|
|
Dionis Cenuşa | |
Capacitatea politicului moldovenesc, ucrainean și georgian de a-și depăși viciile de guvernanță se află la etape distincte de testare atât electorală, cât și civică. Reînnoirea ciclului electoral rămâne a fi un exercițiu tehnic, cu anumite indicii democratice, dar nu peste tot și pe deplin participative. Încă lipsește o auto-evaluare critică în interiorul protagoniștilor politici majori, iar exigența publicului votant oscilează între constrângeri existențiale, precum vulnerabilitatea la corupție și intimidare, și așteptări hiper-optimiste față de orice jucător politic (mai) nou.
O situație critică s-a conturat în Moldova, unde alegerile parlamentare au generat o schimbare a rapoartelor de forță între principalele partide politice din țară, ceea ce însă mișcă lucrurile în direcția unor anticipate. Partidul de la guvernare, Partidul Democrat, a rupt din votanții Socialiștilor, aliniați la agenda de reapropiere de Rusia, angrenată în președinția lui Igor Dodon (IPN, 1 Aprilie 2019). Opoziția extra-parlamentară, formată din Platforma DA și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), a ajuns în Parlament sub umbrela Blocului politic „ACUM” și slogane anti-oligarhice (IPN, 15 Aprilie 2019). Dar viziunile de guvernare ale două partide din cele trei – Socialiștii și ACUM – sunt contradictorii ca natură geopolitică și conținut de politici. Totodată, aceste forțe refuză coalizarea cu Democrații, din cauza fricii negative de asociere, relevantă pentru Socialiștii, sau din cea a animozităților cronice, manifestate de către ACUM, față de partidul cuplat la oligarhul Vladimir Plahotniuc.
Ucraina intră într-o zona de turbulență politică nouă, deși instalarea lui Volodymyr Zelensky în scaunul de președinte de țară a fost echivalată ca un succes final. Victoria acestuia asupra ex-președintelui Petro Poroșenko nu se datorează nicidecum meritelor sale politice, ci neapartenenței la sistemul politic corupt, contestat vehement de ucraineni. Votul masiv primit de la 13,5 milioane de cetățeni (73% din total) în al doilea tur (21 Aprilie 2019) i-a conferit o legitimitate absolută, care însă a început să capete fisuri la doar două zile de la inaugurare (20 mai 2019). În contradicție cu promisiunea de a pune bazele unui model de guvernare distinct de cel încă existent, noul-președinte a recurs la practici tipice pentru „nepotism” atunci când a promovat în funcții înalte persoane din cercul său de încredere. Numirile controversate au început cu avocatul Andriy Bogdan, apropiat de oligarhul Ihor Kolomoisky, considerat de Zelensky partener de afaceri. Acesta a preluat șefia administrației președintelui, adică a devenit omul-cheie în circuitul decizional prezidențial. Ignorarea principiului meritocratic a continuat cu integrarea altor cel puțin patru colegi și prieteni în structurile de stat – Serhiy Trofimov, Ivan Bakanov, Serhiy Shefirm și Yuriy Kostiuk (BBC, 22 Mai 2019). Președinția lui Zelensky pare să se zbată între necesitatea de a promova o generație nouă de cadre profesioniste, promisă în alegeri (Unian, 21 Aprilie 2019), și asigurarea unui anturaj loial ce ar preveni orice tentativă de trădare. Dar favorizarea loialității în schimbul meritocrației i-a ajutat pe criticii lui Zelensky să inițieze o petiție online, care cere demisia președintelui. Într-o singură zi aceasta a adunat peste 25.000 de semnături ce s-au dublat încă peste patru zile (56.374 semnături), deși termenul de petiționare este de circa 3 luni (91 zile) (Președinția Ucrainei).
Deși într-un mod mai liniștit, dar și politicul georgian înregistrează semne de instabilitate, care însă este în detrimentul monopolului politic stabilit de către partidul Visul Georgian, supus oligarhului Bidzina Ivanishvili. Revenit la conducerea partidului 14 luni în urmă (aprilie 2018), în contextul demisionării prim-ministrului Giorgi Kvirikashvili, Ivanishvili nu a reușit să prevină unele fragmentări mici în partid. Calificată drept parte „a procesului democratic” (Agenda.ge, 26 Februarie 2019), abandonarea rândurilor lui Ivanishvili nu a fost drastică, chiar dacă acesta a pierdut majoritatea constituțională (113 deputați din totalul de 150). În practic 3 ani de guvernare, partidul acestuia a scăzut sub 110 mandate din cele 116 deținute inițial după scrutinul din noiembrie 2016 (Civil.ge, 18 Decembrie 2017). Această ruptură a fost provocată de criza în jurul asigurării integrității celor 28 de judecători, cu mandat pe viață, prevăzuți să gestioneze Curtea Supremă (Agenda.ge, 1 mai 2019) și conflictul legat de revizuirea sistemului de pensii în spiritul solidarității inter-generaționale (OC-media, 22 Februarie 2019).
