Varșovia, 23 ianuarie 2020
Articol
în legătură cu celebrarea
Zilei Internaționale a Comemorării
Victimelor Holocaustului
La douăzeci și șapte ianuarie 1945 soldații sovietici au eliberat lagărul german nazist de exterminare KL Auschwitz. Ceea ce au găsit acolo până astăzi trezește groază cumplită și reflexul condamnării morale absolute.
Aproape 7 mii de prizonieri și-au recăpătat atunci libertatea. Mai devreme, între 17-21 ianuarie, aproximativ 56 mii de prizonieri au fost scoși din KL Auschwitz și în devastatoarele marșuri ale morții au mers în adâncul teritoriului celui de-al treilea Reich. În lagăr au rămas oameni-umbre, mutilați definitiv de torturi fizice și psihice imaginabile. Ca prin minune, au supraviețuit condițiilor de viață inumane, foametei, înghețului, bolilor, muncăi peste puteri, bătăilor fără milă și asmuțirii câinilor, strigătelor și insultelor. Unii din ei au fost victime ale experimentelor medicale criminale. Zilnic vedeau moartea tovarășilor săi de suferință: bărbaților, femeilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilități și copiilor. Au fost martori a numeroase execuții – inclusiv a celor pe care soldații SS le efectuau pentru amuzament crud. O parte din prizonieri era forțată să transporteze cadavrele oamenilor uciși în camerele de gazare și să le ardă în crematorii. Cu conștiința, că pe ei îi așteptă aceeași soartă.
Aceasta este doar o scurtă descriere a iadului pe pământ, care a fost Konzentrationslager Auschwitz – locul în care au fost exterminați peste un milion de evrei și mii de victime de alte naționalități, inclusiv polonezi, rromi, sinti și prizonieri de război din Armata Roșie. Aceeași soartă au întâmpinat milioane de evrei uciși în alte lagăre de moarte naziste germane: în Treblinka, Sobibor, Bełżec, Kulmhof, Stutthof și alte zeci de lagăre. Autoritățile celui de-al treilea Reich au planificat și implementat exterminarea completă a poporului evreu. De aceea au creat o rețea de lagăre care funcționau ca adevărate fabrici de moarte. Omorurile se effectuau acolo după modelul activităților industriale – sute și mii, în mod eficient, ținând cont de timpul și costurile transportului, păstrând documentație detaliată. O dezumanizare și umilire a milioane de victime nevinovate atât de extremă nu a mai existat până atunci.
Este dificil de scris, de citit, de vorbit despre aceasta ... În cartea biblică a Eclesiastului găsim cuvintele: Căci unde este multă ințelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere. Totuși trebuie să facem efortul acesta. Trebuie să transmitem aceste cunoștințe noilor generații. Chiar și cu prețul suferinței care ele ne aduc. Trebuie să construim viitorul lumii pe baza unei înțelegeri profunde a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 75 de ani în inima Europei și despre ce povestesc până acum martorii oculari. Să fie un avertisment etern și ceea ce s-a întâmplat cu națiunea descendenților lui Leibniz, Goethe, Schiller și Bach – când a fost infectată cu virusul mândriei imperiale și al disprețului rasist. Nu trebuie să uităm și că ultimul pas decisiv către cel de-al Doilea Război Mondial - fără care nu ar exista tragedia Holocaustului – a fost acordul secret între Hitler și Stalin din 23 august 1939. El asuma privarea de libertate și suveranitate a țărilor din Europa Centrală și de Est, iar cooperarea strânsă a celor două regimuri totalitare inițiată în acel moment a durat până în ultimele ore înainte de atacul prin care Germania nazistă a surprins URSS la 22 iunie 1941.
Adevărul despre Holocaust nu poate să moară. Nu poate fi distorsionat sau instrumentalizat în orice scop. În numele sfintei amintiri despre exterminarea evreilor și din respect față de celelalte victime ale totalitarismelor din secolul XX – nu putem și nu vom tolera acest lucru. Nu vom înceta să depunem eforturi ca lumea să țină minte despre această crimă. Și ca nimic asemănător să nu se mai repete.
Misiunea de a dezvălui adevărul despre Holocaust și de a sprijini evreii amenințați de exterminare a fost preluată foarte devreme de către mișcarea de rezistență poloneză. Statul Subteran Polonez creat pe pământurile noastre ocupate a încercat să îi protejeze pe toți cei care până de curând erau cetățeni ai Poloniei independente. În septembrie 1940, acționând în acord cu autoritățile subterane, un ofițer al Armatei Poloneze, Witold Pilecki, în mod intenționat a permis să fie închis în KL Auschwitz. A fugit în aprilie 1943, iar ulterior a transmis un raport despre ce se întâmpla acolo. Iată un fragment: „Bolnavii [de tifos], inconștienți și aproape însănătoșiți (...) au fost încărcați în mașini și duși (...) la camerele de gazare. (...) Un băiețel de opt ani i-a cerut soldatului SS să-l lase. A îngenuncheat în fața lui pe pământ. Soldatul SS l-a lovit în stomac și l-a aruncat în mașină ca pe un țânc”. De asemenea, Jan Karski, emisarul autorităților poloneze din emigrare, cu propriii ochi a urmărit atrocitățile care aveau loc în ghetoul de la Varșovia și în lagărul german de tranzit din Izbica. El a pregătit un memorandum privind genocidul german sistemic al evreilor. Din decembrie 1942, le-a prezentat multiplicatorilor de opinie și celor mai înalte autorități ale Aliaților. Mai devreme generalul Władysław Sikorski, prim-ministrul guvernului polonez de la Londra, a adresat Aliaților o notă adoptată în ședința Consiliului de Miniștri din 6 iunie 1942. El a relatat în ea: „...exterminarea populației evreiești are loc în proporții incredibile. În orașe precum Vilnius, Lviv, Kołomyja, Stanisławów, Lublin, Rzeszów, Miechów, zeci de mii de evrei sunt uciși. În ghetourile din Varșovia și Cracovia, Gestapo efectuează zilnic execuții în masă. (...) Evreii din Polonia suferă cele mai cumplite persecuții din istoria lor."
