Ce semnificație a avut cifra 8 în destinele istorice ale Republicii Cehe?; 50 de ani în urmă, moldovenii sovietici i-au eliberat sau ocupat pe cehii socialiști?; Ce cred cehii despre „pătratul circumferinței” și de ce nu-și doresc o viață „pe pod”? De ce Republica Moldova rămâne a fi pentru Republica Cehă o țară prioritară în pofida „pauzei” existente între Bruxelles și Chișinău?; Cum de a reușit Václav Havel să devină un președinte al tuturor? La aceste și alte subiecte utile pentru societatea moldovenească se referă interviul acordat lui Valeriu Vasilică de E.S. Zdeněk Krejčí, Ambasadorul Republicii Cehe în Republica Moldova.
---
- Domnule Ambasador, recent, Republica Cehă a marcat 100 de ani de la formarea statului modern. Cum se simte o țară modernă din centrul Europei la vârsta de 100 de ani? Asta ca să știm măcar aproximativ cum ne vom simți noi, moldovenii cam peste vreo 70 - 75 de ani...
– Aș crede că ne simțim mai bine decât acum 30 de ani, cam ăsta ar fi răspunsul unui număr mic persoane în etate. La fel ca și moldovenii, suntem cu mult mai „vechi”. O sută de ani de la fondarea Cehoslovaciei este un reper important în istoria noastră politică, pe care l-am folosit pentru a recapitula această o sută de ani, marcată cu mai multe cifre de „8”. După anul 1918, în 1938 pentru noi a început cel de-al doilea război mondial, în 1948 a avut loc acapararea puterii de către comuniști, în 1968 – tentativa de a reconcepe socialismul și, în cele din urmă, în 1989 a luat sfârșit era comunistă.
Ne-am amintit, firește, și despre vremuri mai timpurii? de secolul 14, când Praga era capitala Europei de Mijloc, iar regele ceh era și imperatorul așa-zisului Sfânt Imperiu Roman, o comuniune destul de liberă a statelor din regiune. Altă etapă importantă, din secolul 19 – începutul secolului 20, când am făcut parte din imperiul austro-ungar, care a fost un stat nu chiar atât de rău și destul de dezvoltat. Aceste reflecții sunt valoroase și pentru ziua de azi, pentru a înțelege în ce măsură suntem capabili să trăim și să ne dezvoltăm ca stat separat, chiar izolat, și în ce măsură ne vom integra, tot mai mult, în structuri mai mari? Deși la etapa actuală avem, parcă, răspunsuri la aceste întrebări, uite, în 1918 noi am decis că nu mai vrem să fim parte a monarhiei austriece, iar în secolul 21 am luat hotărârea să fim parte a NATO și parte a Uniunii Europene, dar loc pentru a cântări se găsește oricând.
-În acești 100 de ani am avut o perioadă de istorie oarecum comună: am făcut parte din același lagăr socialist, Moldova fiind parte din fosta URSS. Ce s-a întâmplat acum exact 50 de ani cu „Primăvara de la Praga”: noi, sovieticii, v-am invadat atunci sau v-am eliberat? Ce avem de învățat astăzi din acel caz ambele părți sau poate toată lumea?
- Nici vorbă despre eliberare, chiar și propaganda comunistă de atunci nu a recurs la așa ceva. Aceasta era o teză de uz intern în Uniunea Sovietică. La noi se insinua că partidul nostru comunist este pe o cale proastă, care ne putea duce în capitalism, iar ocupația sovietică ne-a salvat. Dar nici ei nu se încumetau să spună că NATO sau germanii sau cine știe altcineva ar fi intenționat să ne invadeze țara, pentru că nu exista niciun temei pentru aceasta.
