logo

Vitalie Marinuța: Sunt un adept nu doar al cooperării cu NATO, ci al aderării la NATO


https://www.ipn.md/index.php/ro/vitalie-marinuta-sunt-un-adept-nu-doar-al-cooperarii-8004_1103318.html

Sunt un adept nu doar al cooperării cu NATO, ci al aderării la NATO. Declarația aparține ex-ministrului Apărării, Vitalie Marinuța, și a fost făcută în cadrul dezbaterii publice „De ce se suspendă Tratatul privind forțele armate convenționale?”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit ex-ministrului, aderarea Republicii Moldova la NATO ar oferi beneficii de securitate impunătoare, iar procesul de pregătire pentru aderarea la blocul politico-militar ar trebui început acum.

La 6 martie Guvernul Republicii Moldova a decis suspendarea Tratatului cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa. Potrivit ministrului Apărării de la Chișinău, Anatolie Nosatîi, Republica Moldova a luat această decizie întrucât în noiembrie 2023 Rusia s-a retras din acest Tratat, după ce l-a suspendat în 2007.

„În tot acest timp, țările NATO au încercat să aibă un dialog cu Federația Rusă, însă Rusia nu-și respecta obligațiunile. Într-un final, țările NATO au suspendat tratatul și el nu mai este valabil. Eu sunt un adept nu doar al cooperării cu NATO, ci al aderării la NATO, consider că Republica Moldova ar avea cel mai mare beneficiu dacă ar începe acest proces chiar acum. Din partea guvernării vedem retorica potrivit căreia ar fi bine, dar nu suntem pregătiți, avem statut de neutralitate. Noi nu suntem gata nici pentru a adera la Uniunea Europeană, dar avem un obiectiv de a adera în 2030. Exact așa, dacă este voință politică, trebuie să avem un obiectiv pentru aderarea la NATO ”, a mai spus ex-ministrul Apărării, Vitalie Marinuța.

Tratatul privind Forțele Armate Convenționale, semnat de țările Pactului de la Varșovia și NATO în 1990 la Paris, impunea restricții în privința echipamentului militar în Europa, asigurând un echilibru al capacităților militare. Ex-ministrul Apărării, Vitalie Marinuța, spune că menținerea în vigoare a acestui tratat ar fi contribuit la combaterea propagandei privind existența tehnicii militare în Republica Moldova, întrucât toate țările semnatare ar fi fost obligate să-și facă publice capacitățile militare.

„Ar fi fost bine să nu fie suspendat acest tratat, ci să-l mențină. Ar fi fost o posibilitate de a combate propaganda. Pentru că în tratatul dat nu e prevăzut doar câte unități de tehnică trebuie să avem, dar și posibilitatea de a fi controlați, câtă tehnică este, unde este. Și toate statele semnatare prezentau un raport anual despre stocurile de tehnică militară. Republica Moldova a mers pe formula pe care au adoptat-o și partenerii noștri strategici, practic toate țările NATO, de a-l suspenda și a reveni la masa de discuții a tratatului în caz că vor fi condițiile necesare de securitate colectivă în Europa”, a explicat Vitalie Marinuța.

Potrivit fostului ministru al Apărării, NATO a agreat întotdeauna decizia țărilor de a se apropia de blocul Nord-Atlantic fără a impune acest proces. Potrivit lui Vitalie Marinuța, aderarea la Parteneriatul pentru Pace semnat încă de guvernarea comunistă a reprezentat primul pas al Republicii Moldova spre consolidarea cooperării cu NATO.

„În toată perioada NATO a stat pe poziția că țările care își doresc o avansare în parcursul lor democratic au posibilitatea de a adera la blocul politico-militar NATO, având politica ușilor deschise. Încă din anul 1992 au promovat Parteneriatul pentru Pace, iar țările fostului pact de la Varșovia și noile state independente, cum este și Republica Moldova, au avut posibilitatea să-și dezvolte capacitățile militare prin prisma acestui Parteneriat pentru Pace. Această politică incluzivă a NATO nu a fost una care să impună țărilor aderarea sau un model de securitate. Fiecare țară are dreptul să aleagă”, a spus ex-ministrul Apărării Republicii Moldova, Vitalie Marinuța.

Dezbaterea publică la tema „De ce se suspendă Tratatul privind forțele armate convenționale?” este ediția a 302-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.