De ce Rusia se poarta cu Moldova ca şi „câinele grădinarului?”. Interviu Info-Prim Neo cu expertul independent rus Dmitrii Danilov, din ciclul „19 ani de Independenţă”

- Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo: Se crează impresia că Federaţia Rusă se comportă în raport cu Republica Moldova, Independentă, ca şi „cânele grădinarului”: nici lui nu-i priesc legumele şi nici altora nu le permite să le guste. Rusia nu este nici în relaţiii bune, nici în relaţii rele cu Moldova. Prin ce se explică faptul că ea preferă deja de 19 ani să folosească „laţul conflictului transnistrean”, deşi a putut să obţină întreaga Moldovă în calitate de aliat? Republica Moldova a fost cea mai aproape de Rusia, comparativ alte republici ale Uniunii Sovietice după criteriile religiei, limbii, culturii. Şi astăzi 99,9 la sută din populaţia Moldovei vorbeşte liber limba rusă, unii poate mai bine decât limba maternă. Nu s-a ţinut cont de aceşti factori, căutându-se permanent anumite pretexte pentru deteriorarea realaţiilor. Acestea s-au ameliorat întrucâtva atunci când la Chişinău a apărut actuala guvernare. Însă oamenii care urmăresc aceste procese au putut prezice cu uşurinţă că ele se vor înrăutăţi în orice condiţii. Vă rog să mă credeţi, este o impresie nu doar a mea personală. Se pare că în cadrul procesului de modernizare a Rusiei despre care aţi vorbit, pot apare anumite şanse că Federaţia Rusă va schimba modelul de relaţii bilaterale cu Republica Moldova. Anterior am avut parte de presiune militară, acum – economică. Dacă Rusia vrea să influienţeze, ea ar putea s-o facă într-o formă mai atractivă. Şi atunci realţiile vor fi mai confortabile, mai avantajoase economic. Însă Rusia a ales o cale incorectă pentru interesele sale.

 - Dmitrii Danilov:  Vreau să vă „bucur”: Republica Moldova nu este singura ţară din spaţiul post-sovietic, în raport cu care, în opinia mea, Rusia a avut o politică incorectă. Politica ei în acest spaţiu a fost mai mult fără forme şi conţinut. Mai întâi, noi am afirmat că aceasta este politica divorţului civilizat. Mai apoi spaţiul CSI s-a transformat într-o tablă de poker, la care preşedintele Elţin a încercat să exercite influenţă asupra partenerilor, dar şi aceştia au încercat să influenţeze asupra Rusiei în contextul semnării unor acte de care nu înţeleg de ce avea nevoie Rusia. Toată această politică post-sovietică era neproductivă care i-a revenit drept moştenire lui Vladimir Putin, când a venit la putere.

Dar trebuie să spunem că şi Putin nu a venit din vacuum şi el a fost un produs al epocii şi al sistemului. Politica administrativă practicată la acel moment era suficient de obişnuită şi înţeleasă. Aceasta consta în utilizarea unei chestiuni sau unui conflict în calitate de instrument. Sunt jocuri politice şi ele sunt înţelese. De ce nu, dacă ai un scop de atins? Ulterior, însă, s-a dovedit că CSI nu funcţionează, că obţinând ceva într-o anumită direcţie, imediat pierdem în alta.

Prima reorientare efectuată la un anumită etapă a dat prioritate relaţiilor bilaterale cu statele CSI. Dar iarăşi nu s-a schimbat nimic, până în ultimul moment. Pentru că nu era vorba de un produs comun, de valori noi, se trăgea funia când într-o parte, când în alta. Situaţia a fost caracteristică nu doar pentru ţările CSI, dar şi pentru cele din Europa Centrală şi de Est. Acum şi aici se întâmplă o reevaluare a lucrurilor. În calitate de experţi, noi mult timp am luptat să demonstrăm că nu poţi avea un partener interesat pentru o perspectivă mai îndelungată, dacă îi frângi mâinile, pentru că el va tinde totdeauna să se elibereze din strânsoarea ta. „Dacă doriţi ca cineva să se elibereze de voi, procedaţi aşa cum procedaţi, dacă nu, trebuie căutată altă bază pentru relaţii”.

Acum această conştiinţă vine. În primul rând, trebuie ridicată atractivitatea Federaţiei Ruse. În al doilea, a crescut foarte mult factorul social-cultural, la nivelul programelor guvernamentale. Cooperarea culturală, umanitară nu doar se declară, ea devine un factor real al politicii ruse, inclusiv în spaţiul post-sovietic. În al treilea rând, s-a înţeles că stabilitatea statelor post-sovietice, iar acesta este un interes important al Rusiei, nu poate fi asigurată doar prin susţinerea elitelor acestor state. Procesele derulate explodează situaţia. Aşa s-a întâmplat în Ucraina, în Georgia, în Kîrgîzstan, în Moldova.

Stabilitatea nu trebuie înţeleasă ca stabilitatea regimurilor, ci ca stabilitate în dezvoltarea ţării respective. Şi iarăşi trebuie de introdus corectări, de pus accentul pe parteneriate reale. Da, Rusia este vinovată în multe privinţe, dar şi în acest caz, ca şi în altele, nu există doar un singur vinovat. În Rusia a apărut o nouă înţelegere, dar nu există o nouă strategie în raport cu Moldova. Dar cine o are? Are oare Moldova o strategie în raport cu Rusia? Cu regret, pot constata că nu este. Dacă spuneţi că Rusia foloseşte conflictul în calitate de instrument, pot cădea de acord cu aceasta. Problema însă, de fapt, constă în altceva, în lipsa strategiilor din ambele părţi. Şi că Rusia se află într-o situaţie complicată.

Comportamentul Rusiei de azi este este o urmare a politicii de ieri şi nu o manifestare a celei de azi. Spun aşa pentru că interesul de bază al Rusiei este ca statalitatea Moldovei să se constituie. Dar cum să reglementăm conflictul? Desigur, se dorseşte ca acesta să fie soluţionat. Doar că nu se ştie în ce mod să se producă această reglementare. Credeţi că Rusia este interesată în independenţa Transnistriei? Admitem. Dar cine va asigura independenţa reală a Transnistriei în caz că Moldova va fi de acord cu aceasta? Să presupunem că mâine va fi reînviat Formatul 5+2, iar Preşedintele şi Parlamentul vor spune: „Gata, ne-am saturat, recunoaştem independenţa Transnistiriei”. Ce se întâmplă mai apoi? Cine va plăti? De unde se vor lua banii? Care vor fi legăturile regionale? Vor fi posibile relaţiile la un nou nivel între Moldova şi Transnistria? Cum se va dezvolta statul Republica Moldova pe acest fundal? Adică, un complex de probleme.

Un stat unitar? Nu poate Rusia susţine această idee din moment ce este clar că ea nu are sorţi de izbândă. Transnistria nici într-un mod nu va accepta ideea unificării. Şi cu cât timpul trece, cu atât este mai greu, adică toate variantele sunt proaste, nereale, o strategie nereală. Din acest considerent Rusia este interesată în stabilitate, în reglementarea conflictului ca parte a stabilităţii, dar Rusia nu dispune de reţete.

Notă Info-Prim Neo: Interviul de mai sus face parte din dialogul pe care un grup de jurnalişti moldoveni l-a avut cu Dmitrii Danilov, aflat în Moldova la invitaţia Asociaţiei pentru Politică Extrernă în calitate de expert independent. Dmitrii Alexandrovici Danilov este şef de secţie la Institutul pentru Securitate Europeană al Academiei de Ştiinţe al Federaţiei Ruse.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.