Vasile Toma: Am demonstrat că suntem o forţă, că ştim şă ne apărăm ţara, dar ţara a uitat de noi

Conflictul armat de pe Nistru, declanşat de rebelii de la Tiraspol la 2 martie 1992, putea fi evitat dacă politicienii din Republica Moldova erau mai flexibili şi prevăzători, a declarat pentru Info-Prim Neo veteranul conflictului armat din Transnistria Vasile Toma. El susţine că poliţiştii, printre care era şi el, au anunţat de mai multe ori conducerea ţării despre pregătirile de acţiuni militare în stânga Nistrului şi despre necesitatea introducerii stării excepţionale, însă ei nu au fost auziţi. Vasile Toma este convins că războiul a fost planificat în birourile din Kremlin, dar a fost susţinut de către mulţi militari ai structurilor de forţă din R. Moldova, care au făcut tot posibilul să dezinformeze conducerea de vârf, să împiedice instruirea cadrelor, să stopeze înaintarea, să compromită asigurarea cu forţe şi armament în situaţii dificile. Potrivit lui Toma, ostaşii instruiţi timp de 3 luni în pădurile din Floreşti şi Cahul au fost aduşi pe front fără a avea cele mai elementare cunoştinţe despre armament, tehnica de luptă, sau tactica combatantă. „Ajungeam în situaţii când nu aveam nici ţintaşi la tunuri, fiind nevoiţi să apelăm la şoferii care aveau cunoştinţe elementare de geometrie”, a povestit Vasile Toma. În acelaşi timp, pe front domnea un dezastru total, ordinele de dimineaţă erau anulate peste zi sau schimbate cu ordine contrare. Astfel, spune Vasile Toma, am primit ordinul să cucerim un dâmb, care deschidea panorama drumului ce lega Dubăsarii cu Râbniţa şi pe care circulau automobilele militare ale rebelilor şi Armatei a 14-cea ruse. La scurt timp după ce dâmbul a fost cucerit, a venit ordinul ca poliţiştii să-l părăsească. Aceştia, revoltaţi de ordinele controversate ale comandanţilor, au decis să deţină poziţiile. „Două zile am apărat poziţia, dar în cea de a treia am fost nevoiţi s-o părăsim, fiindcă nu am primit nici o muniţie din cele cerute”, a spus Vasile Toma, sigur de faptul că mulţi militari sus-puşi din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării şi Ministerul Securităţii duceau un joc dublu. „În războiul Moldovei cu Rusia am demonstrat că suntem o forţă, că ştim şă ne apărăm ţara, dar ţara a uitat de noi”, a spus sursa citată. Potrivit lui Toma, cea mai dezastruoasă situaţie pentru poliţişti şi combatanţi a survenit odată cu venirea la putere a comuniştilor, care se fac a uita despre aportul lor la soluţionarea conflictului şi jertfele aduse. În aşa mod, combatanţii nu beneficiază de înlesnirile şi indemnizaţiile de care se bucură veteranii războiului II Mondial. Totodată, existenţa combatanţilor, spune Vasile Toma, deranjează conducerea ţării, nevoită să-şi amintească că Moldova a luptat cu Rusia în Războiul de pe Nistru din 1992. De altă părere este, însă, Pavel Berzan, participantul la război, invalidul de gradul 1, care a afirmat reporterului Info-Prim Neo că de când la conducere se află comuniştii viaţa combatanţilor a devenit mai bună. El susţine că în ultimii ani au fost majorate pensiile şi repartizate ajutoare şi loturi de pământ, automobile. Pavel Berzan califică evenimentele de pe Nistru din 1992 ca o intervenţie a Rusiei, care a dus o politică geopolitică proprie şi n-a vrut să piardă un cap de pod spre Balcani. „În acel război i-am arătat Rusiei că suntem o forţă şi că nu putem fi învinşi”, a declarat sursa citată, adăugând că pacea în Transnistria depinde doar de decizia Moscovei. Conflictul armat de pe Nistru a durat 6 luni şi a luat viaţa a cca 8 mii de oameni, conform unor date ale combatanţilor, iar potrivit altor surse - 10 mii de persoane.