Conflictul armat de la Nistru din 1992 a fost generat premeditat pentru a nu permite Republicii Moldova să devină un stat plenipotențiar. Opinia aparține directorului Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al USM, Victor Juc, și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice „32 de ani ai unui război nefinalizat”, organizate de Agenția de Presă IPN. Potrivit expertului, existența unui conflict înghețat a privat Republica Moldova de posibilitatea unor acțiuni diplomatice radicale.
Expertul Victor Juc spune că războiul de la Nistru a fost declanșat premeditat pentru a împiedica dezvoltarea Republicii Moldova. Potrivit politologului, războiul a izbucnit la 2 martie 1992, în ziua în care Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite, pentru ca tânărul stat să nu devină unul plenipotențiar.
„Conflictul de pe Nistru a fost creat premeditat pentru a menține sub control autoritățile constituționale de pe malul drept al Nistrului, fapt ce-și găsește perpetuare până în ziua de azi. Atât timp cât conflictul nu este soluționat, Republica Moldova este privată de posibilitățile de manevrare diplomatică pentru că trebuia să țină cont permanent de cei din stânga Nistrului. Pe 2 martie s-a mai țintit un aspect. Republica Moldova ,alături de alte state post-sovietice, semnatare ale declarației de la Alma-Ata privind formarea Comunității Statelor Independente, a depus cerere și a fost acceptată pentru a deveni membru al Organizației Națiunilor Unite. Partea formală de recunoaștere a statului Republica Moldova se finalizează la 2 martie când a fost recunoscută de ONU”, Victor Juc, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.
Raportul de forțe dintre stânga și dreapta Nistrului era unul inechitabil, spune expertul. Forțele separatiste, susținute de armata a 14-a, erau bine înarmate, iar de cealaltă parte, în lipsa Armatei Naționale, luptau angajații Ministerului de Interne și voluntarii.
„La războiul de pe Nistru Armata Națională a Republicii Moldova nu a participat pentru că încă nu era formată. Primele unități s-au format abia la sfârșitul lunii aprilie 1992. Republica Moldova participa la război cu forțele de ordine internă, ceea ce era o diferență foarte mare comparativ cu Armata a 14-a dotată cu armament evacuat din Republica Democrată Germană. Motivele acestui conflict sunt clare, el a fost generat pentru a nu permite Republicii Moldova să devină un stat plenipotențiar”, a mai spus Victor Juc.
Victor Juc spune că prin acordul de încetare a focului din iulie 1992, semnat de primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur și președintele rus de atunci, Boris Elțin, Rusia a recunoscut că este parte a acestui război.
„Actorii acestui conflict armat au fost, din stânga Nistrului, directorii de întreprinderi, muncitorii de la întreprinderi, armata a 14-a, forțe din exterior paramilitare, diferiți cazaci bine înarmați, care aveau o superioritate militară comparativ cu forțele de ordine din Republica Moldova. Nu întâmplător inițiativa le aparține lor, ei au provocat forțele constituționale nu doar în luna martie 1992, dar și în noiembrie-decembrie 1991, când era deja adoptată Declarația de Independență a Republicii Moldova. Evenimentele s-au derulat ca în cazul unui război clasic pentru că forțele din stânga Nistrului erau bine înarmate, forțele constituționale erau mai puțin înarmate. S-a încercat un fel de mobilizare, recrutare, care a contribuit la menținerea status-quo-ului teritorial. Conflictul armat activ s-a finalizat cu înțelegerea din 21 iulie 1992 dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Rusia, practic, a declarat că este parte a acestui conflict armat, pentru că astfel nu și-a asumat statutul de mediator, ci statutul de participant la acest conflict”, a punctat expertul.
Dezbaterea publică la tema „32 de ani ai unui război nefinalizat” este ediția a 31-a din ciclul de dezbateri „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
