Vlad Filat: Alternativă nu avem

{Interviu Info-Prim Neo cu prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr.1 din 12. RELUARE din 6 decembrie} [ - Mai multe sondaje, la mai multe etape ale anului 2012, v-au desemnat în calitate de lider al majorităţii topurilor cu participarea politicienilor din Republica Moldova. Dacă au fost corecte şi sincere, este de aşteptat ca sondajele respective să vă declare şi „Politician al Anului 2012”. Cu sau fără titlul oficial, în această calitate - de politician care, în anul ce se scurge, a avut pârghiile cele mai importante, dar şi responsabilităţile cele mai mari pentru ceea ce s-a produs în această ţară - Agenţia de presă Info-Prim Neo vă propune să răspundeţi la un set de întrebări despre cum a fost Anul 2012? Prin acest interviu cu Dvs inaugurăm un ciclu din 12 materiale de proporţii cu genericul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”. Aşadar, care credeţi că este starea naţiunii moldoveneşti, altfel zis, a societăţii moldoveneşti, la acest deja sfârşit de an 2012? Mai bună decât la începutul acestui an, mai proastă, mai nouă sau neschimbată, cu şanse mai multe sau mai puţine de îmbunătăţire a vieţii?] - A fost un an important pentru Moldova, pentru viaţa fiecărui cetăţean al Republicii Moldova, un an în care am continuat să ne mişcăm spre realizarea obiectivului nostru de integrare europeană. A fost un an şi cu mari încercări, de ordin politic, dar şi de ordin economic, un an care s-a abătut asupra noastră cu o secetă fără precedent, cu pierderi foarte mari, dar, în final, cred că a fost un an cu perspective mult mai clare şi mult mai bune pentru viaţa noastră, a tuturor. Nu o să trec în revistă toate evenimentele politice pe care le-am parcurs, doar vreau să scot în evidenţă că suntem într-un proces clar ireversibil de integrare europeană, cu etapizare în timp, iar aceasta înseamnă că avem nu doar opţiune, ci şi şansa reală, sprijinită de către partenerii noştri europeni, ca, la sfârşit de noiembrie anul viitor, să semnăm Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb şi să îndeplinim condiţionalităţile care ţin de liberalizarea regimului de vize. Sunt trei acorduri importante care vor ancora puternic şi ireversibil – insist asupra acestui cuvânt – Moldova în procesul său de integrare europeană. [ - Ca parte componentă a primei întrebări, să vă referiţi, vă rog, la starea guvernării în acest an, dar şi a opoziţiei politice, pe cât de capabile au fost acestea să orienteze lucrurile mai spre bine în ţară, pe cât de sincere şi bine intenţionate au fost ele în raport cu nevoile şi aşteptările naţiunii, la părerea Dvs?] - Guvernarea, clasa politică în general, este expresia fidelă a societăţii. Nu are cum să se supere societatea pe guvernare sau guvernarea pe societate, fiindcă sunt expresie fidelă unii în raport cu alţii. Mai avem mult de învăţat, în primul rând, la capitolul cultură politică, astfel ca să se implementeze foarte puternic în caracterul, dar şi în spiritul politicianului, principiul de responsabilitate care, până la urmă, înlocuieşte orice interes personal, orice interes de grup şi orice slăbiciune omenească care este şi firească să fie. Sub acest aspect, desigur, anul 2012 nu a fost unul care s-a deosebit prin foarte mute de anii precedenţi, însă în acest an am reuşit să găsim suficientă raţiune şi coerenţă în activităţile noastre ca, în rezultat, să alegem preşedintele ţării, oferind astfel stabilitate politică şi previzibilitate în procesul politic din Republica Moldova. Este o constatare, dar, totodată, trebuie să avem în vedere că guvernarea din Republica Moldova este una de coaliţie. Aceasta presupune participarea în actul guvernării a trei partide politice care, trebuie să recunoaştem, au puncte de vedere diferite asupra anumitor procese, nu obligatoriu asupra finalităţii proceselor, ci