logo

Comunicat de presă


https://ipn.md/public/index.php/ro/comunicat-de-presa-7542_1082392.html

Coaliția pentru Incluziune și Nediscriminare (CIN) este la un an de la creare. Pe parcursul primului an de activitate s-a reușit a demonstra că societatea civilă din Republica Moldova este abilă de a conlucra  și consolida  eforturile în lupta împotriva discriminării.

CIN își propune și în continuare să contribuie la respectarea, apărarea, promovarea și realizarea mai bună a drepturilor omului în țară, să participe activ la elaborarea, implementarea și monitorizarea cadrului legal și a politicilor de prevenire și combatere a discriminării.

Pentru a consolida eforturile întru aplicarea consecventă a unui cadru legal nediscriminatoriu în Republica Moldova, precum şi promovarea practicilor pozitive internaţionale privind nediscriminarea CIN urmează să stransmită Raportul alternativ în cadrul celui de-al 3-lea ciclu al Evaluării Periodice Universale, unde RM Moldova va fi audiată în cea de 40-a sesiune a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului. Amintim că EPU este un proces condus de către stat, sub supravegherea Consiliului pentru Drepturile Omului, care oferă fiecărui stat posibilitatea să declare ce măsuri a luat pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului pe teritoriul său și pentru a-și îndeplini obligațiile privind drepturile omului, inclusiv prin asigurarea egalitatății, prevenirea și combaterea discriminării.

Un alt Raport alternativ urmează a fi transmit către Comitetul Eutopean pentru Drepturile Sociale. Odată cu ratificarea Cartei Sociale Europene, Moldova și-a asumat angajamentul de a respecta prevederile Cartei și de a o implementa la nivel național prin amendarea cadrului legal ar și crearea mecanismelor eficiente de asigurarea a drepturilor sociale. În acest sens, statul are și obligația anual de a raporta Comitetului realizările în acest sens, iar societatea civilă este în posibilitate de a veni cu comentarii și recomandări asuora situației din țară  și a raportului naționat stransmit de stat. A menționat Secretara CIN Drumea Gheorghina.


Autoare a Raportului alternativ privind punerea în aplicare a cartei sociale europene de republica moldova din partea CIN este Avocata și experta în drepturile omului Doina-Ioana Străsteanu. Acest raport urmează a fi transmis Comitetului European pentru Drepturile Sociale și este o poziție obiectivă asupra asupra celui de-a 16-lea Raport Național cu privire la implementarea prevederilor ratificate ale articolelor 11, 13, 14 și 30 din Carta Socială Europeană, pentru perioada 01/01/2016 - 31/12/2019.


Cu privire la implementarea prevederilor Articolul 11 al Cartei Sociale Europene (dreptul la protecția sănătății), ținem să subliniem că în perioada de referință s-au remarcat un șir de practici discriminatorii în realizarea dreptului la protecția sănătății.

Cele mai dezavantajate grupe sociale, în realizarea acestui drept, rămân a fi femeile, tinerii și femeile cu dizabilități. Deși Guvernul Republicii Moldova depune în continuu eforturi pentru a combate cauzele unor maladii grave, cum ar fi de exemplu cancerul, diabetul zaharat, etc., remarcăm că acestea pe unele segmente sânt incomplete și drept consecință, discriminatorii față de femei. Astfel, testul cistologic papanicolau este gratuit pentru toate femeile de vârstă reproductivă și se efectuaiză o dată la fiecare 3 ani, indiferent dacă femeia are poliță de asigurare medicală obligatorie (statut de persoană asigurată în sistemul medical) sau nu. În caz dacă testul prezintă un rezultat pozitiv, tratamentul medical precanceros menit să prevină dezvoltarea cancerului este disponibil deja doar pentru femeile asigurate, celelalte sânt obligate să achite din cont propriu tratamentul medical. Doar tratamentul cancerului uterin este gratuit pentru fiecare femeie, indiferent de statutul de persoană asigurată în sistemul medical. Având în vedere rezervele acumulate în fondul asigurărilor în medicină, Guvernul R. Moldova ar putea rezolva această situație printr-o reglementare normativă, adăugând în lista tratamentelor asigurate din contul bugetului asigurărilor în medicină și tratamentul precanceros a colului uterin. Un serviciu medical de care au nevoie doar femeile.