Cât privește „Primăvara de la Praga”, aceasta a fost o încercare de a reforma socialismul. Voiam să făurim un socialism democratic sau, cum i se spunea atunci, un „socialism cu chipul uman”. Astăzi deja știm că s-a lucrat la „pătratul circumferinței”, asupra unei iluzii, pentru că e imposibil să reformatezi orânduirea socialistă de tip sovietic. Au fost vremuri foarte interesante, cu izbucniri pregnante de dezvoltare în toate domeniile vieții, atât în economie, cât și viața spirituală. Bunăoară, despre „noul val al filmului cehoslovac” se vorbește până în prezent. Avusesem deja iluzii mari și mai înainte, mai întâi în 45 – 47, după cel de-al doilea război mondial, că vom fi un gen de punte, că la noi se va întâlni Vestul și Estul. Aceste iluzii au fost reluate în anii 60, mai cu seamă în 68, pe vremea „Primăverii de la Praga”. Pentru a înțelege într-un sfârșit că podul reprezintă locul înde toți bat pasul în direcții opuse și că mai bine e să te ții de un mal, iar cel mai bine - de un mal, pe care îl alegi cu mintea clară.
Desigur, noi vrem ca toți să se întâlnească la noi, să avem relații bune cu toți vecinii noștri din vest și est și sunt convins că aceasta are loc la etapa actuală. Dar știm clar că vrem să ne integrăm și știm cărui spațiu civilizațional aparținem.
- Deducția cehă privind imposibilitatea reformării socialismului de tip sovietic a fost confirmată chiar de Uniunea Sovietică în timpul lui Mihail Gorbaciov, care a finalizat cu prăbușirea URSS. Despre altă deducție cehă, cea privind puntea între Est și Vest ca formă de existență și dezvoltare a statului, poate că ar trebui să mediteze și unii politicieni de-ai noștri, care pledează pentru rolul de „liant” al Republicii Moldova.
- Sigur că sunt la curent cu aceste discuții aici, în Moldova, și nu vreau să le sugerez moldovenilor încotro și cum să se orienteze. Doar m-am referit la experiența Republicii Cehe și nu cred că pentru o țară mică, precum e a noastră, ar fi ideal să se afle într-o zonă gri, care nu aparține nici unui, nici altui model de civilizație. Vrem să avem garanții temeinice de securitate, prin calitatea de membru ale unor uniuni integraționiste, care și-au asumat angajamentul de a se ajuta reciproc
Pentru noi este important că armata noastră este funcțională în Alianța Nord-Atlantică. Pentru noi este important că noi suntem în componența Uniunii Europene și participăm la luarea de decizii, unde vocea noastră, influența noastră este mai mare decât ar fi, dacă am lucra ca o țară singură. Această decizie a fost luată în baza experienței noastre istorice, Republica Moldova are propria experiență istorică și moldovenii vor decide ce li se potrivește mai bine în sensul orientării țării lor.
- Chir nu demult guvernul ceh a anunțat că Republica Moldova este un stat de cooperare prioritară pentru dezvoltare – de ce anume Moldova?
- Dar nimic nou, Moldova a făcut parte din prioritățile noastre de cooperare și în ciclul precedent, din 2013 până în 2017. Anul acesta Guvernul a aprobat propunerea Ministerului Afacerilor Externe și Agenției Cehe pentru dezvoltare de a menține acest statut al Moldovei și pentru perioada următoare. Moldova este o țară destul de apropiată nouă, am avut acel trecut comun – 40 de ani în tabăra socialistă - și noi vrem să contribuim ca Moldova să se ridice și să atingă standardele europene, nivelul de viață european, acesta fiind vectorul programului nostru.
- În particular, Ambasada Cehiei desfășoară de mulți ani în Republica Moldova un amplu program de ajutoare pe diferite domenii. De ce anume aceste domenii și nu altele și cum apreciați efectele în timp ale proiectelor finanțate de Cehia?
- Ne axăm pe două principii de bază, de care ne ținem la alegerea direcțiilor, pentru că e clar că nu putem să fim deopotrivă de activi în toate, se cere o specializare. Acestea sunt sectoare, unu la mână, unde moldovenii sunt interesați de ajutorul și cooperarea cu noi. Doi la mână, sunt domenii unde avem experiență relevantă, unde am parcurs un itinerar similar sau am explorat circumstanțe asemănătoare pentru a ne dezvolta.