a modului şi vitezei în care ele urmează a fi administrate şi care creează foarte des dificultăţi, bazate pe lipsa unei comunicări eficiente. Nu este vorba de intensitate, ci vorba de modul în care comunicăm. Cred că a rămas cel mai mare neajuns în activitatea noastră şi în anul care se scurge. [ - Vă rog să vă referiţi şi la opoziţie, la prestaţia ei, şi pe cât de bune sau rele, pe cât de eficiente şi fireşti au fost relaţiile dintre aceste două componente ale vieţii politice, pe cât de mult aceste relaţii au propulsat lucrurile înainte pe făgaşul dezvoltării societăţii şi îmbunătăţirii vieţii omului, la părerea Dvs.?] - Într-un stat democratic, rolul opoziţiei este foarte şi foarte important, deoarece opoziţia este chemată să menţină echilibrul în exercitarea actului de guvernare, nu doar prin critici şi presiuni exercitate asupra celor care guvernează, dar şi prin expunerea unor soluţii în vederea rezolvării problemelor. Mai cu seamă că, într-o societate democratică, alternanţa la guvernare este un principiu firesc, este, dacă doriţi, o legitate. La noi în Republica Moldova, din păcate, opoziţia este reprezentată, ca şi partid de referinţă, doar de Partidul Comuniştilor. Este adevărat că avem acum şi alte câteva partide care, trebuie să recunoaştem, sunt foarte active şi eu aş vrea foarte mult să devină relevante, nu în sensul în care să am confort în comunicare cu ele, dar pentru a însănătoşi stânga politică din Moldova şi cu care, cel puţin, să se poată comunica. Or, eu consider că una din nerealizările de pe parcursul acestor ani, de când am preluat guvernarea împreună cu colegii din Alianţa pentru Integrare Europeană, a fost această incapacitate de a comunica care se datorează în cea mai mare parte poziţiei intransigente şi refractare a Partidului Comuniştilor. Este decizia care le aparţine, dar şi dânşii trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să înţeleagă că această poziţie nu-i afectează doar pe ei, ci întreaga Republică Moldova. Spun aceste lucruri, deoarece în orice ţară există acţiuni şi procese care reprezintă interesul naţional, în cadrul cărora partidele şi liderii politici nu se separă, dar se unesc. Eu aş vrea foarte mult ca Partidul Comuniştilor să coparticipe în procesul nostru de integrare europeană, de altfel, cum am participat noi atunci când ei erau la guvernare. Îmi amintesc multitudinea de decizii luate în Parlamentul Republicii Moldova cu unanimitate de voturi, pentru că noi eram conştienţi că deciziile respective reprezintă interesul naţional, al fiecărui cetăţean din Republica Moldova, indiferent de apartenenţa politică şi acestea vizau preponderent integrarea europeană a Republicii Moldova. Asupra acestei situaţii cred că avem de muncit. Eu îmi asum o parte din responsabilitate că nu am fost destul de convingător pentru ca să asigur condiţii în baza cărora să avem cel puţin o comunicare cu opoziţia şi vom încerca pentru perioada de viitor să asigurăm această comunicare. Izolarea, baricadarea categoric nu este în beneficiul Republicii Moldova. [ - Apropo de cultura politică la care v-aţi referit anterior, pe parcursul anului 2012, Agenţia Info-Prim Neo a desfăşurat un ciclu din 12 dezbateri publice la tema culturii politice în societate, în cadrul unui proiect susţinut de Fundaţia germană „Hanns Seidel”. Este o temă care, deşi stă la suprafaţa, credem că nu este suficient de studiată şi apreciată din punctul de vedere al rolului ei pentru destinele de astăzi şi de mâine ale ţării. Am avut mulţi invitaţi la aceste dezbateri, de cele mai diferite culori şi convingeri politice, vreau să folosim şi această ocazie de a vă întreba pe Dvs. ce credeţi despre nivelul şi calitatea culturii politice în mediul societăţii moldoveneşti în anul 2012 şi care este meritul sau responsabilitatea clasei politice pentru această stare de