logo

Victoria Sanduța: Eu aș vrea ca sloganul reformei în justiție să fie „Oameni de bună credință în funcții cheie”. Interviu IPN


https://ipn.md/public/index.php/ro/victoria-sanduta-eu-as-vrea-ca-sloganul-reformei-in-7978_1079837.html

Cum și dacă se ajunge la complicitatea judecătorilor față de politic? Care din cele trei categorii: judecători, avocați, procurori, sunt mai mult supuse intimidării, imixtiunilor? Din partea cui vin? Cum apreciază actuala componență a CSM? Este aceasta capabilă să facă curățenie în sistem, să apere judecătorii? Există corupție în sistemul judecătoresc? Cine pe cine corupe? Sunt sau nu o mare parte din judecători, procurori și avocați, parte a mecanismului injustiției? Răspuns la aceste și alte întrebări – în interviul Sabinei Rebeja cu judecătoarea Victoria Sanduța, președinta Asociației „Vocea Justiției”.
---


– IPN: Doamna Sanduța, dumneavoastră ați apărut cumva în atenția publicului, a presei, în iulie 2019, când ați spus public, în ședința CSM că ați fost supusă presiunilor din partea superiorilor dumneavoastră. Tot atunci, i-ați numit pe membrii CSM „complici ai regimului Plahotniuc” și le-ați cerut demisia. Ce înseamnă pe atunci ca un judecător sau un membru CSM să fie complice a lui Vladimir Plahotniuc?

– Victoria Sanduța: În interiorul oricărei profesii trebuie să activezi ceva timp pentru ca să înțelegi unde sunt vulnerabilitățile sau slăbiciunile. Una dintre ele este volumul excesiv de lucru. Acest volum excesiv de lucru, după mine, este creat artificial, datorită, în cel mai bun caz, incompetenței Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), organul de autoadministrare a sistemului judecătoresc care este împuternicit să exercite o bună administrare a justiției. O bună administrare a justiției ar însemna furnizarea unei justiții de calitate față de care nu sunt pretenții sau pretențiile nu sunt așa de mari cum sunt ele în prezent. Din momentul ce există o lipsă atât de mare a încrederii cetățenilor în justiție, rezultă că sistemul este prost administrat. […] Fiind în interiorul sistemului, mi s-a creat impresia, cu regret, că această vulnerabilitate a fost creată nu din incompetență, ci intenționat de către membrii CSM care, sunt subordonați politicului, și aici o spun cu mare părere de rău. […] Consiliul a acceptat această poziție de subordonare față de cele două puteri în stat, dar de unde știu că a acceptat, pentru că asta s-a văzut. Chiar și cazul Domnicăi Manole, care a luat o decizie care a fost cu puternică conotație politică, ea a fost exclusă din sistem de către cine? Nu de către legislativ, executiv, că ei nu pot să facă acest lucru, dar a fost exclusă de către cei care trebuiau să o protejeze, adică de Consiliul Superior al Magistraturii. Nici măcar nu a fost credibil motivul excluderii și nici legal nu a fost, așa cum s-a dovedit ulterior.

– IPN: Cum credeți că se ajungea la această complicitate? Prin presiune, mită sau totuși un fel de supunere inexplicabilă, lucru care nu ar trebui să fie caracteristic unui om care promovează buchea legii?

– Victoria Sanduța: Nu există așa ceva ca – supunere inexplicabilă. Noi suntem oameni și suntem vulnerabili, în primul rând, la factorul material și posibil că au existat tot ce ați numit dumneavoastră: și mită, și trafic de influență. Trafic de influență mă refer nu doar pentru bani, influența poate fi și pentru anumite avantaje. Nu doar avantaje personale, dar avantaje, de exemmplu, pentru membrii familiei. Același cumetrisem, nănășism, nepotism, prietenie de aceasta, moldovenească – toate aceste se numesc „trafic de influență”. […] Corupția înseamnă și îmbogățirea ilicită. Necorespunderea vădită a nivelului de trai al unui judecător sau procuror cu veniturile sale legal declarate, la fel este un indicator al corupției. Și atunci nu există nicio supunere inexplicabilă, totul este explicabil, doar că cei care trebuie să se sesizeze și să examineze, nu o fac. Iată această inacțiune, la fel este condamnabilă […].