Așa că am avea de propus multe, avem exemple și de ordin pozitiv, dar și de ordin negativ, adică pe ce căi nu este bine și nu este eficient să se meargă. Din toată experiența noastră am ales anumite sectoare de cooperare și dezvoltare. O vreme, ne-am consacrat mult agriculturii, acum cu mai puțină intensitate, pentru că în Moldova deja există dezvoltare, au apărut și mulți alți donatori.
Altă ramură este mediul înconjurător. Când aderam la Uniunea Europeană, dar și după aderare, trebuia să ne încadrăm în niște norme severe privind purificarea și consumul apei, puritatea aerului etc. Am elaborat tehnologii înalte în acest domeniu, pe care le transmitem Moldovei. La fel și sfera socială, unde am stabilit că nu putem merge pe calea veche, întreținând spitale enorme, case de întreținere a bătrânilor mari etc., aici se cer sisteme eficiente noi și îi ajutăm Moldovei să le dezvolte. De asemenea, ne ocupăm de unele domenii din administrarea centrală și locală. Astea sunt sectoarele unde lucrăm.
- Se afirmă că, actualmente, relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană sunt „puse pe pauză” din cauza unor probleme pe care se pare că Bruxelles-ul și Chișinăul le interpretează diferit. Ce poziție are Cehia, stat membru al UE, în această dispută și care este starea actuală a relațiilor bilaterale, în acest context? În ce domenii lucrurile merg mai bine și în ce domenii există rezerve?
- Suntem parte a Uniunii Europene și atunci când se formulează deciziile UE privitor la Moldova, ele conțin și poziția noastră. Există elemente care provoacă destule îngrijorări. Mă refer îndeosebi la alegerile primarului Chișinăului. Urmărim și campania pentru alegerile parlamentare din februarie 2019 care, neoficial, a început deja, vom fi cu ochii și pe alegerile propriu-zise.
Avem relații bilaterale foarte bune și o cooperare strânsă. Sperăm că vom continua această cooperare și cu guvernul care va fi format în urma alegerilor.
- Să admitem că Cehia s-a ciocnit, se ciocnește sau se va ciocni cu o serie de mari probleme similare celor prin care trece Republica Moldova. În calitate de exemple, aș numi aici doar două dintre ele: una cunoscută ca fiind „furtul miliardului” prin care a fost devalizat sistemul bancar al țării și a doua - invalidarea rezultatelor alegerilor pentru funcția de primar al capitalei. Ce spune experiența Cehiei privind prevenirea și/sau soluționarea unor astfel de probleme sau de așa anvergură?
- Aceste probleme, mai cu seamă cele privind crimele economice de proporții, nu au o soluție simplă prin adoptarea unei sau altei legi. Se cere un sistem cinstit și transparent și noi ne străduim să creăm cetățenilor posibilitatea de a vedea ce se întâmplă în țară, cum se cheltuie banii publici, precum și ca judecățile să lucreze bine și să respecte legea. Dar acesta este un proces îndelungat și nu putem spune sută la sută că am parcurs distanța, dar ne mișcăm. Greșeli avem și noi, dar „furtul miliardului” nu este o greșeală, e altceva.
- Cehia și-a parcurs ceva mai devreme decât Moldova partea sa de drum spre modernizarea țării după modelul oferit de Uniunea Europeană. Ce afinități și deosebiri vedeți în acest parcurs al Moldovei și ce tendințe ar putea fi pronosticate pentru Republica Moldova în următorii ani, conform acestei analize?