lucruri?] - Responsabilitatea este categoric a clasei politice, sub acest şi nu doar sub acest aspect. Aici nu mai este vorba de cine şi pe cine reprezintă, fiindcă dincolo de exercitarea actului de guvernare sau aflarea în opoziţie, clasa politică are o sarcină mare în a ajuta, dacă doriţi, oamenii şi de a-i implica pe oameni în procese importante politice şi sociale din ţară, nu în a-i ţine în izolare pentru ca, ulterior, să fie uşor manipulaţi. Starea actuală a culturii politice urmează a fi schimbată în sens pozitiv, odată cu implicarea în acest proces a clasei politice. În acelaşi rând, punem mare speranţă în rolul pe care îl joacă şi presa, care nu este doar cea de-a patra putere în stat, dar este şi acea platformă de pe care poţi să transmiţi informaţii şi să canalizezi energii în implementarea unor proiecte, iarăşi, vorbim despre cele care au caracter naţional. [ - Cum comentaţi şi cum vă îngrijorează faptul că, potrivit sondajelor, cetăţenii Republicii Moldova sunt cel mai mult îngrijoraţi de sărăcie, de preţuri, de şomaj şi de viitorul copiilor? Aceste îngrijorări se perpetuă de la an la an, ba chiar de la deceniu la deceniu şi de la generaţie la generaţie, riscând să devină trăsătură naţională a moldovenilor. Câtă responsabilitate îşi asumă guvernarea actuală şi premierul Filat pentru manifestările acestei „trăsături” în anul 2012?] - Pentru această trăsătură de caracter eu nu am cum să-mi asum responsabilitatea, însă pentru problemele la care v-aţi referit şi care reies din starea de spirit a oamenilor din Republica Moldova, desigur că mi-o asum şi cred că este absolut corect să fie anume aşa. Să te ascunzi de responsabilitate înseamnă să-ţi sapi singur mormântul politic. De altfel, aceste îngrijorări nu sunt caracteristice doar moldovenilor, dacă este să ne uităm pe sondajele de opinie din imediata sau mai îndepărtată vecinătate, unde oamenii au aceleaşi griji. Este absolut firesc că oamenii vor să trăiască având o locuinţă, venituri care să le ofere bunăstare, se îngrijesc de familie şi de securitatea acesteia. Sunt griji absolut fireşti şi cărora trebuie să le răspundem prin acţiuni. De aceea procesele la care m-am referit pe parcursul interviului – de integrare europeană, de reformă – au ca obiectiv capacitatea ţării să răspundă prin acţiuni, nu prin declaraţii, la aceste nici nu temeri, dar cerinţe faţă de stat. Şi eu cred că noi suntem pe calea cea dreaptă, deoarece o altă cale nu avem. Noi nu avem alternativă, decât Uniunea Europeană. Acum contează foarte mult viteza şi calitatea mişcării noastre către această destinaţie. [ - Sursele de bază pentru diminuarea cotelor de îngrijorare a cetăţenilor Moldovei pe plan social, moral şi psihologic pot fi identificate, ca în toate ţările, într-o economie dezvoltată şi în politici sociale adecvate. Pe cât de mult anul 2012 ne-a apropiat sau ne-a îndepărtat de politicele economice şi sociale care deservesc mai bine necesităţile oamenilor?] - Noi am întreprins un şir de reforme în anul 2012, însă, din păcate, atât conjunctura internaţională, cât şi seceta la care m-am referit în debutul acestui interviu, au făcut ca să pierdem foarte mult din potenţialul de creştere economică. Doar în urma secetei am pierdut 2,5% din produsul intern brut, este o pierdere foarte mare, ceea ce ne obligă să revedem un şir de acţiuni pentru perioada imediat următoare. Totodată, cred că, prin disciplină bugetară şi fiscală, vom reuşi să implementăm integral proiectele iniţiate prin bugetul statului deja aprobat pentru 2013, iar măsurile întreprinse în 2012 de consolidare a capacităţii de exerciţiu bugetar ne va permite să asigurăm creşterea economică. Noi am prognozat o creştere economică, împreună cu colegii de la Fondul Monetar Internaţional, de 4% pentru anul viitor pe baza unui şir de proiecte cu caracter investiţional care, în consecinţă, urmează