Privatizarea companiei de stat Air Moldova este un element al procesului de legalizare a mijloacelor financiare fraudate din sistemul bancar, prin amnistierea capitalurilor. De această părere este expertul Transparency International, Veaceslav Negruța. Expertul face trimitere la faptul că legea privind amnistierea capitalurilor a fost votată cu viteză mare, timp de două zile, în Parlament, pe 26 iulie curent, iar în seara aceleași zile Guvernul Republicii Moldova a anunțat despre scoaterea la privatizare a mai multor companii de stat, printre care și Air Moldova, transmite IPN.
Expertul presupune că o bună parte din banii extrași din compania de stat anterior, astfel fiind creată situație artificială de insolvabilitate, „sunt folosiți pentru astfel de șmecherii”. „Privatizarea Air Moldova e un element al procesului de legalizare a ilegalităților despre care am vorbit, prin această amnistiere a capitalurilor. Noi o vedem așa ca experți economici. Asta o văd și experții de peste hotare. Autoritățile au făcut tot posibilul ca procesul de adoptare a legii să fie maxim netransparent și procesul de privatizare să genereze o sumedenie de întrebări despre ce și cum a fost privatizată Air Moldova”, spune Veaceslav Negruță.
Expertul nu exclude că Blue Air, companie românească anunțată ca participantă la procesul de privatizare a Air Moldova, să fie folosită doar ca imagine, bucurându-se de un anumit comision pentru această situație, și care ulterior ar putea fi retrasă după modelul concesionării Aeroportului internațional Chișinău. Potrivit lui, SRL-ul care a cumpărat Air Moldova a fost fondat pe 23 august, iar plata de 50 de milioane de lei pentru preluarea companiei, precum și stingerea datoriilor acesteia, vor ține de responsabilitatea a doi cetățeni din Republica Moldova, care dețin pachetul majoritar în cadrul SRL-ului. „Dacă ne uităm foarte atent, ce a primit statul de la această privatizare, este 50 de milioane de lei, care poate fi echivalat cu costul unei aripi a unui singur avion din toată flota Air Moldova”, a declarat expertul. În opinia lui, datoriile companiei aeriene au fost umflate de către grupuri de interese care sunt reprezentate în cadrul acestui SRL. „Eu nu exclud că noi vorbim de două buzunare, dar e vorba de două buzunare care aparțin aceleiași perechi de pantaloni”, a notat Veaceslav Negruța.
Sorin Ioniță, președintele „Expert Forum” din România, susține că compania Blue Air este un „Low cost”, care are marje de profit foarte mici, are datorii la aeroporturile românești și se întreabă de unde ar putea scoate banii pentru cumpărarea Air Moldova? „Se pare că ei nu vin cu bani, cu bani vin partenerii moldoveni, ei se bagă acolo cu numele, dar n-au controlul că pentru firma românească deține doar 49%. (...) Cine sunt partenerii moldoveni care vor avea decizia fiindcă au 51%? Este o afacere foarte suspectă”, a spus Sorin Ioniță. În opinia lui, anunțul privind privatizarea Air Moldova a fost unul ascuns ca să nu fie văzut de companii serioase din întreaga lume care ar fi putut să participe la privatizare.
Fostul secretar de stat al Ministerului Transporturilor, Oleg Tofilat, consideră că privatizarea Air Moldova trebuia să se desfășoare în baza unui proiect special aprobat prin hotărâre de Guvern. „După mine, este un abuz din partea Agenției de Proprietăți Publice și cel puțin o neglijență din partea Guvernului, care nu a oprit privatizarea. Al doilea moment, de ce compania Air Moldova a fost dată la un start up cu capital statutar de 25 de mii de euro și ce garanții a primit APP că acest nou proprietar este în stare să acopere datoriile companiei Air Moldova?”, se întreabă Oleg Tofilat.
Agenția Proprietăți Publice a anunțat recent că drept rezultat al concursului comercial de privatizare a companiei aeriene de stat Air Moldova, a fost desemnată câștigătoare compania Civil Aviation Group SRL, care gestionează compania aeriană românească Blue Air. APP spune că valoarea tranzacției este de 1,2 miliarde de lei. Presa precizează că noul proprietar va achita în bugetul Republicii Moldova 50 de milioane de lei, restul constituind obligațiunea de a stinge datoriile acumulate de fosta companiei de stat.