Până în prezent pe piața farmaceutică din R. Moldova nu sânt disponibile toate contraceptivele moderne existente pentru femei, Lipsa acestor metode moderne de contracepție lipsesc femeile de dreptul de a alege metoda cea mai oportună pentru a-și proteja sănătatea reproductivă și, drept consecință, plasează femeile în poziție social dezavantajoasă când trebuie să recurgă la contracepții de școală veche, iar în zonele rurale chiar la avort ca metodă de contracepție. Guvernul R. Moldova ar putea rezolva această situație prin reglementarea normativă a sectorului farmaceutic astfel încât importatorii și productorii produselor farmaceutice să fie obligați să pună la dispoziția femeilor-consumatoare, metode moderne și accesibile de contracepție.

Accesul tinerilor activi sexual la metode de contracepție și informație despre sănătatea sexual reproductivă este condiționată este condiționată de prezența reprezentantului legal sau a tutorelui. Contraceptivele le eliberează doar de medicul de familie și doar la adresarea personală sau cu repezentantul legal al minorei. Inclusiv, pentru a obține contraceptivul de urgență necesar unei victime de viol sau abuz sexual. Drept consecință, accesul la contraceptivele de urgență pentru minori este condiționat de acordul oferit de reprezentantul legal (părintele sau tutorele) dar și de informația oferită de medicii Centrului de medicină-legală.. Guvernul Republicii Moldova ar putea reglementa normativ aceste aspecte, făcând posibilă pentru fetele minore să desemneze un adult de încredere, altul decât părintele, în care are încredere și să ofere acel acord informat necesar atât la schimbarea medicului de familie în altă localitate și la accesarea produselor și serviciilor de sănătate sexual-reproductive care să le permită asigurarea protecției sănătății la acelaș nivel cu alte categorii sociale care nu întîmpină astfel de dificultăți.

Cu privire la implementarea prevederilor Articolul 13 al Cartei Sociale Europene (dreptul la asistență socială și medicală), ținem să subliniem că în perioada de referință s-au remarcat un șir de practici discriminatorii în realizarea acestui drept.

În Republica Moldova nu există centre de urgență sau sistem de referire pentru cazuri de violență sexuală, unde victimele ar putea beneficia de asistență medicală și socială. Serviciile pentru victimele violenței sexuale sunt oferite azi doar de organizații neguvernamentale specializate în oferirea asistenței victimelor violenței domestice din resurse acumulate prin granturi / proiecte cu finanțare externe. Guvernul Republicii Moldova trebuie să prioritizeze atât crearea echipelor de reacționare la cazuri de violență sexuală cât și adoptarea procedurilor standard de operare pentru aceste pentru a opri discriminarea acestui grup social (fete și femei victime a violenței sexuale) în acces la servicii de asistență socială și medicală necesare pentru tratament și reabilitare reieșind din specificul acestor infracțiuni.

Cu privire la implementarea prevederilor Articolul 14 al Cartei Sociale Europene (dreptul de a beneficia de asistență socială), ținem să subliniem că în perioada de referință s-au remarcat un șir de practici discriminatorii în realizarea acestui drept.

Astfel, potrivit Legii nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, pensia de urmaş se acordă doar dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii de dizabilitate. Soțul supravieţuitor, va primi 50% din suma pensiei doar dacă suplimentar întrunește următoarele condiții: la momentul decesului întreţinătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare sau a fost încadrat în gradul de dizabilitate sever sau accentuat și a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată şi nu s-a recăsătorit. Această măsură de asistență socială menită să asiste în cazuri grele de viață populația, aruncă în sărăcie în principal copiii și femeile. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să revizui condițiile de acordare a asistenței sociale asigurând accesul egal pentru toate păturile sociale ce se regăsesc în necesitate de a solicita și a obține această asistență, evitând înaintarea unor condiții nejustificate care exclud persoanele în nevoie de asistență.

