Majoritatea instituţiilor publice şi clădirile de menire socială din ţară nu dispun de rampe de acces, iar acest fapt împiedică persoanele cu dizabilităţi să devină mai active în viaţa socială, dar şi să poată să-şi realizeze cele mai elementare necesităţi, cum ar fi o vizită la medic. Persoanele cu dizabilităţi întâmpină aceleaşi probleme când vine vorba de a se deplasa pe străzi, cu transportul public sau să urce în ascensor. Probleme au fost enunţate în cadrul unui atelier de lucru desfăşurat în cadrul unei conferinţe internaţionale dedicate împlinirii a 5 ani de la ratificarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi, transmite IPN.
Directorul executiv al Asociaţiei obşteşti „Motivaţie”, Igor Meriacre, a menţionat că aspectul legat de accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilităţi este unul foarte important, pentru că în lipsa accesibilităţii, se îngrădeşte, în primul rând, dreptul de a duce o viaţă normală şi mai apoi dreptul de a fi o persoană activă care se implică în varii activităţi sociale. Igor Meriacre a precizat că, pe final de atelier, vor fi formulate un şir de recomandări care ulterior vor fi transmise către autorităţi.
Participanţii la atelier au prezentat situaţia la acest capitol din oraşul Edineţ, precizând că, de fapt, aceleaşi constatări sunt valabile, practic, pentru toate localităţile. Ludmila Golteanova, membră a Asociaţiei „Vivera”, a declarat că ea, fiind persoană în cărucior, a făcut împreună cu alţi colegi o evaluare a obiectivelor cu menire socială. Ca rezultat s-a constat că majoritatea instituţiilor nu sunt dotate cu rampe de acces, iar, dacă acestea există, atunci au fost făcute pentru bifă. De regulă, acestea nu sunt de lăţimea necesară, iar unghiul de înclinare face dificil accesul, fiind prea mare. O altă problemă ţine de faptul că o bună parte din ele nu au nici balustradă.
Ludmila Golteanova a declarat că lipsa accesului sau accesul defect se constată la obiectivele care sunt extrem de necesare pentru persoanele cu probleme de sănătate – farmacii, clinici etc. Aceeaşi problemă este şi cu transportul. Persoanele în cărucior nu au cu ce se deplasa. În oraş a fost instituit un taxi social, autorităţile locale oferind o maşină care efectuează călătorii gratuite, însă aceasta nu a fost adaptată pentru persoanele în cărucior.
Un alt participant la atelier, Andrei Zorea, care este din capitală, a declarat că a depus eforturi enorme ca să-şi găsească un cărucior electric performant pentru a se deplasa mai uşor, însă s-a confruntat cu o altă problemă. Tânărul nu poate intra în ascensor, pentru că uşile sunt înguste. Andrei Zorea a apreciat aspectul modern al troleibuzelor din capitală, dar aceasta îl ajută puţin, pentru că în zona unde locuieşte circulă doar autobuze total neadaptate nevoilor unor oameni ca el şi atunci fără ajutorul cuiva nu se descurcă. La fel de dificilă este deplasare cu transportul interurban.
Potrivit unui raport al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor din 2014, aproape 70% din instituţiile publice şi clădirile de menire socială din ţară nu dispun de rampe de acces pentru persoanele în cărucior. Totodată, mai multe prezentări ale societăţii civile arată că 99% dintre instituţii nu au acces pentru persoanele cu deficienţe locomotorii.
