Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
Materialul nr.7 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
În aceşti 22 de ani, Republica Moldova a ezitat să efectueze reforme profunde în domeniul justiţiei. Sunt 22 de ani ai ezitărilor strategice. Reforma judiciară a fost mereu ostaticul ambiţiilor politice, iar încercările constante ale politicienilor de a controla justiţia este cea mai mare problemă care urmează a fi depăşită.
Reformă conservată
Alexandru Tănase, preşedinte al Curţii Constituţionale, ministru al justiţiei în perioada 2009-2011, susţine că lipsa, sau mai degrabă conservarea unei reforme judiciare profunde a împiedicat construirea unui stat de drept veritabil.
„În aceşti 22 de ani de independenţă, Republica Moldova a încercat o reformă profundă a justiţiei, care a fost stopată odată cu venirea la putere a comuniştilor în 2001, când a fost distrus totalmente sistemul judecătoresc, prin epurări masive ale persoanelor care aveau şi pregătire profesională, dar şi integritate morală ca să fie judecători”, susţine ex-ministrul. Potrivit lui, după 2001 sistemul judecătoresc a încheiat un târg cu puterea şi astfel guvernanţii au tolerat orice abuzuri în sistem în schimbul deciziilor favorabile date de judecători puterii.
Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului din Moldova (CReDO), consideră că în aceşti 22 de ani de independenţă domeniul justiţiei indiscutabil a evoluat, dar au rămas multe carenţe.
„În această perioadă Moldova a parcurs un drum important, care deja este ireversibil. Spre regret, în prezent nu putem vorbi despre transformări şi evoluţii care sunt apreciate înalt de beneficiarii sistemului de justiţie, pentru că încrederea în serviciile de justiţie este joasă, iar experţii constată în continuare multe carenţe în funcţionarea sistemului. Însă, chiar şi aceste schimbări nu ar fi fost realizate fără asistenţa tehnică (expertiza, experienţa împărtăşită) şi financiară (comparabil cu buget de stat anual) a ţărilor UE şi a instituţiilor europene internaţionale”, susţine Sergiu Ostaf.
Una din cele mai importante scăpări în privinţa sistemului de justiţie moldovenesc, după părerea lui Sergiu Ostaf, este faptul că nu s-a aplicat lustraţia profesională pentru judecătorii şi procurorii care s-au compromis personal şi, prin urmare, au compromis sistemul de justiţie. „Se cunoaşte că sistemul de justiţie parţial este dominat puternic de interesele corporative de autoprotecţie, susţinute din afara de grupurile economice şi politice. S-au tolerat un număr substanţial de persoane cu trecutul compromis şi cu viziuni regresive pentru dezvoltarea unui sistem modern şi responsabil. În continuare, sistemul nu reuşeşte să propulseze în funcţii şi poziţii de leadership persoanele cu viziuni şi determinare incontestabilă pentru a facilita o schimbare profunde din interiorul sistemului”.
2009 – startul unei reforme judiciare
Alexandru Tănase menţionează că odată cu 2009 s-a dat startul unei reforme judiciare. „Eu cred că dacă acele prevederi care au fost incluse în primul program de guvernare ale alianţei vor fi duse la bun sfârşit, sigur s-ar putea ca Republica Moldova să aibă o justiţie cu totul altfel”, opinează fostul ministru, care însă subliniază că din păcate, ultimii doi ani de zile s-a renunţat la acţiuni de reformă, s-a lansat mimarea unei reforme judiciare, lansarea a tot felul de strategii şi planuri de acţiuni, care nu vor avea nicio finalitate.
„Politicienii trebuie să trateze foarte responsabil această chestiune şi să nu transforme problemele din justiţie în subiect de competiţie sau răfuială politică”, consideră Alexandru Tănase.
Sergiu Ostaf menţionează că sistemul de justiţie din Moldova a cunoscut o transformare instituţională de esenţă şi, totodată, o evoluţie substanţială. În acelaşi timp, procesul de transformare nu a fost realizat consecvent şi cu fermitate până la capăt. Inconsecvenţele transformărilor au cauzat stagnare şi vulnerabilităţile procesului de transformare au fost exploatate atât din afara sistemul, de grupuri politice şi oligarhice, cât şi din interiorul lui, prin dominaţia intereselor corporativ-profesionale conservatoriste.
„Prin urmare, calitatea justiţiei este apreciată foarte critic, încrederea justiţiabililor în sistemul de justiţie este nesatisfăcătoare, profesioniştii oneşti din sistem se confruntă cu ameninţări şi riscuri şi beneficiarii serviciilor de justiţie o consideră greu accesibilă sau chiar inexistentă”, spune Sergiu Ostaf.
Împrospătarea corpului judecătoresc
Alexandru Tănase susţine că justiţia are nevoie de o împrospătare a corpului de judecători. „Fără aceasta, nicio reformă nu va avea rezultat. Este nevoie ca în justiţie să aibă loc o schimbare în cel puţin 70% din corpul de judecători pentru a crea o masă critică favorabilă reformei. Împrospătarea ar fi un proces de înlocuire a corpului de judecători cu oameni cu totul de altă formaţie, care au vorbesc limbi străine, care au şcoli mai bune, care nu au fost afectaţi de virusul corupţiei”, crede fostul ministru.
Directorul CReDO crede că autonomia şi independenţa sistemului judecătoresc şi a procuraturii sunt principalele acţiuni care trebuie să fie făcute de către autorităţi. De asemenea, Sergiu Ostaf susţine că este nevoie şi de extinderea aplicării sancţiunilor pentru încălcări de etică profesională şi trebuie să se intensifice eforturile de constatare a incompatibilităţilor.
Domeniul justiţiei – văzut dinafară
Alexandru Tănase spune că la diferite etape, din exterior Republica Moldova era văzută diferit. „Până la 2001, Moldova a fost plasată de către parteneri occidentali ca un model al reformei judecătoreşti, dar lucrurile s-au schimbat după 2001, când s-a renunţat la structura de organizare judecătorească care există la acel moment, s-a renunţat la concepţia reformei judiciare şi de drept şi care a fost adoptată în 1994, odată cu actuala Constituţie. Cred că acesta este cel mai mare eşec al actualei guvernări: că nu s-a reuşit să se revină la acel concept al reformei judiciare care a stat la baza actualei Constituţii, dar s-a mers cu paşi sporadici necoordonaţi între ei. Astfel, percepţia din afară este una destul de tristă”, a menţionat Alexandru Tănase.
Şi Sergiu Ostaf susţine că sistemul justiţiei care include sistemul judecătoresc şi a procurorilor este perceput foarte critic din afară. Hotărârile sunt foarte imprevizibile la fel ca şi stabilitatea acestora. Termenii de administrare a justiţiei sunt nerezonabil de lungi, ceea ce creează temeri justificate de garantare a investiţiilor şi proprietăţilor. „Se cunoaşte gradul înalt de corupţie în sistemul judecătoresc, existenţa influenţelor inadmisibile din afară asupra justiţiei”, spune reprezentantul societăţii civile. Potrivit lui, justiţia în starea ei actuala este perceputa ca una din principalele impedimente în realizarea progresului de integrare europeană a Republici Moldova.
Irina Ţurcanu, IPN
august, 2013