Cele mai severe exemple, din punct de vedere al drepturilor omului, sânt cazurile de separare a copiilor nou-născuți de mamele lor, femeile cu dizabilități din instituțiile rezidențiale (centrele de plasament temporar al persoanelor cu dizabilități dislocate în mun. Bălți, rl. Edineț, rl. Soroca și or. Cocieri). În cel puțin 3 cazuri, cunoscute societății civile, femeile cu dizabilități au dus sarcina fiind în instituții rezidențiale, fără a beneficia de servicii de asistență socială în pregătirea către sarcină și maternitate, după nașterea copiilor săi separați de nou-născuți și întoarse în instituții, lipsidu-le de dreptul la viața de familie cu copilul lor și posibil cu tatăl copiilor. Guvernul Republicii Moldova trebuie să oprească practicile discriminatorii existente de separare a femeilor cu dizabilități rezidente din instituțiile de stat de copiii lor, când există opțiunea dezinstituționalizării cu oferirea asistenței sociale necesare noii familii.

Cu privire la implementarea prevederilor Articolul 30 al Cartei Sociale Europene (dreptul la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale), ținem să subliniem că în perioada de referință s-au remarcat un șir de practici discriminatorii în realizarea acestui drept față de persoanele cu dizabilități, femeile și fetele rome. Lipsa acomodăriii urbanistice și arhitecturale rămâne a fi o problemă socială majoră care nu doar exclude persoanele cu diazbilități, dar și celelalte grupuri sociale care folosesc temporar sau permanent scaun sau cărucior, dar îi umilesc demnitatea umană și îi discriminează în realizarea drepturilor sociale – economice. Guvernul Republicii Moldova trebuie să asigure reazaliarea practică și eficientă a cadrului normativ existent întru asigurarea acomodării rezonabile urbanistice și arhitecurale pentru încetarea discriminării endemice a persoanelor cu dizabilități. Acel lucru poate fi realizat inclusiv prin oferirea împuternicirilor suplimentare Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității pentru a impune executarea deciziilor sale, cât și revizuirea mecanismului existent de licențiere a verificatorilor și arhitecților în sarcina cărora este pusă realizarea proiectelor de construcții și reconstrucții urbanistică și arhitecturală.


Atât în perioada de referință, cât și azi, femeile şi fetele rome constituie unul dintre cele mai defavorizate grupuri sociale din Republica Moldova. Poziţia vulnerabilă a acestora spre excluziune socială este determinată de interacţiunea mai multor factori discriminatorii cum sânt genul, clasaa socială, etnia, rasa, dar și a practicilor existente în comunitate, bazate pe tradiţii, cultură şi atitudini patriarhale. Toate acestea în cumul determină statutul şi rolul femeilor și a fetelor rome în cadrul comunităţilor cărora le aparțin (inclusiv în gospodăriile casnice şi relaţiile familiale), dar şi în societate la general. Toţi aceşti factori condiţionează inegalitaatea în accesul grupului respectiv de femei la serviciile disponibile publicului şi la rezultatele bunăstării sociale.Discrepanța dintre realitate și cadrul normativ devine carte de vizită pentru Republica Moldova, fiind multor domenii în vare sânt vizate grupuri sociale vulnerabile. Guvernul Republicii Moldova trebuie să acorde o atenție sporită măsurilor pozitive de realizare practică eficientă a politicilor de stat, mai cu seamă să aloce resurse financiare suficiente pentru realizarea Planurilor de Acțiuni adoptate, propunându-și termeni reali și conclucrare cu parteneri interni și externi ce sprijină eforturile Guvernului de implmenetare în viață a măsurilor propuse.  