– IPN: Ați fost martorul, vreodată, a vreo unor presiuni asupra colegilor dumneavoastră, eventual imixtiuni în activitate? Care din cele trei categorii: judecători, avocați, procurori, sunt mai mult supuse intimidării, imixtiunilor? Din partea cui vin?

– Victoria Sanduța: Colegii mi-au spus cazuri în care au fost presați, intimidați, de către factori de decizie din interiorul sistemului: președinți de instanțe, vicepreședinți, membri CSM, de către judecători de la Curtea Supremă de Justiție sau de la Curtea de Apel. Au fost supuși unor presiuni, pentru a lua anumite decizii pe dosare și i-am încurajat să declare acest lucru, dar, totodată ei înțeleg că atunci când spun că nu au nici un motiv de a declara, pentru că știu sigur că vor avea de pătimit doar ei. Cei care au încercat să intimideze, nu doar că nu vor fi pedepsiți, dar vor fi promovați. Exemplul clasic în acest caz este Mihai Murguleț – judecătorul care a fost exclus din sistem atunci când a denunțat presiunea din partea unui șir larg: toată conducerea judecătoriei Chișinău, președinți, vicepreședinți, sunt șase oameni, șase judecători influenți în sistem. A denunțat influență din partea președintelui Colegiului de Evaluare care era pe atunci vicepreședintele Curții Supreme de Justiție, din partea președintelui CSJ, din partea președintelui Inspecției Judiciare […]. 

– IPN: În ce moment ați simțit că se pune presiune pe activitatea dumneavoastră și de ce anume dumneavoastră credeți că ați devenit o victimă, dacă-mi permiteți, a injustiției?

– Victoria Sanduța: Eu nu am devenit victimă a sistemului pentru că nu m-am lăsat victimizată. Eu în 2019 am fost transferată peste noapte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, de către președintele instanței Radu Țurcanu, care pe atunci mi-a spus că asta s-a făcut la indicația președintelui CSJ, Ion Druță. […].Atunci eu am înțeles că asta s-a făcut din cauza că eu eram un judecător vocal, care vorbea sus și tare care încălca tradiția de atunci, conform căreia judecătorul trebuie să tacă și să examineze dosare și nu este treaba lui să spună care e părerea lui, cum trebuie să fie administrat sistemul, ceea ce este o greșeală de gândire. Fiecare judecător este responsabil de cum activează sistemul judecătoresc pentru că el este membru al Adunării Generale a judecătorilor care este organul suprem de autoadministrare judecătorească și el deleagă alți judecători să gestioneze sistemul în instanțele superioare […].

– IPN: În ce măsură sunteți de acord cu afirmațiile potrivit căreia o mare parte din judecători, procurori și avocați sunt parte a mecanismului injustiției? Dacă da, de ce se întâmplă așa, dacă nu – de ce există această percepție?

– Victoria Sanduța: Da, pentru că noi avem dosare în spațiul public privind avocați care se ocupau cu trafic de influență. Adică, se ocupau cu intermedierea banilor dintre client și judecător sau procuror, iar judecătorul sau procurorul, la rândul lor, vindeau hotărârea sau actul judiciar de care era nevoie și atunci ei toți pot fi numiți actori în procesul acesta de injustiție, evident, dar pot fi numiți și actori în procesul de corupție. De fapt, oricine poate fi actor în procesul de corupție. Probabil, asta se are în vedere când se afirmă așa, dar eu nu generalizez. Nu spun că de faptul că se produce o injustiție sunt vinovați doar avocații sau sunt vinovați doar judecătorii, sau doar procurorii. Este important ca persoanele care exercită funcția de judecător sau procuror să fie oameni de bună credință. Eu aș vrea ca sloganul reformei în justiție să fie anume acesta – „Oameni de bună credință în funcții cheie, în funcții cu rol de decizie în sistemul judecătoresc și în sistemul procuraturii”. Pentru că atunci când există bună credință, persoana niciodată nu o să-și permită să folosească legea, să denatureze legea în folosul propriu său în interesul unui grup mic de persoane [...].

– IPN: De-a lungul anilor miniștri ai justiției, judecători, avocați, procurori au recunoscut că reforma justiției a eșuat? De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Cui îi este frică de o justiție reformată?

