvernământ din Republica Moldova a obţinut o importantă victorie politică, dar aceasta are şi un puternic iz de înfrângere politică. La rândul lor, victoria şi înfrângerea, au mai multe faţete. Adoptarea Legii cu privire la asigurarea egalităţii şi a Legii cu privire la reformarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) deschide calea directă spre etapa de implementare a regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii moldoveni în spaţiul Uniunii Europene. Această etapă poate începe foarte degrabă – pe 26 iunie 2012. Adoptarea celor ultime două legi-restanţe înainte de această dată poate fi considerată drept o victorie incontestabilă în condiţiile unei opoziţii masive şi pe diverse planuri din afara Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), dar şi ale unor frământări şi neînţelegeri substanţiale din interiorul Alianţei. În acest sens, consensul politic obţinut de componentele AIE este, poate, o victorie politică mult mai mare decât cea obţinută în faţa opoziţiei politice şi nepolitice. Dar preţul pe care l-a plătit şi, poate, va trebui încă să-l plătească Republica Moldova pentru această victorie este prea mare, este mult mai mare decât ar fi putut fi în condiţiile unei gestionări judicioase a situaţiei de către clasa politică, în general, şi cea de la guvernare, în special. Acest preţ exagerat poate fi numit „adâncirea scindării sociale în Moldova” sau „acutizarea continuă a divergenţelor în societatea moldovenească”, sau, poate, „încă o ratare a şanselor pentru aşezarea firească a lucrurilor în Moldova”. Pe parcursul îndelungatelor dispute pe marginea uneia dintre cele două legi, cunoscută mai mult după prima variantă a denumirii – Legea antidiscriminării, s-au acutizat unele scindări în societatea moldovenească şi s-au profilat altele. Cea mai pronunţată şi vizibilă dintre ele trece acum prin aria bisericii ortodoxe din Moldova care s-a împărţit în două tabere distincte: cea care spune categoric „nu” legii amintite şi alta, care evită să spună un „nu” tot atât de categoric, dar nu spune nimic nici în favoarea ei. S-au ajuns până la învinuiri de înaltă trădare la adresa Mitropoliei Moldovei şi a Mitropolitului Vladimir, iar aceasta indică asupra gradului superlativ al divergenţelor într-un domeniu mai mult închis decât transparent, în care ierarhizarea dură are rădăcini de veacuri. Conform tuturor sondajelor de opinie publică, biserica s-a bucurat până acum de cea mai mare încredere, comparativ cu toate celelalte instituţii din stat, astfel încât există pericolul ca războiul dintre sfinţii părinţi să se răspândească şi în rândul enoriaşilor. Divergenţele de ordin politic s-au acutizat şi ele şi aceasta ar rămâne în limita firescului, dacă nu ar descoperi un fenomen, deşi mai puţin vizibil, dar extrem de periculos, iarăşi, „pentru aşezarea firească a lucrurilor în Moldova”. Pe segment politic, adversarii deschişi ai legii sunt în exclusivitate promotorii vectorului ne-european al dezvoltării Republicii Moldova. Se creează impresia că se ţinteşte nu doar şi nu atât în anumite prevederi ale legii respective, cât în oportunităţile pe care le deschide adoptarea acesteia. Libera circulaţie a moldovenilor în spaţiul european are potenţialul să se transforme în una schimbătoare şi formatoare de mentalitate, generatoare de noi opţiuni ale moldovenilor la ei acasă şi peste hotare. Până acum moldovenii circulă relativ liber doar în spaţiul post-sovietic, care, deocamdată, nu poate genera schimbări esenţiale în viaţa lor. Odată cu obţinerea dreptului de circulaţie liberă în spaţiul european, cetăţenii moldoveni obţin oportunităţi şi stimulente noi pentru schimbare de viziune asupra lumii şi asupra propriului rol în această lume. Poate că în Europa şi acasă ei se vor dovedi buni şi pentru alte roluri decât îngrijitori de bătrâni bolnavi, munca la negru sau muncitori în construcţii... Poate că cineva vede în această circulaţie liberă un pericol similar cu cel care a distrus fosta Uniune Sovietică. URSS-ul s-a distrus din interior după ce „perestroika” a oferit populaţiei posibilitatea să iasă din ţară şi să compare viaţa de acasă cu cea din ţările cu adevărat dezvoltate. Gândul acesta sugerează şi o eventuală componentă politică în „schisma” din cadrul Mitropoliei Moldovei, aproape inimaginabile fără sprijin din afara unei părţi considerabile din conducerea Mitropoliei şi din afara Moldovei. Greşeala sau, poate, vina cea mare a AIE constă în faptul că nu a conştientizat la timp şi în măsură deplină importanţa acestui ultim segment legislativ în procesul de liberalizare a regimului de vize, care este expresia cea mai reală şi cea mai pe înţelesul oamenilor a procesului de integrare europeană a Moldovei şi moldovenilor. Aceasta în pofida lozincii de pe drapelul său care strigă despre integrarea europeană. Nepermis de mult timp, componentele Alianţei s-au complăcut în ciorovăieli interne, în flirturi ieftine şi populiste cu proprii alegători şi cu cei străini, creând în felul acesta teren favorabil pentru oponenţii vectorului european. Votată sau respinsă clar de demult, moldovenii demult ar fi uitat şi de lege, şi de certurile legate de ea. În mare parte, AIE a repetat comportamentul din preajma referendumului constituţional din septembrie 2010 privind modificarea procedurii de alegere a şefului statului. Referendumul, iniţiat de guvernare, a fost câştigat de opoziţie, pentru că guvernarea nu s-a îngrijit să promoveze mesajul comun, nu mesaje separate, să-l combată pe cel al opoziţiei, să dialogheze, elementar, cu oamenii. Nici atunci, nici acum AIE nu a găsit de cuviinţă sau nu a avut capacitatea să explice oamenilor rostul legii vizate, necesitatea ei. Nu a explicat, poate, pentru că nici ea nu ştie ce va face pentru a spulbera îngrijorările, sincere şi fireşti, ale unei părţi din populaţie privind eventualele efecte negative ale adoptării. Guvernarea a lăsat populaţia pe mâna doar a oponenţilor şi adversarilor legii, care a folosit un prilej potrivit pentru ea de radicalizare a mesajului. Din aceste motive, şi acum, şi atunci, efectul tensionării relaţiilor în societate trebuie pus în mare parte pe seama guvernării. Legea care se referă la corupţie, votată în pachet vinerea trecută, nu a avut parte nici de a mia parte din discuţiile pe marginea legii antidiscriminării. Iar un sondaj foarte recent al experţilor americani arăta corupţia la nivel guvernamental drept cea mai mare problemă a Republicii Moldova... [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]