Vasile Tarlev: Cea mai dubioasă afacere de la obţinerea independenţei R. Moldova a fost privatizarea cu bonuri patrimoniale
https://www.ipn.md/index.php/ro/vasile-tarlev-cea-mai-dubioasa-afacere-de-la-obtinerea-independentei-r-moldova-a-7966_962646.html
În cadrul Guvernului va fi formată o comisie specială condusă de prim-viceprim-ministrul Zinaida Grecianâi care va elabora timp de o lună un plan concret de acţiuni privind existenţa de mai departe a fondurilor de investiţii şi celor fiduciare.
Din componenţa comisiei vor face parte conducătorii ai instituţiilor din domeniu, inclusiv Ministerul Economiei şi Comerţului, Comisia Naţionale a Valorilor Mobiliare, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Procuratura Generală, Curtea de Conturi, Sindicate şi Patronate.
Potrivit premierului Vasile Tarlev, cea mai dubioasă afacere de la momentul obţinerii independenţei R. Moldova a fost aşa-numita privatizare cu bonuri patrimoniale. „A fost indusă în eroare toată ţara şi cetăţenii, a fost distrusă industria, aducându-se prejudicii enorme morale, materiale şi chiar politice”. Indicaţiile premierului au fost ca CNVM în comun cu toţi factorii de decizie să finalizeze cât mai rapid lichidarea şi reorganizarea acestor companii, iar persoanele care se fac vinovate de fraude să fie trase la răspundere.
Potrivit vicepreşedintelui CNVM, Vasile Pentelei, doar 8% din acţionarii celor 6 Fonduri de Investiţii (FI) „Asito-Invest-Prim”, „Real-Invest”, „Mandatar”, „Dividend”, ”Agrofond”, DAAC Hermes” au depus cereri de răscumpărare a acţiunilor. Astfel, 92% dintre deţinătorii de acţiuni vor rămâne în continuare acţionari în formaţiunile care vor fi instituite după reorganizarea fondurilor, prevăzută până la 1 iulie 2007. Potrivit lui Pentelei, activismul redus al acţionarilor la depunerea cererilor pentru răscumpărarea acţiunilor poate fi explicat prin numărul mare de deţinători plecaţi peste hotare fără a-şi delega acordul de vindere a activelor, alţii decedând fără să lase acţiunile moştenire.
O altă problemă este lichidarea a 26 de fonduri de investiţii, prevăzută de asemenea pentru a fi finalizată în 2007. „Mijloacele financiare care se vor acumula de la lichidarea fondurilor vor fi împărţite acţionarilor, iar restul acţiunilor vor fi redistribuite prin societăţi de acţiuni”, a spus Pentelei.
Din cele şapte companii fiduciare, trei sunt supuse lichidării, iar patru mai funcţionează. Două companii fiduciare din cele care funcţionează creează mari probleme CNVM, a spus Pentelei, menţionând că este vorba despre „Europa Trust şi Econ-Renaştere” care au peste 330 mii de acţionari. Aceste companii sunt în prezent urmărite penal pe motiv că au pierdut baza de date, iar la finalizarea procesului de judecată CNVM va decide lichidarea lor.
În prezent, până la reorganizarea fondurilor de investiţii, are loc răscumpărarea acţiunilor de la populaţie. Potrivit legislaţiei în vigoare, răscumpărarea are loc în bani cash, la o cotă nu mai mică de 50% din valoarea nominală sau de plasare a acţiunilor. Astfel, DAAC Hermes a răscumpărat acţiunile cu 100%, iar celelalte fonduri – cu sume nu mai mici de 50%.
În aprilie 2005, Parlamentul a modificat 2 acte legislative privind Fondurile de investiţii şi la Piaţa valorilor mobiliare, prin care s-a decis reorganizarea celor 6 FI şi racordarea activităţii celor 6 Companii fiduciare (CF) la legislaţie. Conform modificărilor, FI urmau să decidă fie reorganizarea în alte tipuri de fonduri, fie să-şi lichideze genul de activitate în calitate de participant profesionist pe Piaţa valorilor mobiliare sau să se autolichideze.
Fondurile de investiţii şi companiile fiduciare sunt participanţi pe piaţa de capital. În 1994, ca rezultat al privatizării în masă contra bonuri patrimoniale, au fost formate 43 FI şi 10 CF. Acestea au obţinut, în urma privatizării, pachete de acţiuni în peste 1800 de societăţi pe acţiuni, iar acţionari au devenit peste 2,1 mil. cetăţeni.
Scopul de bază al FI era investirea şi reinvestirea mijloacelor financiare în emisiile care urmau a fi făcute de către SA de pe teritoriul RM. CF au avut ca rol administrarea, în primul rând, a bonurilor patrimoniale colectate de la cetăţeni, care au devenit ulterior clienţi ai acestor structuri, cu reinvestirea ulterioară în SA, prin intermediul licitaţiilor organizate de Departamentul privatizării, şi administrarea pachetelor de acţiuni obţinute. În unele cazuri, această schemă de administrare s-a dovedit nu chiar reuşită, din simplul motiv că rolul CF s-a limitat doar la administrarea corporativă a activelor, iar în unele cazuri s-au urmărit doar interesele personale ale organelor de conducere şi nu protejarea intereselor clienţilor care au transmis patrimoniul în administrare.
Potrivit experţilor, următorul pas necesar pentru dezvoltarea pieţei de capital este elaborarea unei noi legi cu privire la FI, urmând ca acestea să fie create „pe bani concreţi şi nu pe bonuri patrimoniale, ca în trecut”.