 |
|
| Dionis Cenuşa | |
După circa 7 luni de la prima reuniune (septembrie 2015), Comitetul de Asociere UE-Moldova s-a reunit pentru a doua oară, dar deja la Chişinău.
În perioada 17-19 mai 2016, o delegaţie din partea Parlamentului European, alcătuită din 4 europarlamentari, 2 din partea Liberalilor şi Democraţilor (ALDE) şi câte unu din partea social-democraţilor (S&D) şi a popularilor europeni (PPE), a avut întrevederi cu legislativul şi executivul moldovenesc, dar şi cu societatea civilă.
Reuniunea Comitetului Parlamentar de Asociere a fost dominată de evaluarea progresului implementării foii de parcurs, convenită în martie curent dintre Guvernul moldovenesc şi Comisia Europeană.
Viteza reformelor, printre îngrijorările principale
Delegaţia Parlamentului European şi-a exprimat îngrijorările faţă de viteza reformelor. Motivaţia reală şi seriozitatea guvernării constituie aspectele accentuate de către europarlamentari. Or, practic toate reformele iniţiate sunt suspectate de neajunsuri şi trucaje. Aceasta se datorează încrederii generale foarte scăzute a opiniei publice, dar şi a partenerilor externi, faţă de integritatea şi, respectiv, caracterul pro-reformă al guvernării.
Totodată, europarlamentarii au insistat pe necesitatea asigurării calităţii reformelor. Observaţia dată rezultă din obsesia guvernării de a raporta progresul în cifre a implementării „foii de parcurs”, asumată în luna martie. Or, autorităţile trebuie să aibă ca prioritate calitatea reformelor la fel ca şi viteza acestora, şi nu doar pe cea din urmă.
Din declaraţiile eurodeputaţilor mai rezultă că stabilitatea politică din ţară nu reprezintă un scop în sine, ci o circumstanţă ce trebuie să servească desfăşurării bune a reformelor. Altfel spus, menţinerea actualului status-quo nu mulţumeşte nici opinia publică din ţară şi nici Bruxelles-ul. Aşteptările interne şi externe faţă de actuala guvernarea sunt legate de reformarea coerentă, consistentă şi ireversibilă a ţării.
Aparte despre fraudele din sistemul bancar
Deputaţii europeni au criticat mersul investigaţiei privind frauda din sistemul bancar. Norica Nicolai, fost procuror şi actualmente deputat european din partea Liberalilor şi Democraţilor (ALDE) nu a ezitat să pună la îndoială capacitatea instituţiilor moldoveneşti de a investiga în mod eficace, dar şi operativ dosarul bancar. Cel mai grav este însă faptul că suspiciunile legate de inacţiunile ce a favorizat comiterea infracţiunilor bancare planează asupra mai multor instituţii (Banca Naţională, Comisia Naţională a Pieţii Financiare, CNA etc.).
Europarlamentara Nicolai s-a arătat convinsă că dacă ar există o motivaţie suficientă, atunci urmele către sumele de bani dispărute din sistem ar fi fost identificate demult, iar ca urmare s-ar fi aflat şi numele beneficiarilor finali ai schemelor frauduloase. Mai mult ca atât, mesajul indirect transmis de către europarlamentară a fost că vinovaţii nu sunt căutaţi acolo unde trebuie.
Situaţia din sistemul bancar rămâne incertă, iar europenii nu sunt convinşi de faptul că autorităţile depun toate eforturile pentru a repara breşele existente şi a exclude noi fraude pe viitor. De asanarea sectorului bancar depinde nu doar vivacitatea economiei naţionale, dar şi dorinţa europenilor de a debloca asistenţa bugetară directă, lucru pe care se pare că autorităţile nu îl realizează pe deplin.
Accentele puse de societatea civilă
O poziţie clară şi bine argumentată vizavi de reformele implementate de către guvernare a fost expusă de către reprezentanţii societăţii civile. Astfel, 21 de organizaţii non-guvernamentale au lansat o declaraţie comună adresată Comitetului de Asociere Parlamentară UE-Moldova, în care punctează deficienţele reformelor iniţiate de către autorităţi. Declaraţia dată descrie în mod obiectiv, cu numeroase critici, neajunsurile reformelor iniţiate în domeniile cruciale (justiţie, combaterea corupţiei, libertatea mass-media, sectorul financiar).