Acestea sunt doar o parte din recomandările incluse în raport.

Raportul alternativ din partea CIN în cadrul celui de-al treilea ciclu al Evaluării Periodice Universale a fost elaborat de Dumitru Russu. Raportul include în sine constatări și recomandări cu privire la angajamentele statului asumate în vederea combaterii discriminării și asigurării egalității.

La capitolul e
xecutării obligației pozitive a statului de a combate infracțiunile motivate de ură (în continuare `IMU`) R.Moldova înregistrează una din cele mai mari carențe. Statul și-a asumat obligația de dezvoltarea cadrului legal în conformitate cu standardele internaționale, precum și aplicarea efectivă a principiului supremației legii în realizarea actului justiției, însă la acest capitol se înregistrează restamță atît la amendarea cadrului normativ cît și la crearea unui mecanis practic eficient de luptă cu acest fenomen. Datele statistice reflectă clar ineficiența mecanismului național de combatere a IMU, întrucât cazurile de cazuri de condamnare reală sunt aproape de 0. Se recomandă statului aprobarea de urgență proiectul de lege nr. 301 „privind combaterea infracțiunilor motivate de ură”; asigurarea protecției împotriva infracțiunilor motivate de ură a tuturor grupurilor marginalizate, inclusiv a comunității LGBTQI+, a minorităților etnice, a persoanelor cu dizabilități; Investigarea eficientă a tuturor sesizărilor ce includ date privind mobilul de ură;ș.a.


Dacă punem în discuție Eficiența mecanismul național de combatere a discriminării  instituit în baza legii nr. 121/2012„cu privire la asigurarea egalității”, aici în special subliniem barierele de natură legislativă și barierelebarierile de disponibilitate a resurselor administrative a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității reduc semnificativ eficiența și capacitatea instituțională.  Consiliul este lipsit de dreptul de a stabili despăgubiri urmare a constatării actului de discriminare, iar compensarea ulterioară a prejudiciului cauzat în baza deciziei acestuia este extrem de defectuoasă și adesea practic irealizabil.  Consiliul este lipsit de  instrumente eficiente de responsabilizare a autorităților vinovate de discriminare în vederea determinării acestora de a executa recomandările ce derivă din deciziile Consiliului de constatare a discriminării.  La fel Consiliul continue să fie exceptat din dreptul de a iniția controlul constituționalității asupra prevederilor potențial discriminatorii, fapt ce împiedică eliminarea neîntârziată a prevederilor defectuoase .

Reieșind din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, statul și-a asumat angajamentul de a asigura protecția împotriva discriminării, însă pînă la moment nu a ratificat Protocolului nr. 12 CEDO „interzicerea generală a discriminării”, ce reprezintă o oportunitate pentru victimele discriminării.  Se recomandă statului ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Alinierea termenului de prescripție pentru cazurile de discriminare de 1 an, la termenul general de prescripție de 3 ani stabilit pentru încălcările de drept unde nu se invocă mobilul discriminatoriu; Asigurarea eficienței de compensare a prejudiciului cauzat victimelor discriminării; Asigurarea Consiliului cu dreptul de a sesiza Curtea Constituțională pentru a exercita controlul constituționalității în cazurile de discriminare; etc.