să aibă şi rezultat social. [ - Reprezentanţi ai mediului de afaceri, dar şi ai sindicatelor s-au plâns şi anul acesta pe cota mare a economiei tenebre, care sufocă şansele îmbunătăţirii situaţiei în mai multe domenii: economic, financiar, social etc. Câtă voinţă politică, dacă vreţi, şi câtă capacitate a avut guvernarea în 2012 de a diminua din acest fenomen?] - Eu nu am să vorbesc despre guvernare la general, ci despre Guvern şi despre mine ca prim-ministru. Numai de lipsă de voinţă politică nu pot fi acuzat în acest sens, dar şi în altele. Pentru a obţine un rezultat la acest capitol, noi avem nevoie de concentrarea eforturilor din partea tuturor instituţiilor statului, indiferent dacă se află sub control guvernamental sau parlamentar. Noi avem foarte multe instituţii care nu ţin de Guvern, inclusiv Comisia pentru piaţa financiară, Comisia pentru protecţia concurenţei, Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Procuratura Generală, Banca Naţională şi foarte multe alte instituţii. Nu înseamnă că vreau să transfer responsabilităţile, vreau doar să spun că, dacă vrei să obţii rezultate, este nevoie de consolidarea tuturor eforturilor şi o participare solidară în acest proces. Desigur nu trebuie să scoatem din context şi puterea a treia din stat, justiţia, despre care s-a vorbit foarte mult şi, din păcate, trebuie să vorbim şi în cadrul acestui interviu. Este veriga cea mai slabă în tot acest lanţ şi de reforma în acest domeniu va depinde foarte mult, inclusiv viteza şi calitatea parcursului nostru european. A fost aprobată Strategia de reformă a justiţiei, a fost aprobat un şir de legi, însă, după aceste decizii, trebuie să acţionăm şi să implementăm ceea ce am aprobat, să mărim viteza în adoptarea noilor reglementări. Ca în rezultat să avem o justiţie funcţională, ceea ce presupune şi garanţii suplimentare pentru atractivitate investiţională. Foarte rar se găsesc investitori să vină într-o ţară unde nu au încredere în justiţie. Noi vorbim des despre fiscalitate, despre administrare vamală, mai cu seamă în ultima perioadă este foarte la modă să se discute la acest capitol. Desigur, urmărim să nu existe abuzuri şi aici, dar un element de bază şi indispensabil atunci când se iau decizii pentru a investi sau nu într-o ţară ţine de calitatea justiţiei, care asigură securitatea în investiţii. [ - Calitatea justiţiei şi diminuarea corupţiei sunt, pe lângă două cerinţe mari ale Uniunii Europene, şi o necesitate internă pentru îmbunătăţirea vieţii noastre interne. În diminuarea corupţiei, ce trăsături are anul 2012?] - În anul 2012, am avut acţiuni care vizează ajustarea cadrului normativ. Legislaţia a fost amendată într-o măsură foarte şi foarte mare. La capitolul instituţional, aşa după cum ştiţi, a fost reorganizat CCCEC în CNA, a fost instituit Consiliul Naţional pentru Integritate, iarăşi este o instituţie foarte importantă. Urmează să intensificăm acţiunile ce vizează reforma procuraturii. Avem legislaţia necesară şi urmează ca aceste instituţii să-şi facă meseria. Cu o anumită precizare: nu în sensul să înceapă „vânătoarea de vrăjitori”, cum a mai fost. Să ştiţi că vom fi prudenţi, vom monitoriza împreună cu partenerii noştri externi cu care am convenit la acest capitol. Acţiunile respective urmează să combată fenomenul corupţiei, acest flagel, nu să satisfacă interesele unui grup oligarhic sau politic, sau să contribuie la reglarea de conturi de orice ordin – politic, economic, utilizând aceste instrumente. Funcţionarii care activează în aceste instituţii trebuie să-şi facă meseria, nu să împartă criminalii sau crimele pe culori politice sau pe interese economice. Atunci când se vor întruni aceste condiţii şi vom avea un sistem o justiţie care aplică legea şi face dreptate, nu slujeşte grupurilor de interes, atunci lucrurile vor avea şi rezultate. În acest