Vladimir Socor, o autoritare recunoscută în interpretarea intereselor Federației Ruse în fostul spațiu sovietic, a pus la dispoziția IPN linkul spre analiza pe care o semnează în Jamestown.org, consacrând-o recentei vizite a lui Dmitrii Kozak în Moldova.
Analistul notează că escapada înaltului funcționar de la Kremlin s-a produs la doar cinci zile de la numirea executivului de la Chișinău, apreciind că a fost „neașteptată” și chiar prima vizită a unui demnitar străin în noile condiții. La fel ca și alții, observatorul menționează că partea moldovenească nu s-a referit la vreo invitație din partea președintei Sandu, în timp ce Moscova a menționat acest lucru, ceea ce dă motivație și acoperire că oaspetele nu a venit pe nepusă masă.
Socor menționează că pentru Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate e necesar să recunoască trei realități: întâi și-ntâi, cu apeluri gen „departe de Rusia” nu ajungi departe în Moldova, inclusiv din cauza că sentimentul anti-rus e minim în acest spațiu, iar respectul pentru Rusia este prezent în rândul alegătorilor moldoveni. În al doilea rând, o relație economică funcțională cu Rusia ar putea avea beneficii economice semnificative. Și, în al treilea rând, conflictul transnistrean orchestrat de Rusia nu poate fi rezolvat în interesul Moldovei până când Republica Moldova nu își reconstruiește statul, iar în așteptarea reconstrucției statului de către noile autorități, Moldova va avea nevoie de relații liniștite cu Rusia.
Socor menționează că dintre cele șase țări ale Parteneriatului estic, Moldova deține cea mai mică valoare geopolitică pentru Rusia. Interesele Kremlinului în Moldova se limitează la: păstrarea status-quo-ului, promovarea la nesfârșit a unei soluționări pașnice a conflictului în Transnistria; să-și mențină gradul de acces politic la Chișinău prin intermediul unor argumente economice limitate, fără nicio valoare pentru Rusia; descurajarea solidarității Moldovei cu Ucraina și Georgia, mimând bunăvoință, spre deosebire de Ucraina și Georgia; împiedicarea apropierii țării de NATO, prin exploatarea neutralității Moldovei (chiar dacă Rusia încalcă această neutralitate zilnic în Transnistria); blocarea unei ipotetice uniri a Moldovei cu România (vechea sperietoare pe care autoritățile rusești nu mai o iau acum în serios); folosirea, în mod ipotetic, a Moldovei ca teren de testare a armonizării relațiilor dintre Rusia și Occident în estul Europei, în condiții care să recupereze și să sporească influența Rusiei în întreaga regiune.
Referindu-se la replica aruncată presei de la Chișinău că Transnistria „nu este problema noastră (a Rusiei – n.r.), aceasta este problema voastră internă ”, analistul vede încercarea lui Kozak de a potrivi la problema transnistreană abordările aplicate de Rusia în Donbas. Totodată, el crede că oficialul rus a fost de acord cu solicitarea lui Sandu de a începe negocierile privind reciclarea muniției rusești inutilizabile și netransportabile din vastul depozit Cobasna din Transnistria. La rândul ei, opinează analistul, Sandu va continua negocierile diplomatice în formatul „stabilit” (5+2).
Autorul crede că îmbunătățirea relațiilor cu Rusia ar putea servi intereselor Moldovei, dar nu este o prioritate. Obiectivul său minim este o relație fără conflicte cu Rusia. În cadrul unei astfel de relații, Moldova s-ar concentra cu Rusia pe probleme nestrategice, banale, dar presante, de natură practică/economică. Totodată, Moldova va continua să caute retragerea trupelor rusești din Transnistria (în conformitate cu prevederile constituționale) în mod persistent, dar fără confruntare.