Un alt subiect sensibil este hărțuirea rasială și limbajul urii care este în continua creștere, accentuându-se vizibil în perioada electorală. Cadrul legal național interzice rasismul, calificând acțiunile / inacțiunile motivate de ură rasială, etnică sau religioasă ca fiind infracțiuni motivate de ură pasibile de răspundere penală sau acte de discriminare în baza legii 121/2012. Cu toate acestea, lipsesc cazuri de condamnare reală a actelor de violență motivate rasial. Există indice semnificative că poliția eșuează să inițieze și să investigheze IMU, mai ales când sesizările parvin de la minorități etnice - romi. Minoritățile etnice, în special romii, necesită strategii eficiente de incluziune socială. Sistemul educațional nu este adaptat la necesitățile culturale și nu dispune de resurse bugetare alocate suficient pentru a spori numărul de copii romi încadrați în sistemul de învățământ. Statul a instituit serviciul mediatorilor comunitari ce oferă suport minorităților etnice, însă numărul acestora este sub nivelul necesar, precum și motivația financiară este sub nivelul satisfăcător. Prin urmare este necesar de a extinde serviciul în cauză, precum și de a asigura instruirea corespunzătoare a acestora. Se recomandă investigarea eficientă a alegațiilor privind încălcarea drepturilor pe motive rasiste sau în baza aparențelor etnice și culturale; Crearea unităților specializate de interacțiune cu minoritățile etnice în cadrul poliției, pentru regiunile preponderent populate de romi; Implementarea măsurilor pozitive / afirmative de incluziune a copiilor din grupurile minoritare în sistemul educațional, asigurând respectarea identității etnice a acestora; Dezvoltarea sistemului de consiliere și asistență juridică gratuită pentru a reduce distanța socială a etnicilor defavorizați; etc.

Deși accesibilitatea este una din cele mai discutate probleme, persoanele cu dizabilități care din date statistice oficiale reprezintă cca 177 000, întîmpină mari dificultăți în realizarea drepturilor fundamentale. Persoanele cu dizabilități fizice, în special cu mobilitate redusă, întâmpină bariere în accesarea serviciilor disponibile public. Infrastructura urbană / rurală, inclusiv sediile instituțiilor publice / guvernamentale sunt inaccesibile. Persoanele cu dizabilități senzoriale de vedere la fel nu beneficiază de un mediu accesibil. Doar în Chișinău sporadic infrastructura este accesibilizată cu pavaj tactil, marcaje în contrast și semafoare cu sisteme de sonorizare. Instituțiile guvernamentale nu sunt dispun de marcaje în contrast, precum și lipsesc indicatori Braille. Republica Moldova defavorizează persoanele cu dizabilități de vedere în partea ce ține de asigurarea cu mijloace / tehnici asistive. Spre exemplu, pentru anul 2019 au fost bugetate doar 500 mii lei pentru acest scop, comparativ cu 16,4 mln. lei pentru echipament asistiv destinat persoanelor cu dizabilități auditive.

Persoanele cu dizabilități mentale sau intelectuale sunt cei mai expuși abuzurilor și ingerințelor în exercitarea drepturilor ș libertăților fundamentale. Relele tratamente,violența fizică și psihică, condiții inumane în Spitalele de Psihiatrie și în Centrele de Plasament Temporar pentru Persoanele cu Dizabilități, sunt frecvent raportate de monitori independenți. Organele de drept nu reacționează prompt la sesizările ce parvin din instituțiile psihiatrice, nu investighează corespunzător faptele și neglijează declarațiile persoanelor cu dizabilitățți mentale / intelectuale. Se recomandă asigurarea respectării standardelor cu privire la accesibilitatea infrastructurii și arhitecturii urbane / rurale; Acomodarea rezonabilă a activității instituțiilor guvernamentale pentru a asigura accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cu deficiențe fizice, senzoriale de vedere sau de auz;  Eliminarea practicilor de privare ilegală de libertate a persoanelor cu dizabilități mentale / intelectuale, în cazurile în care persoana refuză să-și exprime consimțământul și instanța de judecată nu a dispus plasamentul involuntar; etc.


Datele statistice arată că în Republica Moldova unul din cele mai vulerabile grupuri este grupul  LGBTQI+ în special în partea intensificării violențelor  împotriva persoanelor din acest grup dar și a inacțiunilor sau reticenticenței organelor statului în vederea asigurării drepturilor acestora, în scecial în asigurarea unui proces echitabil.  Statistica cazurilor raportate pentru anul 2019 sugerează 15 infracțiuni motivate de ură  comparativ cu 32 de cazuri înregistrate oficial pe perioada 2016-2018. Reieșind din eșecul statului de a implementa un sistem eficient de evidență a IMU, constatăm lipsa datelor veridice privind cazuri de condamnare calificate ca IMU. Organizațiile societății civile active în domeniul combaterii urii și discriminării, pentru perioada de raportare ciclul 3 UPR, precizează că lipsesc cazuri de condamnare penală calificate ca IMU.