context, vreau să vă spun că pentru mine este foarte important ca cei care încalcă legea să ajungă la puşcărie, acolo unde le este locul. Însă este necesar ca noi să înlăturăm premisele, baza acestei infracţiuni care este corupţia şi lucrul acesta va fi mult mai rezultativ. Se poate de făcut spectacol la o anumită perioadă de timp, de demonstrat „eficienţă”, „activism”, dar fenomenul în sine nu va fi distrus. Noi avem nevoie să distrugem corupţia. [ - Dincolo de rapoartele optimiste ale autorităţilor privind realizările în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, dincolo chiar de aprecierile foarte pozitive pe care le dau acestui proces organismele şi personalităţile europene, cu cât mai ireversibil s-a făcut acest proces în 2012? Ca să precizez întrebarea. Acum câţiva ani, lider în Parteneriatul Estic, care înţeleg că este o anticameră a UE, era Ucraina şi după ultimele alegeri parlamentare, democratice, nu mai este. Un timp s-a vorbit despre Georgia ca despre o poveste de succes şi după ultimele alegeri parlamentare, tot democratice, cel puţin pentru moment, nu se mai vorbeşte. Acum Moldova este lider în Parteneriatul Estic, dar vine anul 2014 cu noi alegeri parlamentare. Va rămâne Moldova lider şi după ele, există riscul deturnării actualului curs de dezvoltare a ţării? Câtă lume a existat în 2012 în cadrul coaliţiei de guvernământ care conştientizează acest pericol? Grebla democratică a anului 2001, care a creat un precedent de deturnare a cursului Moldovei, ne paşte în mare măsură?] - Eu aş vrea să nu legăm poziţionarea Republicii Moldova în cadrul Parteneriatului Estic de alegerile care au avut loc într-o ţară sau alta. Este vorba de acţiunile pe care le-a întreprins fiecare ţară în parte. Această apreciere înaltă faţă de Republica Moldova nu vine pe fundalul lipsei progresului în ţările respective, ci în baza acţiunilor pe care le-am întreprins noi. Vizavi de ireversibilitate - depinde de noi. Desigur, orice este posibil şi aici eu aş vrea ca toţi politicienii responsabili din Republica Moldova să înţeleagă că procesul de integrare europeană nu ţine de declaraţii. A face declaraţii este foarte uşor, ceea ce contează este munca şi angajamentul plenar în implementarea agendei de eurotransformare a Republicii Moldova, cu riscurile iminente pe care le avem în faţa noastră. Dacă ar fi fost să mă gândesc pe parcursul acestor trei ani şi ceva la riscurile electorale pe care mi le asum, atunci când promovez o reformă sau alta, nu vorbeam acum de clasamente în Parteneriatul Estic, eram foarte departe în a spune că suntem în capacitatea deplină bugetară, avem perspectivă şi aşa mai departe. E nevoie să-ţi asumi responsabilitatea, fiindcă, până la urmă, oamenii apreciază acest lucru, ei le solicită caracter celor care guvernează; desigur, aşteaptă şi raţiune. Trebuie să fortificăm capacitatea noastră de comunicare, să le explicăm oamenilor, dar, în primul rând, politicienilor care sunt avantajele şi care sunt riscurile într-o situaţie sau alta. Eu vă expun un punct de vedere al meu: Moldova nu va rezista încă o turnură de curs. Noi şi aşa am fost purtaţi de valuri mari, când într-o parte, când în alta. Eu cred că cel puţin colegii din Alianţă sunt conştienţi de acest pericol şi de faptul că până la alegerile următoare, ordinare, avem timp suficient pentru a face ca acest proces să fie ireversibil. Este timp suficient ca, prin semnarea acordurilor la care m-am referit anterior şi prin transformări interne, sub aspect politic, economic, accesul la drepturi şi la libertăţi pentru cetăţenii noştri, să legăm, în sens pozitiv, ţara şi oamenii de spaţiul valoric european. [ - Poate, în acelaşi context al ireversibilităţii procesului de eurointegrare a Moldovei, cât de mult vă îngrijorează euroscepticismul ca fenomen şi tendinţă în rândul cetăţenilor Moldovei, atestat