Raționamentul anticipatelor
Alegerile parlamentare anticipate deja figurează pe ordinea de zi a politicului ucrainean pentru data de 21 iulie 2019, ca urmare a decretului președintelui Zelensky publicat pe 21 mai 2019. Același lucru se poate materializa în cel mai scurt timp în Moldova atunci când se va scurge termenul limită pentru activarea parlamentului. Președintele Dodon investighează termenul legal pentru dizolvarea Parlamentului în iunie și ulterioara organizare a anticipatelor (Curtea Constituțională, 22 mai 2019). Potrivit legislației electorale, scrutinul ar putea avea loc în toamna lui 2019 (Codul Electoral, Art. 76). Primul punct de reper este validarea mandatelor deputaților aleși – 9 martie 2019. Cel de-al doilea este expirarea a 3 luni de la prima și unica ședință a Parlamentului, blocată de către Socialiști, pe motivul inexistenței unei coaliții majoritare (21 martie 2019). Dacă partidul lui Ivanishvili va fi dezertat masiv, atunci alegerile anticipate până la cele ordinare planificate pentru 2020 ar putea deveni o idee atractivă, mai ales pentru că permite folosirea votului mixt (valabil până în 2024). Deocamdată, spre deosebire de Ucraina și Moldova, anticipatele sunt cel mai improbabile în Georgia.
Declanșarea anticipatelor poate avea sens dacă urmăresc cel puțin trei obiective clare: 1) îndeplinirea unei agende reformiste ambițioase imposibilă într-un parlament vechi; 2) depășirea unui impas politic serios; sau, 3) evitarea degradării controlului asupra puterii.
Primul obiectiv ar fi vizibil în cazul Ucrainei, unde președintele Zelensky planifică să transfere succesul scrutinului prezidențial asupra formațiunii sale „Slujitorul Poporului”. Un Parlament prietenos i-ar permite să adopte măsurile populiste, promise cetățenilor în campania electorală. Sondajele recente plasează formațiunea pe primul loc cu circa 40% din simpatiile ucrainenilor deciși să voteze (Vezi Tabelul 1), iar celelalte partide sunt la distanță de circa 30% (Gordonua, 16 Mai 2019). O răsturnare a situației ar putea fi apariția Partidului “Vocea”, condus de către Svyatoslav Vakarciuk (NewEasternEurope, 16 Mai 2019). Dacă revenirea acestuia în prim plan se adeverește, atunci formațiunea lui poate atrage votanții proaspeți ai lui Zelensky, dezamăgiți de manifestările sale de „nepotism” și asocierea cu unii oligarhi (Ihor Kolomoisky). Acumularea unui număr de voturi maximal depinde de legislația electorală, care conține votul mixt, a cărei revizuire este sprijinită de sub 30% din totalul de 450 de deputați ucraineni (Unian, 22 Mai 2019).
Tabel 1. Principalele partide politice cu șanse electorale din Ucraina (%), pragul electoral 5%
Partidul politic |
% |
“Slujitorul Poporului” |
39,9 |
“Platforma Opoziției” (pro-rus) |
10,9 |
Blocul lui Petro Poroșenko “Solidaritate” (redenumit “Solidaritate Europeană”) |
10,6 |
Partidul Iuliei Timoșenko “Batikovșina” |
9,1 |
“Putere și Demnitate” |
5,1 |
“Poziția civică” |
5 |
Sursa: Grupul sociologic “Raiting”
Atingerea celui de-al doilea obiectiv prin anticipate este inevitabil în Moldova, unde imposibilitatea formării coaliției poate duce la încetarea mandatului Parlamentului ales pe 24 februarie 2019. Alegerile anticipate riscă să aibă un caracter destructiv, deoarece păstrarea votului mixt va menține practic aceleași rezultate pentru principalele trei forțe politice: PSRM – 35 mandate, PDM – 30, iar ACUM (PAS și Platforma DA) – 26. Din acest punct de vedere, criza politică existentă nu va fi soluționată, ci doar amânată și respectiv perpetuată. Împreună cu aceasta va fi întârziată posibilitatea de a restabili finanțarea externă, iar destabilizarea politică a țării este descurajatoare pentru investiții și stimulatoare pentru migrația cetățenilor.
Pentru Georgia alegerile anticipate pot servi doar ca încercare de a restabili contractul social cu cetățenii, care tot mai des protestează pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață. Așteptarea următoarelor alegeri legislative ordinare poate fi însoțită de riscuri, chiar dacă votul mixt este menținut inclusiv pentru 2024 (Agenda.ge, 17 Martie 2018). Pe de o parte, sondajele georgiene arată o susținere de doar 21% pentru Visul Georgian și 15% pentru Mișcarea Națională Unită (MNU). Iar, pe de altă parte, din lista de 37 de politicieni, oligarhul Ivanishvili este perceput cel mai negativ - 39% (OC-Media, 21 May 2019). Anticipatele nu sunt o soluție salvatoare, dar i-ar permite lui Ivanishvili să reteze avântul opoziției.
În loc de concluzii…
Reanimarea democrațiilor din Ucraina, Moldova și Georgia necesită proiecte politice de anvergură și o legitimitate cât mai ridicată din partea societății. Intrarea în „cercul virtuos” al bunei guvernanțe, de care are nevoie Ucraina, Moldova și chiar Georgia, implică folosirea regulilor de joc din care este exclus „nepotismul” și sunt îndepărtați oligarhii.
Cu cât mai ambițioasă este oferta electorală, cu atât mai strânsă și uniformă trebuie să fie conlucrarea între instituțiile statului - puterea executivă și cea legislativă. Din aceste considerente, alegerile anticipate pot fi utilizate pentru a recroi un sistem politic, dacă votul proporțional este restabilit pentru a contrabalansa pârghiile de influență ale grupurilor oligarhice din Ucraina, Moldova și Georgia.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.