– Victoria Sanduța: Evident că există o necesitate acută de...numiți-o „reformă”, numiți-o „îmbunătățire”, numiți-o ”schimbare”. Ceea ce vreau eu acum să spun în public este că această schimbare nu poate să vină din exterior. Ea trebuie să vină din interior și ea o să fie o schimbare adevărată numai atunci când o să vină din interiorul sistemului. Din interior spre exterior, nicidecum invers. Așa cum politicienii vor să reformeze puterea judecătorească, asta este o tentativă de a schimba stăpânul: foștii politicieni pe actualii politicieni care spun că „noi o să decidem care sunt judecătorii integri, cine trebuie dați afară, cine nu trebuie dați afară”. Evaluarea externă este un concept eronat și sortit eșecului din start, după mine. Deci, el nu este un instrument și un mecanism constituțional, în primul rând […].Curățarea sistemului judecătoresc este recunoașterea din interior, noi judecătorii trebuie să recunoaștem că există un mare grad de corupție în interiorul sistemului judecătoresc [...].

– IPN: Poate politicul să ajute la reformarea justiției și să schimbe lucrurile în sistemul judiciar? Și care ar trebui să fie aici rolul societății?

– Victoria Sanduța: Societatea trebuie să fie curajoasă. Dar până la curaj eu cred că și societatea noastră trebuie să recunoască că sunt doritori, care, de obicei, în toate circumstanțele vieții sunt de bună credință, dar când au ei o problemă personală, cumva, buna credință capătă duble standarde și parcă tare ar vrea și ei să se asigure că dosarul cela o să fie soluționat în favoare lor, că tare își fac griji pentru o casă, pentru un teren [...] Societatea tot trebuie să recunoască că actuala clasă politică, dar și judecători sau procurori sunt copia fidelă a societății. Oamenii aceștia tot nu au apărut de nicăieri, tot sunt feciorii cuiva, părinți, frați, surori, nepoți, verișori... Ceea ce ar ajuta, este să nu încerce nici persoana, oricare ea ar fi, societatea în ansamblu trebuie să depună un efort de ceea ce am numit „buna credință”. Dacă ajunge un dosar în judecată, să nu încerce să influențeze. […] Odată ce se va schimbă CSM și încep niște procese ample de schimbare a sistemului judecătoresc, atunci acesta trebuie să stabilească și o relație de colaborare cu politicul, adică legislativul și guvernul. De ce? Legislativul este cel care adoptă legi și atunci când CSM o să constate că există niște impedimente legale, iar unele legi trebuie ajustate pentru ca să funcționeze corect, atunci trebuie să existe consultări cu Parlamentul. Sau, de ce nu, CSM să aibă dreptul de inițiativă legislativă și să propună niște inițiative care să contribuie la ameliorarea situației și, într-un final, la asigurarea unei justiții corecte. […]

– IPN: O întrebare pe care o punem tuturor invitaților noștri, cum poate omul simplu să-și facă dreptate în condițiile actuale ale Republicii Moldova? Aveți un set de recomandări practice, pornind de la experiența dumneavoastră, dar nu numai?

– Victoria Sanduța: Cu siguranță, eu îndemn fiecare cetățean să-și apere drepturile pe căile legale existente. Să nu renunțe înainte de a depune o cerere de chemare în judecată, cu gândul că, „totuna n-o să mi se mai facă dreptate”, nu puteți să cunoașteți acest fapt. Dacă aveți o problemă, depuneți o cerere de chemare în judecată. Dacă aveți o plângere sau o pretenție, dacă ați fost intimidat de către un funcționar public, depuneți o plângere. Depuneți plângere la organele competente, depuneți plângere la șeful din instituția publică respectivă, dacă nu vi se dă răspuns, ei sunt obligați...[...]. Nu este posibil ca într-un final să nu vi se facă dreptate și asta vă pun din experiența proprie care m-am judecat cu propriul sistem în care a fost posibil să demonstrez că dreptatea există și că legea funcționează, dacă crezi în ea.
---

Alte aspecte legate injustiția din țară, cum vede judecătoarea soluționarea problemelor în sistem, dar și cum pot colabora cele trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, pot fi urmărite în varianta video a interviului cu judecătoarea Victoria Sanduța, președinta Asociației „Vocea Justiției”.
---

Interviul este realizat în cadrul proiectului Agenției de presă IPN „Injustiția scoasă la vedere prin mijloace multimedia”.