de sondaje? Şi cum apreciaţi capacitatea guvernării de comunicare europeană cu populaţia, cât de coerentă şi eficientă este, ce fel de ajustări ar fi necesare, dacă sunt necesare?] - Sunt necesare categoric. Este evident că această comunicare a fost ineficientă. Eu cred că cifrele pe care le sugerează sondajele trebuie citite foarte atent şi concluziile trebuie făcute într-o manieră conştientă. De ce nu mai sunt atât de mulţi eurooptimişti, pentru că, oricum, 55% sunt optimişti, de ce s-a diminuat această cifră? Eu cred că explicaţia vine, parţial, din situaţia din Uniunea Europeană care este una de criză. Au contribuit mult şi bătăliile noastre politice interne, intestinale în cadrul Alianţei pe care le-am demonstrat oamenilor din belşug. Oamenii vor certitudine într-o atmosferă foarte calmă. Comunicarea cu oamenii nu trebuie să se limiteze la noţiuni generale şi direcţii prioritare, şi acesta este neajunsul nostru, recunosc. Trebuie să explicăm pe înţelesul fiecăruia că mai multă Europă în Republica Moldova înseamnă drumuri europene, sunt foarte mulţi concetăţeni de ai noştri care circulă pe drumurile construite din bani europeni şi nici nu ştiu de acest lucru. Acesta înseamnă apeducte, canalizare, şcoli europene, spitale, asta înseamnă acces la fonduri pentru ca să avem, în sfârşit, o agricultură performantă. Aceasta înseamnă dreptul de a merge fără vize oriunde în această parte a civilizaţiei umane care este Europa. Este accesul la studii pentru copii noştri, iarăşi, într-un spaţiu valoric, nu doar unul geografic. Acest lucru trebuie să fie înţeles de către toţi oamenii, iar pentru aceasta trebuie să le explicăm şi în acest sens un rol aparte îl joacă presa. Eu nu vreau să pun în sarcina presei promovarea anumitor mesaje, însă şi în presă muncesc cetăţeni ai Republicii Moldova şi acest parcurs al Republicii Moldova către Uniunea Europeană vizează nu atât prezentul, cât viitorul, viitorul copiilor şi nepoţilor noştri şi aici chiar avem nevoie de o solidaritate şi să nu ne împărţim, unii la guvernare, alţii în opoziţie, alţii în presă, în business, în instituţii nonguvernamentale etc. Noi toţi, împreună, avem această nevoie să facem saltul necesar pentru ca să trăim civilizat în propria noastră ţară. Şi eu chiar cred că avem nevoie de această solidaritate şi trebuie să o realizăm, inclusiv, prin comunicarea cu oamenii, prin explicarea pentru fiecare cetăţean ce înseamnă procesul de integrare europeană. Pot să spun că până acum acest proces de integrare europeană a fost, într-un fel, monopolizat de elite, pe când el aparţine fiecărui cetăţean al ţării, indiferent de etnie şi alte deosebiri pe care le avem. [ - Orice s-ar spune, anul 2012 a fost anul consolidării vectorului european în dezvoltarea ţării, dar, în acelaşi timp, a fost anul în care a cunoscut o amploare mare şi ideea alternativă – de integrare euroasiatică. Această dublare de mesaje cu statut de idee naţională, ca să nu zicem dedublare, este o coincidenţă, este o legitate, ce este?] - Este o situaţie pe care o avem şi aici este vorba de înţelegerea de a face politică a unor dintre politicienii noştri. Mai ieri erau europenişti, mă refer la comuniştii în frunte cu domnul Voronin, acum sunt pentru Uniunea Euroasiatică. Simpatizanţii Partidului Comuniştilor migrează şi ei în opţiuni, având încredere în mesajul partidului respectiv pe care îl transmite către oameni. Eu regret acest comportament al politicienilor, pentru că este unul care are caracter pur electoral. Comuniştii înţeleg foarte bine că această acţiune politică nu are finalitate juridică care să mişte lucrurile în direcţia pe care o arată ei, dar speculează aşa cum au făcut pe tot parcursul activităţii lor. Amintiţi-vă că, în 2001, când au venit la putere, au promovat ideea Uniunii Rusia-Belarus, după care s-au reorientat spre Uniunea Europeană. Între