O atenţie majoră a fost acordată sectorului justiţiei. Astfel, demersul societăţii civile a vizat tergiversarea numirii judecătorului pentru Curtea Constituţională din partea Guvernului, selectat pe cale transparentă. La fel, s-a atras atenţia asupra necesităţii urgentării adoptării legislaţiei secundare pentru a putea activa în mod eficient Legea procuraturii, începând cu august 2016. A fost cerută alegerea cât mai transparentă a noului Procuror General din rândul unor candidaţi integri. Adiţional, apelul a vizat partenerii de dezvoltare de la care s-a cerut o contribuţie pentru consolidarea capacităţilor procuraturii, prin investirea în profesionalizarea angajaţilor acesteia. Nu în ultimul rând, o porţie de critici a fost dedicată disproporţionalităţilor ce ţin de efectuarea interceptărilor, dar şi de proiectul de lege “Big Brother”. Aspecte, care în viziunea sectorului asociativ, trebuie corectate pentru a elimina orice posibilitate de abuzuri din partea autorităţilor.
Consolidarea politicilor anti-corupţie la fel s-a regăsit în Declaraţia societăţii civile. Prin urmarea, a fost revendicată adoptarea pachetului de legi cu privire la integritate, cu accentul pe consolidarea competenţelor Centrului Naţional de Integritate. Pe lângă aceasta, a fost cerută revizuirea şi îmbunătăţirea mecanismului de evaluarea a integrităţii instituţionale.
Demonopolizarea şi transparentizarea de facto a pieţii mass-media au constituit alte cerinţe evidenţiate de către sectorul asociativ. Totodată, au fost punctate problemele legate de lipsa de echilibre şi suficientă integritate în cadrul partidelor politice în privinţa donaţiilor şi raportării financiare. Tărăgănarea finanţării partidelor politice, politizarea presei şi numirea netransparentă a membrilor CEC au fost alte momente critice incluse în Declaraţie.
Alte probleme majore invocate de către societatea civilă s-au referit la sectorul financiar. Transparenţa redusă a acţionariatului bancar, guvernarea corporativă slabă în sector, expunerea faţă de zonele „offshore”, deficienţele mecanismului de prevenire a crizelor în sistemul bancar şi altele s-au numărat printre principalele cauze care (men)ţin în şah sectorul financiar al ţării.
În loc de concluzie…
Chiar dacă retorica eurodeputaţilor a conţinut o doză mare de critică, aceasta a fost oricum moderată şi redusă la constatarea faptelor cunoscute. Critica moderată poate fi determinată de câteva aspecte.
În primul rând, autorităţile de la Chişinău au făcut tot posibilul pentru a livra dovezi că reformele continuă, recunoscând totodată existenţa restanţelor. În al doilea rând, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, dar multe reforme au fost iniţiate, fapt ce nu poate fi neglijat şi nici negat de către europeni. În al treilea rând, schimbările landşaftului politic (apariţia unor noi partide politice) şi viitoarele alegeri prezidenţiale sunt văzute ca factori adiţionali ce forţează guvernarea să facă anumite cedări. Nu în ultimul rând, vocea societăţii civile se face din ce în ce mai auzită în ţară şi la Bruxelles, creând astfel pârghii adiţionale de presiune asupra guvernării, pe care europenii mizează.
Actuala guvernare nu dispune de foarte mult teren de manevră. Aceasta este nevoită să continue reformele, chiar dacă este obişnuită „să boicoteze” de o manieră discretă pe multe dintre acestea. Opoziţia politică constructivă şi societatea civilă, împreună cu UE şi partenerii de dezvoltare, sunt principalii actori ce pot impune o conduită pro-reformă a guvernării. Fără o sete adevărată de reforme, un val nou de instabilitate politică este inevitabil, la fel cum şi prăbuşirea actualei guvernări.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.