„Dacă vorbim despre muzica populară, în mod obligatoriu trebuie să vorbim și despre instrumentele muzicale tradiționale. Cobza pe care o țin acum în mâini e una nouă, are vreo 5 ani. Cobzăritul, de fapt, e unul vechi, de sute de ani”, a menționat Victor Botnaru, cobzar, maestru în artă, lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău la dezbaterea publică „Dosarul UNESCO „Cobza”, cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale”. Cooperarea moldo-română pe domeniul promovării patrimoniului cultural imaterial”, organizată de Agenția de presă IPN.
Victor Botnaru, un virtuoz al cobzei, păstrează istorii despre tarafurile țărănești de cândva, una dintre care e chiar cea povestită de bunica din s. Cucuruzeni, r. Orhei: „ Lăutarii veneau la noi din satul vecin, din Ciocâlteni. Lumea îi aștepta cu nerăbdare, pe Tănase și Ghiță – cu scripca, iar pe Matianu – cu cobza. La cobză se cânta pe atunci cu pană de gâscă...”
Grație maestrului în artă Victor Botnaru, numărul cobzarilor e în creștere, or, el este cel care a elaborat metodologia de predare a acestui instrument, a înființat și un ansamblu de cobzari. „Cobza este instrumentul ce mi se potrivește cel mai mult, de aceea mi s-a propus la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice să conduc clasa de cobză pentru cântăreții de cântice populare. De la aceasta am și pornit, de la experiențele pe care le-am acumulat, fiind membru al ansamblului „Tălăncuța”, condus de către Andrei Tamazlâcaru, „Tălăncuța” fiind o formațiune ce, de asemenea, avea scopul de a cerceta și promova creația populară. Am așternut pe hârtie, pagină cu pagină, lecțiile de care ar avea nevoie un cântăreț, astfel ca, într-un final, să ia cobza în mână, să cânte cu vocea și să se acompanieze. Metodologia scrisă de mine are aproximativ 400 de pagini, având toate compartimentele tradiționale. Rămâne doar să dorești să înveți”, a spus el.
Victor Botnaru oferă consultații și pe domeniul construcției cobzelor. Colaborează fructuos cu lutierul Nicușor Mardare la remodelarea instrumentului. L-a încurajat să meșterească cobze și pe Vladimir Dron din Gura Galbenei, raionul Cimișlia. Întrebat fiind ce instrumente ar mai putea fi înaintate pe lista reprezentativă UNESCO, dumnealui a spus: „Cimpoiul. Cimpoiul este răspândit în toată lumea, dar noi avem cimpoaiele noastre. Eu am consultat arhivele Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală și am descoperit vreo cinci tipuri de cimpoaie. Eu zic că și fluierul ar merita să fie înaintat pe lista reprezentativă UNESCO. Fluierul, de asemenea, este un instrument răspândit în toată lumea, dar le avem pe ale noastre, originale în ceea ce privește construcția și tehnicile de interpretare”.
Dezbaterea publică este a treia ediție din cadrul proiectului „Dublă integrare prin cooperare și informare. Continuitate”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestei dezbateri nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