timp, relaţii mai complicate cu Federaţia Rusă, decât în perioada după 2003, Republica Moldova nu a avut nici până la guvernarea lor, nici după. Noi şi până acum suntem în situaţia să suportăm consecinţele. Şi vreau să vă spun că nu a fost vorba de interesul naţional atunci, ci de caracterul lui Vladimir Voronin şi de lipsă de raţiune şi spun acest lucru în cunoştinţă de cauză. De aceea trebuie să avem în vedere aceste lucruri, să le administrăm cu mare grijă şi să ne continuăm activitatea care vizează viitorul ţării. Aici vreau să insist un pic, dincolo de opţiunile politice pe care le am şi pe care le avem cei care urmărim aducerea Europei cât mai rapid aici, acasă, la noi în Republica Moldova. Sub toate aspectele – istoric, geografic, cultural, lingvistic – noi nu suntem la periferia Europei, noi suntem în centrul Europei. Suntem stat autentic european. Noi nu suntem asiaţi, cu toată stima şi respectul faţă de colegii şi prietenii noştri din acea zonă geografică. Noi nu avem cum să ne decupăm şi să ne replantăm în altă parte, ar fi un proces nefiresc. Chiar dacă prin abstracţie ar fi să-l acceptăm, într-o perioadă foarte scurtă de timp ar deveni nefuncţional şi ar trebui, iarăşi, să recuperăm timpul pierdut. Noi şi aşa am pierdut mut, 21 de ani este o perioadă foarte lungă. Spre deosebire de alţii care au avut caracter, dar au avut şi raţiune în ceea ce au făcut pe parcursul acestor 21 de ani. [ - O trăsătură caracteristică a anului 2012 au fost vizitele în Moldova a mai multor foarte înalţi demnitari de nivel european şi internaţional, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, eurocomisarul Stefan Fule, alţi câţiva eurocomisari etc. Unu: ce trebuie să înţeleagă omul simplu din Republica Moldova din aceste vizite nu tocmai obişnuite pentru tradiţia moldovenească şi, doi: de ce aproape toţi, dacă nu chiar toţi aceşti foarte înalţi oficiali vin la invitaţia premierului Vlad Filat, în condiţiile când avem şi alţi demnitari de stat de aceeaşi talie în ţară? În context: prin ce s-au remarcat vizitele oficialilor moldoveni peste hotare în anul 2012, câte din ele au avut deja efecte?] - Vizitele înalţilor oficiali la Chişinău sunt o dovadă incontestabilă că Republica Moldova are parteneri şi mai mult decât parteneri – are prieteni. Trebuie să vă spun că aceste personalităţi nu pleacă oriunde, în special în zone sau ţări marcate de incertitudine. Aceste vizite trebuie să fie văzute, în primul rând, ca un semn de apreciere a ceea ce facem noi, în Republica Moldova, un semn de apreciere pentru ţară şi pentru cetăţenii acestei ţări. Dacă este să ne uităm atent la mesajele care transmise de către aceşti lideri mondiali, ele au fost adresate oamenilor, nu funcţionarilor. Desigur, ei vin în Republica Moldova nu din senin, vizitele sunt pregătite din timp, se munceşte foarte mult, şi nu mă refer la pregătirile sub aspect tehnic sau logistic. Sunt foarte multe discuţii preliminare. Cu fiecare dintre aceşti înalţi oaspeţi eu am avut multiple întrevederi până la venirea în Republica Moldova. Au venit la invitaţia mea pentru că deţin această funcţie de prim-ministru al Republicii Moldova, şeful Executivului într-o ţară parlamentară şi, trebuie să recunosc, având un aliat puternic în acest sens – Partidul Popular European, parte a cărui este şi Partidul Liberal Democrat din Moldova. Chiar în ziua de 13 decembrie voi fi la Bruxelles din nou. Dincolo de întâlnirile pe care le voi avea cu colegii din instituţiile europene, voi participa la Summitul Parteneriatului Estic, la care va fi prezentă, practic, toată conducerea Uniunii Europene şi conducătorii majorităţii statelor europene. Vreau să vă mai spun că şi pentru perioada de viitor o să avem oaspeţi. Este foarte important ca dânşii să vină, acesta este obiectivul în care investesc până la urmă atunci când îi invit în Republica