Limbajul urii continue intensificarea, răspunsul statului la combaterea fenomenului rămâne a fi insuficient și neadecvat. Potrivit monitorizărilor realizate de Promo-Lex, doar în perioada anului 2019 au fost identificate 835 de cazuri de vorbe de ură, printre cei mai afectați fiind persoanele LGBTQI+. Se recomandă Investigarea eficienntă a tuturor sesizărilor sau informațiilor privind potrențialele cazuri de IMU împotriva LGBTQI+; Evaluarea activității organelor de investigație și de urmărire penală, în vederea identificării și prevenirii cauzelor ineficienței în examinarea sesizărilor împotriva IMU;  Eliminarea barierelor legale ce exclude posibilitatea de a încadra atacurile împotriva LGBTQI+ ca IMU sau contravenții motivate de prejudecată, dispreț sau ură; Asigurarea unui proces echitabil în procesul de examinare a cazurilor ce implică victimele IMU; Creșterea gradului de acceptabilitate și toleranță a organelor de drept față de LGBTQI+; etc.

Protecția împotriva violenței domestice continue a fi una din problemele prioritare care necesită a fi  asigurată. Victimele violenței în familie reclamă că la sesizarea poliției, reprezentanții organelor de drept acționează impropriu și nu elimină imediat factorul de violență / agresivitate. Acest fapt denotă stereotipurile și prejudecățile colaboratorilor de poliție în partea ce ține de rolurile sociale a femeii și adesea acționează nejustificat ca mediatori între soți. Extrem de alarmante sunt recentele declarații a oficialilor de rang înalt, reprezentanți ai puterii executive și legislative, potrivit cărora Republica Moldova la etapa actuală nu intenționează ratificarea Convenției de la Istanbul. Circumstanțele respective indică asupra regresului statului de a-și onora obligațiile asumate, fapt ce se susține prin neconformarea autorităților la implementarea propriilor Planuri de Acțiuni potrivit cărora Convenția urma deja a fi ratificată.

Problema privind discriminarea de gen/sex în câmpul muncii, include atât aspecte ce ține de hărțuirea sexuală la locul de muncă, cât și crearea de oportunități egale.Dincolo de dinamicele pozitive ce indică asupra creșterii ratei de reprezentare a femeilor în câmpul muncii, acestea continue să fie subreprezentate în funcțiile de conducere. Printre principalele obstacole în crearea oportunităților egale în câmpul muncii, este lipsa serviciilor de suport (de exemplu servicii de creșă) pentru femei cu copii minori.  Se recomandă Ratificarea Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice; Dezvoltarea serviciilor de plasament și reabilitare a victimelor și făptuitorilor violenței domestice, precum și elaborarea / adoptarea măsurilor de disponibilitate a serviciilor în condiții de restricții  pandemice;  Instituirea serviciilor sociale/suport pentru a crește oportunitățile mamelor de a se încadra în câmpul muncii; etc.

Rapoartele alternative în scurt timp vor fi transmise Comitetelor de specialitate dar și vor fi puvlicare pe pagina oficială de Facebook a Coaliției pentru incluziune și Nediscriminare.


Menționăm că activitatea Coaliției pentru incluziune și Nediscriminare se face posibilă în cadrul proiectului „Consolidarea Platformei pentru incluziune și nediscriminare”, subgrant oferit de către Fundația Est-Europeană (FEE) în cadrul proiectuluiAdvocacy pentru o protecţie mai bună împotriva discriminării” finanțat de Uniunea Europeană și cofinanțat de Suedia.

 

_______

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.