- Aș spune că mișcarea spre Uniunea Europeană sau în direcția europeană nu este un scop în sine, am realizat acest exercițiu nu numai pentru a deveni membri ai UE. Și Republica Moldova, la fel, nu trebuie să privească așa lucrurile. Am lucrat, întâi de toate, pentru că așa e bine pentru țară, bine pentru oamenii noștri – când adoptăm standarde europene, condiții tehnice, reguli pentru funcționarea aparatului de stat, instanțelor judiciare – aceasta este în interesul nostru. Consider că este important și pentru Moldova să adopte aceste standarde înalte, pentru că ele îmbunătățesc viața cetățenilor Moldovei.
- Pentru cei din Republica Moldova care caută soluții din starea de divizare profundă, pe diferite criterii, a societății moldovenești. În ce măsură Cehia s-a confruntat cu astfel de problemă și cum a soluționat-o sau o soluționează?
- Precum am menționat, experiența istorică a demonstrat unde este locul nostru. Majoritatea cetățenilor susțin calitatea de membru NATO și UE. Dar asta nu înseamnă că nu e loc de discuții. Timpul trece, apar subiecte noi, precum bunăoară, migrația ilegală și alte probleme, sau, să zicem, direcțiile de dezvoltare a integrării. Pentru noi, ca și pentru moldoveni, este important să înțelegem că reprezentăm țări, națiuni nu prea mari și nu ne putem permite luxul de a ne certa între noi, de a acordă prea multă atenție chestiunilor secundare. E important să înțelegem că pentru a te menține și mișca în această lume, trebuie să fii unit. Tot timpul e loc pentru examinarea variantelor, dar dacă majoritatea democratică după discuții ajunge să ia o decizie, toți trebuie să-și asume un efort pentru o cooperare în această direcție. Nu e simplu, dar este de o importanță vitală și pentru noi și, cred eu, pentru moldoveni, de a vedea nu numai diferențele, dar și interesele comune și chiar activitatea, în aceste situații, cu adversarii politici.
- În particular, cum a reușit faimosul dumneavoastră președinte Vaclav Havel să devină un președinte al tuturor? E vorba despre calitățile personalității sau despre calitățile națiunii?
- Mai întâi, să mărturisesc că pentru noi a fost un har - existența unui asemenea om ca Vaclav Havel – mai întâi, om de creație, dramaturg, apoi, om politic. Orice țară ar avea nevoie de asemenea oameni, dar nu orice țară îi are. Cred, pentru Havel, care și-a început activitatea „politică” în anii 70 – 80, când n-a existat nici pomină de libertate politică de partid, era important să propună societății ceva comun pentru întreaga societate, care ar fi în stare să schimbe pe mai bun regimul de stagnare brejnevistă. Am luat cuvântul „politică” între ghilimele, pentru că în acele vremuri puteai să faci doar „politică nepolitică”. O mărturie a acelor vremuri e lucrarea lui „Puterea neputincioșilor”. Havel a înțeles să meargă nu pe diferențele dintre oameni, ci pe domenii de interese comune. Asta și l-a făcut drept unul din fondatorii „Cartei 77”, care a urmat după „Primăvara de la Praga”. El a continuat această abordare deja în calitate de șef de stat, când s-a ambiționat să nu devină exponentul unui singur curent politic, ci al întregii societăți. Aceasta s-a dovedit a fi de o valoare deosebită în perioada când nu era clar cum să se facă tranziția țării din stare socialistă în stare democratică, în capitalismul de piață. Abordarea a jucat un rol important, ne-a ajutat să avansăm rapid, în pofida problemelor grave pe care le aveam și le au țările asemănătoare nouă.
- Cine este Ambasadorul Zdeněk Krejčí în afara aceste funcții oficiale?
- Funcția e ceva trecător, cu experiența mea de viață, nu am dubii. Ca persoană, mă gândesc la încheierea activității publice. Din fericire, sunt pasionat de multe lucruri – istoria, călătoriile, muzica, arta fotografică, scriu articole de istorie a cartografiei, de care mă voi ocupa în continuare. Îmi pare bine că în calitate de diplomat am posibilitatea de a pătrunde în esența țării unde activez și aș vrea să valorific aceasta cât se poate de plenar.