Moldova, să simtă nu clasa politică cu care au ocazia să se vadă în alte formate. Eu cu domnul Barroso m-am întâlnit de foarte multe ori. Nu era necesară comunicarea mea cu el anume la Chişinău. Am putut asigura această comunicare direct la Erevan, de exemplu, dar a fost mai benefică această comunicare în avionul cu care am plecat împreună din Republica Moldova spre Erevan. Important e ca dânşii să vină în Republica Moldova, să simtă energia pe care o emană acest pământ şi aceşti oameni. Vreau să vă spun că la plecare nu am avut încă situaţii în care să nu am mesaje de genul „Mulţumesc pentru invitaţie”, „Mă bucur că am venit”, şi „Vreau să spun că am văzut, am înţeles şi am simţit cine sunteţi voi”. Noi suntem pierduţi aici în luptele interne, în supărarea acesta interminabilă unii pe alţii şi nu avem capacitatea să vedem ce ţară frumoasă avem, ce oameni frumoşi avem, că suntem mult mai buni decât ne vedem unii pe alţii şi oaspeţii noştri, indiferent de direcţii din care vin, văd lucrurile acestea. Şi noi trebuie să înţelegem că, până la urmă, trebuie să ne demonstrăm şi nouă, nu doar celor care vin, că suntem buni, prin comportamentul unul faţă de altul, că ştim să ne bucurăm de lucrurile bune care nu sunt atât de multe. Avem mai multe probleme decât realizări, dar dacă nu te înveţi şi nu ai capacitatea să te bucuri de realizarea, cat de mică ar fi, este foarte greu să lupţi pentru o nouă realizare. Până la urmă, la baza victoriilor mari stau victoriile mici. Trebuie să ne mişcăm înainte, cu încredere şi cu înţelegerea că noi suntem ca şi ei, ca şi europenii. [ - Şi despre vizitele noastre în afară?] - Ele au fost multiple. Efecte sunt relevante: vizitele la Bruxelles, în Polonia, în Federaţia Rusă, Ucraina, Azerbaidjan, Erevan, Aşhabad, la reuniunea şefilor de stat CSI, Turcia, semnarea acordului privind regimul liberalizat de vize, România etc. Categoric, toate aceste vizite au un impact fie imediat, fie pe care urmează să-l resimţim. Cel mai important lucru este că Republica Moldova, dintr-o ţară izolată, s-a transformat într-o ţară deschisă care are prieteni în jur. Nu am avut situaţii în care să plec undeva şi să fiu tratat în afara prieteniei, înţelegerii şi nu este vorba de tratamentul pe care mi-l fac mie, ci de atitudinea pe care o manifestă faţă de ţară, faţă de Republica Moldova şi asta mă bucură foarte mult. [ - Ca să revenim la ideea de la începutul interviului: care este starea premierului Vlad Filat la acest sfârşit de an: sub aspect de capacitate de muncă, de convingere şi satisfacţie în ceea ce faceţi, sănătate, confort psihologic etc.?] - Pentru mine a fost un an foarte greu. Eu gândeam că anul 2011 va fi cel mai greu, dar nu a fost să fie aşa. Din păcate, mai puţin confort poţi să ai în funcţia de prim-ministru, mai cu seamă al Republicii Moldova, având în vedere toate circumstanţele. Însă cel mai important lucru pe care îl am este încrederea. Eu cred puternic şi nu am renunţat în toată această perioadă de timp că noi avem capacitatea să reuşim. Şi obiectivul pe care îl am în munca pe care o depun este să avem această reuşită, fiindcă, până la urmă, timpul trece, lucrurile mărunte, neimportante se vor spulbera, vor rămânea lucrurile care sunt cu adevărat importante şi de aceea voi continua pentru perioada de viitor să ma concentrez asupra lucrurilor şi faptelor care vor rămâne. Şi aici nu este vorba de construcţia monumentelor proprii, este vorba de satisfacţia pe care urmează să o avem cu toţii împreună, atunci când vom fi şi noi în stare să spunem „am reuşit”. Pentru această reuşită eu îmi concentrez activitatea, energia şi aceasta mă ţine în forma necesară. În rest, sănătatea este bună, forţa de muncă şi capacitatea de muncă, vreau să-i asigur pe toţi, sunt suficiente. Voi continua să muncesc. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]