În același timp, Statul Polonez Subteran a creat un Consiliu pentru Ajutorul Evreilor pe lângă Delegația Guvernamentală în Patrie. Datorită ei aproape 50 mii de oameni au obținut documente, adăpost, bani și îngrijiri medicale. Diplomații polonezi organizau evadările evreilor către teritorii necontrolate de Germania nazistă. Un procent semnificativ de supraviețuitori ai Holocaustului își datorau viața miilor de polonezi Drepți Între Popoare. În povestirile noastre de familie, în documentele istorice și literare amintirea despre multe persoane de origine evreiască ascunse în mansarde, beciuri și hambare este încă vie. Despre oferirea unei mese modeste evreilor refugiați sau indicarea unei căi de evadare sigură. Și trebuie să știți că în Polonia ocupantul german pedepsea cu moartea fiecare gest de acest fel. S-a întâmplat de sute de ori. Printre milioane de polonezi au existat și oameni care aveau posibilitatea să-i ajute pe evrei să se ascundă, dar nu au fost în stare să-și depășească frica pentru viețile proprii și ale celor apropiați. Au fost și dintre acei, care, din motive josnice, au predat evreii autorităților germane de ocupație sau au comis acte rușinoase față de aceștia. În circumstanțele dramatice din acea perioadă sistemul de justiție al Statului Polonez Subteran i-a condamnat și i-a pedepsit cu moartea pe acești infractori.
Lagărele germane naziste de concentrare construite în Polonia ocupată au fost și rămân în continuare pentru noi o umilință insuportabilă. Ele reprezintă o negație puternică a culturii și istoriei noastre milenare, a spiritului polonez de libertate, toleranță și solidaritate. Genocidul evreilor, deși a avut loc aproape în întraga Europă, a fost o lovitură deosebit de severă pentru statul polonez – multiconfesional și multinațional de-a lungul secolelor. Comunitatea evreiască din Polonia dinainte de război a fost una dintre cele mai numeroase din întreaga istorie a acestei națiuni. Din cele 6 milioane de cetățeni ai Republicii Polone, care au murit ca urmare a celui de-al doilea război mondial (peste o cincime din totalul populației), 3 milioane erau evrei polonezi. Și anume ei au constituit cel mai mare grup de victime ale Holocaustului. Comunitatea evreiască, care a trăit și s-a dezvoltat pe pământurile noastre timp de aproape zece secole, în câțiva ani a dispărut aproape în întregime. Polonia a pierdut brusc mii de creatori de cultură, cercetători, medici, avocați și oficiali, antreprenori, meșteri, comercianți și alți specialiști apreciați de origine evreiască. Printre cei uciși au fost soți, prieteni, vecini și colegi de serviciu ai persoanelor cu rădăcini non-evreiești. În orașele noastre este vie memoria despre martiriul evreilor adunați de ocupantul german în cartiere-închisori, adică în ghetouri. Au rămas doar câteva sinagogi de dinainte de război, care astăzi slujesc ca case de rugăciune. Idișul și ebraica nu mai răsună în clădirile nedistruse ale școlilor religioase evreiești sau ale băilor rituale. În granițele actuale ale Poloniei există aproape 1.200 de cimitire evreiești identificate, dar nu are cine vizita mormintele de acolo. Lucrări de artă și de artizanat, cărți străvechi, lucrări de tipar și manuscrise ale savanților, scriitorilor și compozitorilor evreiești au fost distruse irevocabil.
Istoria evreilor din Polonia, precum și a lumii lor anihilate o povestim acum prin publicații și conferințe științifice, festivaluri, expoziții, concerte și monumente, în cadrul activității instituțiilor științifice de stat și instituțiilor culturale, precum muzee, teatre, arhive și biblioteci. Treptat comunitățile religioase, organizațiile comunitare, editurile și revistele evreiești sunt readuse la viață. Susținem aceste acțiuni, deoarece în relatarea despre evreii polonezi și martiriul lor nazismul german nu poate deține ultimul cuvânt.
Comemorarea unei astfel de tragedii, precum a fost nimicirea evreilor, ar trebui să fie un element important și durabil al educației pentru pace. Ca o povestire care pătrunde profund în inimile oamenilor, dărâmând bariere de prejudecăți, de dezbinare și de ură. Ar trebui să fie o lecție despre cum să acorzi înțelegere și să acorzi ajutor celor care sunt cei mai afectați de soartă.
Anume în acest spirit vom marca Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului. Prin decizia Adunării Generale a ONU de 15 ani această zi este marcată odată cu comemorarea eliberării KL Auschwitz. De aceea peste patru zile pe teritoriul Muzeului de Stat Auschwitz-Birkenau din Polonia – în locul unde este împrăștiată cenușa a peste un milion de victime ale Holocaustului – ne vom întâlni cu liderii și înalții reprezentanți ai țărilor din întreaga lume. Ne vor însoți supraviețuitorii în etate. La 75 de ani de la sfârșitul simbolic al exterminării vom depune mărturie despre adevăr. Împreună vom face apel la pace, dreptate și respect între națiuni.
Veșnică amintire și plecăciune celor executați în KL Auschwitz!
Veșnică amintire și plecăciune Victimelor Holocaustului!
Președintele Republicii Polone
Andrzej Duda
--------
DIȘCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.